ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 959/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată la data de 08.02.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, a solicitat: 1. Anularea Ordinului nr. 5641/28.09.2020 emis de Ministerul Educației și Cercetării și repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii acestuia, precum și obligarea pârâtei la emiterea ordinului de nominalizare în Consiliul de Administrație de unde a fost demis;

Obligarea pârâtei la plata de daune materiale în cuantum de 20.592 RON (reprezentând indemnizația de membru în CA al IFIN-HH, începând cu luna iulie 2020 calculată până la data prezentei) la care se adaugă câte 2.574 RON/lună, până la data reintegrării reclamantului, prin anularea Ordinului atacat;

Obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON;

Obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată (taxe de timbru și onorariu avocat, orice alte cheltuieli legate de desfășurarea procesului). Prin sentința civilă nr. 4913/06.09.2021, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 23.09.2021, sub nr. x/2021. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1561 din data de 03 noiembrie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" București, B. și C.; a anulat Ordinul MEC nr. 5641/28.09.2020; a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la plata către reclamant a sumei de 20.592 RON reprezentând indemnizația lunară aferentă perioadei 01.07.2020-28.02.2021, precum și, în continuare, a sumei de 2.574 RON/lună până la data renumirii acestuia în funcția de membru al consiliului de administrație; a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale. 3. Cererile de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 1561 din data de 03 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" București. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării critică soluția primei instanțe cu privire la excepția neregularității insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, prin raportare la valoarea sumelor solicitate de către intimatul-reclamant, taxe care se achită în conformitate cu prevederile art. 197 C. proc. civ. și ale art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare. Acțiunea dedusă judecății se circumscrie contenciosului administrativ, astfel încât taxele judiciare de timbru se achită pentru fiecare capăt de cerere. Reiterează că actul administrativ a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ încheiat în baza unui raport de muncă sau de serviciu, pentru ca intimatul-reclamant să fie scutit de la plata taxelor de timbru, iar în lumina prevederilor art. 197 C. proc. civ. și a O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, apreciază că instanța de fond avea obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepției privind netimbrarea suficientă a cererii de chemare în judecată. Or, instanța de fond, în mod eronat a soluționat cererea pe fondul cauzei înainte de a verifica achitarea taxei de timbru, aspect care primează în faza premergătoare judecății. Cu privire la fondul cauzei se arată că, prin Ordinul MEC nr. 5641/28.09.2020, a fost schimbată componența Consiliului de administrație al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Nucleară "Horia Hulubei"-IFIN HH București, în sensul înlocuirii intimatului-reclamant din calitatea de reprezentant al ministerului în CA, cu o altă persoană. În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (4) din H.G. nr. 637/2003: "Revocarea membrilor consiliului de administrație se face de același organ care a făcut numirea, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin." Prin adresa nr. x/25.09.2020 aprobată de către ministrul educației și cercetării, se propune revocarea domnului A. din funcțiile deținute în consiliile de administrație ale Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Nucleară "Horia Hulubei"-IFIN HH București și respectiv Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor INCDFM Măgurele. Schimbarea intimatului-reclamant din calitatea de membru în CA a fost determinată de îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor pe care acesta le avea în cadrul consiliului de administrație, în sensul că hotărârile eronate pe care acest organ de conducerea le-a luat au generat litigii în cursul cărora instanța de judecată a dispus anularea hotărârilor luate în cadrul ședințelor de CA. În acest sens, a anexat extras portal Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul nr. x/2020, dosar care a avut ca obiect suspendare executare act administrativ hot. din 15.04.2020, unde calitatea de reclamanți o au membrii Consiliului Științific care au solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Administrație. În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (4) și art. 9 1 din H.G. nr. 637/2003: Art. 9 alin. (4) "Revocarea membrilor consiliului de administrație se face de același organ care a făcut numirea, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin." ART. 9^1 "(1) Mandatul de reprezentare se aprobă de către conducătorul organului administrației publice centrale de specialitate reprezentat în consiliul de administrație, dacă este cazul. (2) Ministerele ai căror reprezentanți fac parte în mod obligatoriu din consiliul de administrație au obligația de a transmite organului administrației publice centrale coordonator al institutului național, cu minimum o lună înainte de expirarea mandatului consiliului de administrație, nominalizarea reprezentanților săi. (3) În situația în care membrii consiliului de administrație își pierd calitatea de angajați ai instituțiilor de la care provin, raportul de serviciu sau de muncă se suspendă sau se modifică, mandatul acestora încetează de drept." Cu toate acestea, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile aplicabile, limitându-se la a aprecia că în speța de față nu a fost incident niciunul din cazurile de mai sus. Nu pot fi reținute nici concluziile instanței de fond conform cărora Metodologia privind nominalizarea reprezentanților Ministerului Educației și Cercetării și a specialiștilor în consiliile de administrație ale institutelor naționale de cercetare-dezvoltare și ale instituțiilor publice de cercetare-dezvoltare aprobată prin Ordinul nr. 5323/24.09.2020 ar fi avut afecte retroactive care au determinat schimbarea reclamantului-intimat din calitatea de membru CA, ținând cont că actul normativ de grad superior, respectiv H.G. nr. 637/2003 are prevederi privind înlocuirea unui membru în CA, metodologia elaborată de către minister neadăugând la norma juridică, ci, doar detaliind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea fi nominalizat în consiliul de administrație, procedură care este în conformitate cu prevederile legale, în sensul că emitentul unui act normativ poate prin acte interne să prevadă norme/metodologii de aplicare a actului normativ. Mai mult decât atât, în anexa nr. 2 de la metodologia aprobată prin actul administrativ mai sus amintit, sunt prevăzute aceleași condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării numiți în consiliul de administrație cu cele prevăzute în Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 821/26.09.2018, pe care le-a anexat pentru comparație, act administrativ abrogat prin Ordinul nr. 5323/24.09.2020 În acest sens, nu pot fi reținute concluziile instanței privind retroactivitatea metodologiei aprobată prin Ordinul nr. 5323/24.09.2020 deoarece nu este vorba de o nouă metodologie care să stabilească alte criterii și condiții pe care cei nominalizați în CA trebuie să le îndeplinească, ci prin noua metodologie s-au detaliat prevederile cu privire la confidențialitatea datelor cu care membrii CA vin în contact, precum și alte aspecte care nu aduceau nici un element de noutate. Reclamantul deși avea cunoștință că era obligat să facă dovada calificativului obținut la ultima evaluare, nu a dat curs solicitării prin transmiterea fișei de evaluare la momentul la care i-a fost solicitată, încălcând astfel, încă odată prevederile legale aplicabile. Se poate astfel constata că prima instanță nu a ținut cont de niciun argument pe care recurentul-pârât l-a detaliat în întâmpinare, dând câștig de cauză intimatului-reclamant, fără a ține însă cont de faptul că acesta a încălcat prevederile legale. Cu privire la prejudiciul creat și daunele morale solicitate, recurentul-pârât solicită să se constate că nu-i poate fi imputată înlocuirea reclamantului-intimat din CA, prin raportare la faptul că acesta cu bună știință a încălcat prevederile legale aplicabile, prevederi de care avea cunoștință la data înlocuirii și pe cale de consecință acesta nu este îndreptățit să solicite despăgubiri. Faptul că a fost înlocuit din calitatea de membru CA este o consecință a neîndeplinirii de către reclamantul-intimat a obligațiilor pe care le avea în această calitate și de conținutul cărora era în cunoștință de cauză. Din aceleași raționamente, instanța în mod eronat a dispus achitarea sumelor solicitate la petitul doi al cererii de chemare în judecată în sarcina ministerului, apreciind că sunt aplicabile prevederile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004. Față de cele solicitate de reclamant, din perspectiva daunelor morale solicitate, instanța de fond a reținut în cuprinsul sentinței civile recurate, faptul că "în ceea ce privește daunele morale, instanța reține ca fiind pertinente susținerile reclamantului că, dată fiind vechimea acestuia în funcția de director (din anul 2005) acesta a acumulat o notorietate în cadrul instituțional și în cadrul sistemului de cercetare (cel puțin la nivelul domeniului fizicii), măsura întreruperii intempestive a mandatului consiliului de administrație fiind inerent generatoare de disconfort la nivel personal și de nedumeriri la nivelul colectivului în care era angrenat reclamantul. În acest sens, se poate reține CV-ul reclamantului, precum și plângerea comună formulată de salariații din cadrul Direcției Infrastructurii de Cercetare din Minister, prin care aceștia reclamă modalitatea nelegală de încetare a mandatelor lor de membri ai consiliilor de administrație. Evaluând în echitate și ținând seama de durata încălcării, precum și de valoarea indemnizației lunare aferente funcției, se poate aprecia că suma de 10.000 RON solicitată este potrivită cu circumstanțele speței, sens în care și acest capăt de cerere va fi admis în integralitate". În primul rând, trebuie avut în vedere faptul că, pentru a avea caracterul de "satisfacție echitabilă", daunele morale care ar putea fi acordate în prezenta cauză, trebuie să fie raportate la un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni un folos material injust, fără justificare cauzală în pretinsul prejudiciu suferit și consecințele acestuia. În al doilea rând, în dovedirea pretinsului prejudiciu personal nepatrimonial, problema este una de apreciere a circumstanțelor de fapt în măsura în care au fost dovedite. Or, în prezenta cauză, așa cum rezultă la o simplă lecturare a acțiunii reclamantului, acesta niciun moment nu a făcut o astfel de dovadă, raportându-se la simple alegații, nesusținute în vreun fel. Mai mult, solicită să se observe faptul că, această nejustificare a cuantumului de 10.000 RON solicitat cu titlu de daune morale nu este raportat la situația concretă de fapt, la persoana reclamantului-intimat, la activitatea acestuia, suma fiind una indicată copy paste de către toate persoanele care au formulat acțiune în instanță scoase din CA-uri și care acum cer aceleași daune morale. Prestigiul muncii unei persoane presupune faptul că acea persoană dă dovadă de bună credință, profesionalism, etică mai ales în domeniul de activitate în care activează, de obiectivitate și cele susținute sunt probate. Or, acest lucru nu este realizat în prezenta cauza, dimpotrivă, reclamantul-intimat dând dovadă de un comportament care infirmă tocmai cele solicitate de acesta. Prin urmare, sumele solicitate cu titlu de daune morale sunt neprobate; sumele sunt indicate copy paste de către toate persoanele care au formulat o astfel de acțiune; deși face vorbire de jurisprudență, nu indică nici măcar o decizie în acest sens. Astfel, una din criticile pe care recurentul o formulează cu privire la sentința civilă recurată este tocmai faptul că, instanța de fond a nesocotit jurisprudența în materie și a acordat daune morale într-un cuantum nejustificat de mare și neprobat în vreun fel, fiind creat astfel un precedent, un reper injust în acest sens, cu repercusiuni asupra bugetului de stat. Instanța de fond nu a analizat astfel criteriul jurisprudențial în acest sens, ceea ce din punctul de vedere al recurentului-pârât, echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei. Nu în ultimul rând, în susținerea celor de mai sus invocă și jurisprudența ICCJ în acest sens, astfel: Decizia ICCJ nr. 42/2018 unde se menționează faptul că "despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei- aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul analizei atente a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca aceasta să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat terțele persoane păgubite". Decizia ICCJ nr. 4505/03.07.2008 "în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze prejudiciul moral cauzat, fără ca prin aceasta să se încerce o reparare cu mult peste vătămarea suferită .Totodată, însă, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanța are în vedere și gradul de vinovăție al angajatorului în producerea prejudiciului". Criteriul stabilit de C.E.D.O în jurisprudența sa, în aplicarea art. 41 din Convenția europeană este acela conform căruia stabilirea oricărei despăgubiri morale trebuie subordonată unei aprecieri rezonabile și pe o bază echitabilă. Astfel, daunele morale se acordă pentru un prejudiciu adus (sănătății, integrității fizice și psihice, profesiei, etc) reparația trebuind să fie echitabilă, adecvată și, totodată, suficientă. În cauză, nu este vorba despre o afectare a demnității profesionale a intimatului-reclamant, acesta, așa cum o menționează chiar el, și cum poate rezulta la o simplă analiză a actelor de la dosarul cauzei sau o lecturare a site-ului MCID, continuă să se bucure de același prestigiu și recunoaștere profesională atât în cadrul ministerului cât și în cadrul tuturor Institutelor de Cercetare din țară, institute unde reclamantul, în baza atribuțiilor pe care le deține, numește membrii în cadrul Consiliilor de administrație. Mai mult, la acest moment, reclamantul-intimat fiind astfel directorul Direcției Management Instituțional și, în baza atribuțiilor pe care le are, a nominalizat, până la acest moment, în consiliile de administrație ale Institutelor de Cercetare chiar și pe acele persoane care au contestat Ordinele MEC și care au solicitat la rândul lor acordarea de daune materiale în cauză, în același cuantum de 10.000 RON, fără nicio justificare, fără nicio motivare de ce cuantumul este același la toate persoanele, indiferent de vechimea în muncă, de natura muncii și funcției deținute. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 1561/2021 pronunțată de Curtea de Apel București, și rejudecând cauza, admiterea excepției astfel cum este formulată, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubet" se susține că, sentința primei instanțe este criticabilă din prisma faptului că aceasta nu cuprinde soluția instanței de fond privind excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), B., C., având în vedere că, la termenul din data de 20.10.2021, Curtea de Apel București a pus în discuția părților prezente excepția lipsei calității pasive, astfel cum a fost invocată de fiecare din pârâții, dispunând după deliberare respingerea acesteia și continuarea judecății în limitele cadrului procesual stabilit de Tribunalul București. Față de această împrejurare, instanța de fond, pe de o parte nu a soluționat o excepție peremptorie și absolută, aceea a lipsei calității procesuale pasive, fără de care nu este îndeplinită cerința stabilită prin art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar pe de altă parte, în cazul în care acest lucru s-ar fi realizat prin încheierea din data de 20.10.2021, aceasta nu a fost comunicată, nici pe cale separată și nici odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza și care o menționează ca fiind parte integrantă. De asemenea, recurentul-pârât susține că în cauza de față, hotărârea atacată prin prezentul recurs nu a fost pronunțată la data la care au avut loc dezbaterile (situație în care nu se întocmește încheiere distinctă), pronunțarea fiind amânată de la 20.10.2021 la 03.11.2021, conform extras portal. Astfel, din economia dispozițiilor art. 233 C. proc. civ., în situația amânării pronunțării, încheierea de ședință din ziua dezbaterilor se întocmește în mod separat, cu respectarea conținutului impus de textul legal. Drept urmare, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată și amână pronunțarea, trebuie să se întocmească așa-numita "încheiere de dezbateri", care va face corp comun cu hotărârea. Literatura de specialitate consacră, faptul că "lipsa încheierii de dezbateri va atrage nulitatea hotărârii, pentru că instanța de control judiciar nu poate sa verifice legalitatea compunerii sau constituirii completului de judecată, dacă părțile au fost legal citate, dacă acestea au fost prezente personal la judecată sau prin mandatar, dacă au pus concluzii și ce concluzii au pus etc. (...)". Pentru aceste motive, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei. 4. Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente: Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 5641/28.09.2020 emis de Ministerul Educației și Cercetării și repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii acestuia, precum și obligarea pârâtului la emiterea ordinului de nominalizare în Consiliul de Administrație de unde a fost demis; obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum de 20.592 RON (reprezentând indemnizația de membru în CA al IFIN-HH, începând cu luna iulie 2020 calculată până la data prezentei) la care se adaugă câte 2.574 RON/lună, până la data reintegrării reclamantului, prin anularea Ordinului atacat și obligarea la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON. Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, a anulat Ordinul MEC nr. 5641/28.09.2020, a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la plata către reclamant a sumei de 20.592 RON reprezentând indemnizația lunară aferentă perioadei 01.07.2020-28.02.2021, precum și, în continuare, a sumei de 2.574 RON/lună până la data renumirii acestuia în funcția de membru al consiliului de administrație; a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale. Învestită cu soluționarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Cu privire la motivele de recurs prin care recurentul-pârât Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că în ședința publică din data de 26.04.2021, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a pus în discuție, în temeiul art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și după deliberare, în temeiul art. 78 din C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" București și a persoanelor fizice aflate la pozițiile 3 și 4 din tabelul anexat ordinului contestat, în calitate de reprezentanți ai Ministerului Educației și Cercetării, respectiv B. și C., având în vedere că cele trei persoane sunt beneficiarii actului contestat. În acest context, Curtea de Apel București în mod corect a reținut că nu se poate admite excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că intimații-pârâți Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" București, B. și C. au fost introduși în cauză pentru opozabilitate, de către instanța inițial învestită, fiind beneficiari direcți sau indirecți ai actului contestat, fără a se stabili în sarcina lor vreo obligație. Cu privire la întocmirea și comunicarea încheierii de dezbateri, Înalta Curte constată că într-adevăr, din interpretarea art. 233 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată și amână pronunțarea, trebuie să se întocmească așa-numita "încheiere de dezbateri", care va face corp comun cu hotărârea. Or, în cauza dedusă judecății, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a întocmit încheierea de dezbateri din data de 20.10.2021 în care menționează că pronunțarea este amânată pentru data de 03.11.2021, dată la care a pronunțat sentința civilă nr. 1561, hotărâre ce a fost comunicată pârâtului Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" București la data de 10.11.2021 . Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" București, ca nefondat. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării prin care se invocă excepția insuficienței timbrări a cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări, este o excepție de procedură (prin intermediul său se invocă neregularitatea de ordin procedural vizând timbrarea) și absolută (poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instanță din oficiu. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în dosarul de fond înregistrat pe rolul Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, intimatul-reclamant a fost obligat la plata unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, iar după declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București deși recurentul-pârât avea posibilitate să invoce această excepție, consideră că în mod greșit a fost soluționată cererea pe fondul cauzei înainte de a verifica achitarea taxei de timbru. Având în vedere că, excepția de netimbrare sau de insuficientă timbrare a cererii de chemare în judecată nu poate avea ca efect anularea hotărârii primei instanței în calea de atac a recursului, Înalta Curte va respinge motivul de recurs referitor la excepția netimbrării, ca nefondat. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că se invocă, de asemenea, incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Subsumat acestui motiv de recurs se invocă interpretarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 lin.(4) și art. 9 1 din H.G. nr. 637/2003, Înalta Curte constată că, într-adevăr conform art. 9 alin. (4) "Revocarea membrilor consiliului de administrație se face de același organ care a făcut numirea, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin." și conform art. 9 1 "(1) Mandatul de reprezentare se aprobă de către conducătorul organului administrației publice centrale de specialitate reprezentat în consiliul de administrație, dacă este cazul. (2) Ministerele ai căror reprezentanți fac parte în mod obligatoriu din consiliul de administrație au obligația de a transmite organului administrației publice centrale coordonator al institutului național, cu minimum o lună înainte de expirarea mandatului consiliului de administrație, nominalizarea reprezentanților săi. (3) În situația în care membrii consiliului de administrație își pierd calitatea de angajați ai instituțiilor de la care provin, raportul de serviciu sau de muncă se suspendă sau se modifică, mandatul acestora încetează de drept." În raport de aceste dispoziții, recurentul-pârât susține că, intimatul-reclamant deși avea cunoștință că era obligat să facă dovada calificativului obținut la ultima evaluare, nu a dat curs solicitării prin transmiterea fișei de evaluare la momentul la care i-a fost solicitată, încălcând astfel, încă odată prevederile legale aplicabile. Analizând legalitatea Ordinul MEC nr. 5641/28.09.2020, prima instanță a reținut că, din cuprinsul prevederilor art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 637/2003, respectiv art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 965/2005, rezultă că mandatul membrilor consiliului de administrație este de 4 ani, cele două acte normative prevăzând limitativ cazurile în care acesta poate înceta înainte de ajungerea lui la termen, și anume: prin revocare, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin; prin pierderea calității de angajați ai instituțiilor de la care provin, suspendarea sau modificarea raportului de serviciu/muncă, caz în care mandatul acestora încetează de drept; prin revocare, în cazul incompatibilității". Or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul din cazurile de mai sus, neexistând niciun ordin de revocare din funcție anterior emiterii Ordinului nr. 5641/28.09.2020 emis de Ministerul Educației și Cercetării, prin care intimatul-reclamant a fost demis. Relevant este faptul că, prin Ordinul nr. 4200/04.05.2020 privind aprobarea consiliului de administrație al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" – IFIN-HH, începând cu data prezentului ordin, s-a stabilit următoarea componență a consiliului de administrație: art. 1 (...); A. – membru – reprezentant al Ministerului Educației și Cercetării; (...); art. 2 – Mandatul de membru în consiliul de administrație al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" – IFIN-HH al persoanelor menționate la art. 1 este de 4 ani". Într-adevăr, prin Nota nr. x/25.09.2020 și în raport de prevederile Ordinului MEC nr. 5623/24.09.2020 s-a solicitat Ministrului Educației și Cercetării aprobarea ca reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării în Consiliile de administrație ale institutelor naționale de cercetare dezvoltare (INCD) și instituțiilor publice de cercetare dezvoltare (IP) să prezinte până la data de 29.09.2020 ora 12:00 "un raport al activității lor în cadrul CA, în calitate de membru (reprezentant sau specialist, după caz) pe anul 2019" și "un raport de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe anul 2019" cu mențiunea că aceste rapoarte sunt solicitate pentru ca nominalizarea membrilor CA să se facă ținându-se seama de calitățile profesionale și personale, integritatea, experiența și competența acestora". Însă, în acest context, în mod corect a reținut prima instanță că, în virtutea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, Ordinul MEC nr. 5623/24.09.2020 prin care a fost aprobată Metodologia privind nominalizarea reprezentanților Ministerului Educației și Cercetării și a specialiștilor în consiliile de administrație ale institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, urma să fie aplicabil pentru viitor, adică pentru următoarele nominalizări în cadrul consiliilor de administrație, fără afectarea mandatelor în curs, acesta fiind începute sub imperiul unei alte legislații și trebuind duse până la capăt. Cu alte cuvinte, mandatul intimatului-reclamant început conform Ordinului nr. 4200/04.05.2020, cu o durată de 4 ani, trebuia să se încheie la data de 04.05.2024, iar în cazul în care în sarcina intimatului-reclamant s-ar fi stabilit vreo abatere disciplinară sau de nerespectare a îndatoririlor ce-i revin, aceste aspecte ar fi trebuit menționate în mod expres în cuprinsul ordinului atacat pe această cale. Concluzionând, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurenților-pârâți, sentința recurată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate. Conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) recurenții-pârâți vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON (conform chitanței seria x nr. x din data de 15.07.2022 – dosar recurs), către intimatul-pârât A..