ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 28 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 12.09.2023 sub nr. x/2023 reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună
- anularea deciziei nr. 2809/11.08.2023 privind soluționarea contestației formulată de S.C. A. S.R.L. înregistrată la Direcția generală de soluționare a contestațiilor sub nr. x/27.09.2018, reînregistrată sub nr. x/17.07.2023 și
- anularea în parte a deciziei de impunere nr. x/31.07.2018 privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, cu privire la suma de 2.064.6969 RON (reprezentând - 1.135.086 RON impozit pe profit, 741.811 RON impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, 583.011 RON contribuția individuală de asigurări sociale, 1.154.915 RON contribuția de asigurări sociale datorată de angajator, 305.386 RON contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate, 288.728 RON contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator, 47.196 RON contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator, 27.763 RON contribuția individuală la bugetul asigurărilor de șomaj, 27.763 RON contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj datorată de angajator, 9.328 RON contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator, 13.881 RON contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 10 din data de 10 ianuarie 2024 Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în baza art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004 a admis excepția necompetenței sale materiale privind soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, dată fiind succesiunea actelor administrativ-fiscale emise de pârâte, instanța a constatat că revine Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a litigiului, întrucât Decizia de soluționare a contestației nr. 2809/11.08.2023 privește impozite, contribuții și accesorii aferente în sumă totală de 4.504.155 RON (2.064.696 + 2.439.459), iar prin Decizia M.F. nr. 2809/11.08.2023 au fost soluționate două contestații prealabile: - prima, formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.07.2018 emisă de A.J.F.P. Timiș cu privire la obligațiile fiscale principale în sumă totală de 2.064.696 RON, - a doua contestație, formulată împotriva deciziilor emise de D.G.A.M.C. referitoare la obligații fiscale accesorii în sumă totală de 2.439.459 RON.
De asemenea, instanța a avut în vedere atât petitul din acțiunea principală prin care s-a solicitat anularea Deciziei M.F. nr. 2809/11.08.2023 și nu anularea în parte a acestui act, cât și precizarea reclamantei din Notele scrise în care a arătat că înțelege să contestate în integralitate Decizia de soluționare a contestației nr. 2809/11.08.2023.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin sentința nr. 141 din data de 28 februarie 2024 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și Ministerul Finanțelor - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara, în favoarea instanței de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș - Severin, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție și a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență între cele două instanțe menționate, dispunând și suspendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, deși se contestată decizia de soluționare a contestației, sub singurul aspect al soluționării ambelor contestații deși nu se dispusese vreo conexare a acestora, obiectul prezentului litigiu este reprezentat de analizarea legalității și temeiniciei deciziei de impunere nr. x/31.07.2018 privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, cu privire la suma de 2.064.6969 RON - act administrativ fiscal emis de o instituție locală, vizând o creanță fiscală aflată sub pragul valoric de 3.000.000 RON.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
În fapt, se constată că în urma inspecției fiscale finalizată prin Raportul de inspecție fiscală nr. x/31.07.2018 emis de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală, s-a întocmit Decizia de impunere nr. x/31.07.2018 privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei A. S.R.L. obligații fiscale suplimentare de 4.103.639 RON.
Conform art. 270 și următoarele din Legea nr. 207/2015 reclamanta a formulat contestație, solicitând anularea actului administrativ-fiscal, iar prin Decizia nr. 129 din 03.04.2019 privind soluționarea contestației fiscale, s-au dispus următoarele: 1) Suspendarea soluționării contestației pentru suma de 2.064.696 RON; 2) Desființarea parțială a Deciziei de impunere nr. x/31.07.2018 pentru suma de 1.124.523 RON; 3) Respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma de 246.672 RON; 4) Respingerea ca nemotivată a contestației pentru suma de 532.307 RON.
Reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, în condițiile art. 281 alin. (2) Codul de procedură fiscală, solicitând anularea Deciziei A.N.A.F. nr. 129/03.04.2019, iar prin sentința civilă nr. 611/23.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Timișoara a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate, anularea în integralitate a pct. 1 din Decizia nr. 129/03.04.2019 și obligarea D.G.S.C. la soluționarea pe fond a cauzei - privind suma de 2.064.696 RON. Recursurile pârâtelor au fost respinse de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 3006/31.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022.
Distinct de aceste acte administrativ-fiscale, au fost emise în cauză și decizii privind accesoriile, respectiv Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 215/5595EV2/30.10.2018, Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/30.10.2018, Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/30.10.2018 și Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/30.10.2018 emise de Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru suma de 2.439.459 RON.
Reclamanta a formulat contestație și împotriva acestor decizii, contestație care a fost soluționată prin Decizia nr. 299 din 24.07.2019, prin care s-a dispus, printre altele: 1) Suspendarea soluționării contestației pentru suma de 2.439.459 RON; 3) respingerea ca neîntemeiată și nemotivată a contestației pentru suma de 342.292 RON.
A. S.R.L. s-a adresat instanței de contencios administrativ, în condițiile art. 281 alin. (2) Codul de procedură fiscală, formându-se dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Caraș Severin (în urma declinării competenței de către Curtea de Apel Timișoara), solicitând: anularea în parte a Deciziei nr. 299 din 24.07.2019 privind soluționarea contestației înregistrate la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. sub nr. -ASLP 3189/22.11.2018 și anume: cu privire la punctele 1 si 3 din decizie, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma de 2.439.459 RON, respectiv respingerea ca neîntemeiată și nemotivată a contestației pentru suma de 342.292 RON; s-a solicitat anularea în parte a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 215/5595EV2/30.10.2018, a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/30.10.2018, a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/30.10.2018 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/30.10.2018 emise de Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru suma de 2.439.459 RON.
În baza hotărârilor judecătorești rămase definitive, D.G.S.C. din cadrul M.F. a reluat, prin Decizia de soluționare nr. 2809/11.08.2023, procedura de soluționare pe fond atât a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.07.2018 emisă de A.J.F.P. Timiș pentru suma totală de 2.064.696 RON, cât și a contestației formulate de A. S.R.L. și împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/30.10.2018, Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/30.10.2018, Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/30.10./2018 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/30.10./2018 emise de D.G.A.M.C. pentru suma de 2.439.459 RON.
Astfel, prin Decizia de soluționare nr. 2809/11.08.2023 M.F. - D.G.S.C. a respins parțial ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă și a confirmat parțial Decizia de impunere nr. x/31.07.2018 emisă de A.J.F.P. Timiș pentru suma totală de 2.064.696 RON și Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/30.10.2018, Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/30.10.2018, Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/30.10./2018 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/30.10./2018 emise de Direcția Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili pentru suma de 2.439.459.
Dată fiind soluția de respingere a contestației, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune - dosar nr. x/2023, în condițiile art. 281 alin. (2) Codul de procedură fiscală, solicitând: anularea deciziei nr. 2809/11.08.2023 privind soluționarea contestației formulată de S.C. A. S.R.L. înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor sub nr. A_SPL 2672/27.09.2018, reînregistrată sub nr. x și anularea în parte a deciziei de impunere nr. x/31.07.2018 privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, cu privire la suma de 2.064.6969 RON.
La solicitarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Caraș-Severin, reclamanta a precizat expres, prin notele scrise, faptul că, deși se contestă în integralitate decizia de soluționare a contestației nr. 2809/11.08.2023, competența de soluționare a cauzei trebuie să se stabilească în raport de suma cuprinsă în decizia de impunere care face obiectul contestației, iar în prezenta cauză aceasta este suma de 2.064.696 RON (obligații fiscale principale).
În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că solicitarea de anulare totală a deciziei de soluționare a contestației este una pur formală, în condițiile în care singura critică formulată de reclamantă vizează doar faptul că prin această decizie s-au soluționat ambele contestații, deși nu s-a dispus vreo conexare a acestora, iar celelalte argumente de nelegalitate vizează doar decizia de impunere nr. x/31.07.2018 privind obligațiile fiscale principale în sumă de 2.064.6969 RON.
Mai mult decât atât, deciziile de impunere a obligațiilor fiscale accesorii în cuantum total de 2.439.459 RON sunt contestate în cadrul unui dosar separat (dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Caraș-Severin, declinat la rândul său de la Curtea de Apel Timișoara).
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, reglementat de dispozițiile art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că argumentele concrete invocate prin cererea de chemare în judecată vizează decizia de impunere nr. x/31.07.2018 privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, cu privire la suma de 2.064.6969 RON - act administrativ-fiscal emis de o autoritate publică locală, vizând o creanță fiscală aflată sub pragul valoric de 3.000.000 RON.
Prin urmare, sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 și, în raport atât de rangul emitentului actului contestat cât și de valoarea creanței contestate, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Caraș - Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Caraș - Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.