ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, au solicitat anularea Ordinului nr. 6222/8.12.202 având ca obiect modificarea Ordinului MCI nr. 465/01.08.2019 privind aprobarea componenței consiliului de administrație al Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Materialelor - INCDFM București, obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum de 3146 RON/lunar pentru reclamantul A. și 3.146 RON/lunar, pentru B. (reprezentând indemnizația de membru în CA al INCDFM, începând cu luna ianuarie 2021), la care se adaugă aceleași sume lunar, până la data reintegrării, obligarea la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON pentru fiecare reclamant, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1269 din 21 iunie 2022, a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, a anulat Ordinul MEC nr. 6222/18.12.2020, a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 3146 RON/lună reprezentând indemnizația lunară aferentă începând cu data de 01.01.2021 până la încetarea nelegalității constatate, a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la plata către reclamanți a daunelor morale și a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la plata parțială a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru (650 de RON) și onorariu de avocat (2000 de RON).

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată instanța de fond, în mod greșit, a anulat Ordinul MEC nr. 6222/18.12.2020 din perspectiva stabilirii criteriilor de revocare a reprezentanților (intimații reclamanți) în consiliul de administrație al Institutului Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM București) de către reprezentantul legal al autorității care a emis ordinul de numire, în speța actualul MCID (fostul Minister al Educației și Cercetării). Ordinul în cauză este de directă aplicare de la data emiterii și se aplică în mod nemijlocit atât reprezentanților numiți în consiliile de administrație ale INCD cât și celor aflați deja în funcție la data emiterii, iar toată procedura, de la referatul de aprobare și culminând cu emiterea ordinului, a fost realizată în baza actelor în vigoare și nu putea fi efectuată conform altei proceduri decât cea aplicabilă la data revocării. Recurentul susține că în mod greșit, instanța de fond a ignorat metodologia în baza căreia s-a emis Ordinul nr. 6222/18.12.2020 care reprezintă o prevedere firească prin stabilirea unor criterii de identificare și nominalizare a propriilor reprezentanți în aceste consilii de administrație pornind de la necesitatea, identificată chiar în art. 1 al acestei metodologii, de a asigura un management profesionist în interes public. Or, prin hotărârea recurată, instanța de fond, în mod greșit a aplicat normele de drept material, dând prioritate interesului privat sau de grup în dauna interesului public, fără să ia în considerare dreptul autorității de apreciere a oportunității emiterii unui act administrativ în acord cu principiile generale aplicabile administrației publice. Intimații-reclamanți nu se bucură de stabilitate în funcție, nefiind numiți în CA în baza unui concurs, ci doar ca reprezentanți ai autorității coordonatoare în CA al institutului, autoritate care are dreptul de a revoca pe baza unor criterii stabilite în metodologie membrii numiți în CA, dacă se consideră că aceștia nu mai corespund scopului pentru care au fost numiți. Cu privire la manifestarea legalității și oportunității emiterii actului administrativ contestat, recurenta arată că la momentul emiterii s-a constatat că reclamanții nu au adus elemente de probă care să combată legalitatea acestuia. Recurentul mai arată că nu s-a probat, iar instanța de fond în mod greșit a prezumat maniera abuzivă, nelegală sau inoportună de emitere a actului contestat, câtă vreme avea competența de a manifesta oportunitatea de apreciere a emiterii actului administrativ la acel moment. În ceea ce privește temeinicia, recurentul susține că s-a comunicat nota nr. x/25.09.2020 unde au fost invocate prevederile OMEC 5623/24.09.2020 prin care s-a solicitat, ca reprezentanții MEC în Consiliile de administrație ale institutelor naționale de cercetare -dezvoltare să prezinte până la 29.09.2020 un raport al activității lor în cadrul CA pe anul 2019 și raportul de evaluare al performanțelor profesionale individuale pe anul 2019, condiții absolut firești pentru continuarea mandatului. Intimații-reclamanți, fără a avea un motiv întemeiat, nu au depus în acest termen documentele solicitate și nici nu există dovezi în acest sens, în înțelesul art. 249 din C. proc. civ., pentru a se avea în vedere aspectele invocate. În mod greșit a apreciat prima instanță că membrii Direcției Infrastructuri de Cercetare ar fi prezentat rapoartele de evaluare pe anul 2019 atâta timp cât nu au fost prezentate directorului de management strategic al programelor CDI, prin adresa nr. x/25.09.2020 ci altui funcționar public. Prin urmare, în raport de conținutul x/24.09.2020 privind îndeplinirea cerințelor în privința persoanelor ce se nominalizează, în mod corect s-a apreciat că, în lipsa documentelor cu privire la condițiile necesare a fi îndeplinite în persoana reclamanților, acestea nu pot fi analizate. Rapoartele de evaluare depuse de intimații-reclamanți pe anul 2019 nu pot fi luate în considerare întrucât, pe de-o parte, trebuiau depuse în termen (până la 29.09.2020), fiind emise ulterior termenului și semnate retroactiv fără a avea un număr de înregistrare la data emiterii rapoartelor pentru a proba că au fost emise și comunicate până la termen. În mod greșit a reținut prima instanță o așa zisă înlăturare nelegală a reclamanților din componența consiliului de administrație a institutului, rezultând o imposibilitate de executare a mandatului și de încasare a drepturilor bănești aferente prin emiterea ordinului atacat, atâta timp cât reclamanții înșiși nu au putut proba îndeplinirea condițiilor de nominalizare printr-o evaluare la termen, obiectivă și profesionistă. OMEC nr. 6222/18.12.2020 cuprinde în preambul nota nr. x/25.09.2020 aprobată de ministrul educației și cercetării privind analiza activității persoanelor nominalizate în consiliile de administrație ale institutelor naționale de cercetare dezvoltare și ale instituțiilor publice de cercetare dezvoltare în calitate de reprezentanți ai ministerului care detaliază natura abaterilor comise de reclamanți și adresa Direcției Generale Economice-Direcția Resurse Umane și Salarizare nr. 4417/21.10.2020 privind rapoartele de evaluare a performanțelor profesionale pentru anul 2019, documente ce atestă lipsa rapoartelor de evaluare a performanțelor profesionale pentru anul 2019 a tuturor reprezentanților ministerului în consiliile de administrație ale institutelor naționale de cercetare dezvoltare din Direcția Infrastructuri de Cercetare al cărei director era însuși reclamantul A.. Abaterea comisă de reclamantul A. a constat în poziția sa contra intereselor INCDFM și MCID, ca autoritate coordonatoare, prin a vota, ca reprezentant al ministerului, anularea regulamentului de organizare și funcționare a consiliului științific și a alegerilor desfășurate în baza acestuia, conform Hotărârii CA nr. 4/15.04.2022, hotărâre care a fost contestată în instanță de persoanele interesate din cadrul institutului, instanța dispunând suspendarea executării Hotărârii CA nr. 4/15.04.2020 până la pronunțarea instanței de fond, soluție nerecurată. Contrar susținerilor primei instanțe, recurentul susține că a demonstrat că au intervenit cauze de revocare, conform metodologiei aprobate prin OMEC 5623/2020, existența rapoartelor de evaluare fiind o condiție obligatorie și necesară pentru a fi menținuți în funcție, și nu era în sarcina MEC să efectueze verificări cu privire la traseul rapoartelor de evaluare ci a persoanelor interesate care trebuiau să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor de nominalizare. Nu rezultă de nicăieri că rapoartele ar fi fost întocmite în termen, neavând nici măcar un număr de înregistrare, ori că ar fi existat cu adevărat și nu poate opera prezumția că au fost comunicate calificativele obținute atâta timp cât reclamanții nu au probat acest lucru. De asemenea, în mod greșit a apreciat instanța de fond cu privire la dreptul intimaților reclamanți de a primi despăgubiri materiale pentru o pretinsă revocare nelegală prin emiterea Ordinului MEC nr. 6222/18.12.2020 întrucât, nemaifăcând parte din consiliul de administrație, cei în cauză nu au dreptul la a încasa indemnizația de membru pentru o funcție pe care nu au mai exercitat-o. Anularea ordinului de revocare nu echivalează cu o repunere a părților în situația anterioară în ceea ce privește reintegrarea intimaților reclamanți în funcție, atâta timp cât nu au cerut în mod expres acest lucru prin cererea de chemare în judecată. Așadar, recurentul consideră că prin hotărârea recurată, instanța de fond, în mod greșit, a acordat lunar reclamanților o sumă de bani până la data reintegrării, sumă care nu se putea acorda decât numai dacă aceștia ar fi cerut în mod expres reintegrarea în funcție, cerere care nu a fost făcută. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții B. și A. au fost desemnați prin Ordinul nr. 465/01.08.2019 ca membru-specialist, respectiv membru - reprezentant al MCI în Consiliul de Administrație al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor -INCDFM București. Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor s-a înființat prin H.G. nr. 1312/1996 prin reorganizarea Institutului de Fizică și Tehnologia Metalelor. Prin actul administrativ, s-a stabilit urmărirea anumitor criterii pe baza cărora pot fi nominalizate persoanele în cadrul consiliilor de administrație. La data de 29.09.2020 Ministerul Educației și Cercetării a emis adresa nr. x/29.09.2020 prin care a solicitat membrilor consiliului de administrație depunerea raportului de evaluare al activității profesionale individuale pentru anul 2019, CV actualizat și un raport al activității în consiliul de administrație. Astfel fiind, s-a comunicat reclamanților că au obținut calificativul "Foarte bine", s-au comunicat CV -uri actualizate și rapoarte de activitate, s-a adus, totodată, la cunoștință reprezentantului Ministerului că fișele de evaluarea au fost predate funcționarului responsabil, dar că acestea nu au fost găsite pentru a fi înaintate și, totodată, s-au efectuat demersuri în vederea găsirii acestor rapoarte de evaluare. Prin Ordinul nr. 6222/18.12.2020 Ministerul Educației a modificat componența Consiliului de administrație al INCDFM București, din aceasta nemaifăcând parte cei doi reclamanți. Instanța de fond a admis acțiunea și a anulat ordinul contestat, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește. Astfel, Înalta Curte apreciază că în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că existența unuia dintre motivele de revocare din funcția de membru al consiliului de administrație trebuia demonstrată de către autoritatea pârâtă. Revocarea membrilor din consiliul de conducere nu se poate realiza arbitrar, ci numai în condițiile survenirii unei situații care, pe parcursul mandatului, îl face pe membrul consiliului să nu mai corespundă funcției pe care o ocupă, iar această situație trebuia argumentată prin prezentarea faptelor și prevederilor legale care justifică concluzia. De asemenea, în mod corect s-a reținut că această argumentare era necesară, deoarece Ordinul nr. 6222/18.12.2020 Ministerul Educației a introdus noi condiții și proceduri de revocare pe parcursul mandatului de 4 ani al celor doi reclamanți, așa încât revenea autorității publice obligația de a demonstra că față de aceștia a intervenit o situație legală nouă pentru care este necesară revocarea. Așa cum a reținut și instanța de fond, Înalta Curte apreciază că lipsa rapoartelor de evaluare, în condițiile în care s-a explicat prin adresa comunicată de către Institut care este motivul pentru care nu pot fi prezentate și s-a atestat că în cursul anului 2019 a fost emis calificativul "foarte bine" pentru reclamanți, nu poate constitui un argument pe care să se sprijine prezumția conform căreia reclamanții nu ar îndeplini condițiile necesare pentru nominalizare în consiliul de administrație, conform art. 5 lit. h) din Anexa 1 sau art. 4 lit. f) din Anexa 3 la Metodologia probată prin Ordinul 5623/24.09.2020. Pe de altă parte, Ministerul Educației nu a emis un ordin de revocare din care să reiasă că reclamanții au săvârșit o abatere sau nu au respectat îndatoririle care le reveneau în calitatea lor de membrii ai consiliului de administrație. Constatând că nu s-a făcut dovada existenței unei cauze de revocare a mandatului celor doi reclamanți din funcția de membrii în Consiliul de administrație al INCDFM București, Înalta Curte reține că instanța de fond temeinic și legal a anulat Ordinul MEC nr. 6225/18.12.2020, obligând pârâtul la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 3146 RON/lună, reprezentând indemnizația lunara aferenta începând cu data de 01.01.2021 până la încetarea nelegalității constatate și va respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la plata către reclamanți a daunelor morale. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.