ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1679/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Națională Anticorupție, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să îi soluționeze sesizarea depusă cu email-ul din data de 14.04.2022, ora 12:36, înregistrat la DNA sub nr. x/15.04.2022.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2372 din 12 decembrie 2022, a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție și a obligat pârâta la soluționarea petiției reclamantului din data de 14.04.2022, prin redirecționarea acesteia autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a declarat recurs. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea judecătorească recurată este neîntemeiată, incidente în speță fiind dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, instanța de fond a recalificat cererea de chemare în judecată, urmare a cererii completatoare formulată de reclamant, apreciind că aceasta se subscrie cadrului legal prevăzut în O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Recurentul apreciază că simpla trimitere făcută de instanța de fond la dispozițiile art. 6 indice 1 din O.U.G. nr. 27/2002 nu este de natură a clarifica natura juridică a respectivei cereri, care poate fi interpretată: - fie ca o cerere de informare publică; - fie ca o plângere cu privire la activitatea procurorilor; - fie ca o plângere împotriva ordonanței de clasare; - fie ca o plângere penală împotriva procurorilor înșiși. În absolut toate aceste situații expuse, niciunul din capetele de cerere ale adresei transmise de reclamant nu confirmă opinia instanței de fond cum că aceasta s-ar încadra în dispozițiile O.G. nr. 27/2002, în ciuda precizărilor făcute de reclamant. Fiind în imposibilitatea identificării "organului competent a o soluționa", respectivul răspuns adresat reclamantului de către pârâtă relevă o situație de fapt creată de însuși reclamantul A., neputând a se reține vreo culpă cu privire la respectiva comunicare. Ca atare, pârâta nu poate fi obligată a redirecționa respectiva adresă, mai ales că instanța de fond în motivare, acceptând că "petiția" nu este de competența D.N.A., nu a lămurit cărei instituții ar fi trebuit transmisă, din cauza acelorași aspecte ce țin de lipsa temeiului și scopul concret al petentului. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamantul a solicitat relații în legătură cu magistrații procurori B. și C., care instrumentează dosarul penal nr. x/2019, respectiv dacă aceștia au fost supuși vreodată expertizei psihiatrice, sens în care se impune comunicarea rezultatului acestei expertize, dacă se intenționează direcționarea lor spre expertizare psihiatrică pentru omisiunile grav făcute, dacă se intenționează sancționarea acestora pentru faptele comise. Prin adresa comunicată reclamantului, la data de 09.06.2022, s-au precizat următoarele: "aspectele semnalate de dumneavoastră cu privire la procurori din cadrul Direcției Generale Anticorupție exced competenței acestei instituții, astfel că urmează să vă adresați organului competent". Curtea de Apel a apreciat că reclamantul urmărește ca pârâta să îi comunice un răspuns la o petiție, înaintată acesteia la data de 14.04.2022, iar nu să emită un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004. Înalta Curte împărtășește soluția instanței de fond, constatând că temeinic și legal aceasta a reținut că răspunsul comunicat reclamantului echivalează cu o nesoluționare a cererii. Așa cum a reținut și instanța de fond, Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 6 1 din O.G. nr. 27/2002 "Petițiile greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta." Astfel fiind, pârâtul avea obligația ca în termen de 5 zile de la înregistrarea petiției să o înainteze autorității/instituției publice competente și să înștiințeze petentul asupra acestui aspect. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.