ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2240/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.01.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerului Cercetării și Inovării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat cu nr. DGOIC 7586 la data de 03.05.2017, ca fiind nelegal, obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ de constatare a neconfirmării suspiciunilor de neregulă sesizate de actul Cazul de suspiciuni de neregulă nr. DGOIC8093/19.08.2016 referitor la cererea de finanțare a proiectului "Sprijin pentru întreprindere în vederea modernizării, producției și comercializării produselor audiotactile ca materiale didactice inovative destinate educației speciale a copiilor cu deficiente grave de vedere", acronim INCI-PAT, ID proiect 1759, Cod SMIS 47533, reprezentând Anexa IV a contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/09.09.2013.

Prin sentința civilă nr. 2256/10.04.2018, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale, declinând cauza în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 04.05.2018, sub același număr de dosar (x/2018).

Reclamanta a formulat cerere de modificare a acțiunii introductive de instanță la 12.06.2018/14.06.2018, prin care a solicitat și anularea deciziei nr. 9237/12.07.2017 de respingere a contestației.

Prin sentința civilă nr. 2367 din data de 07 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat în parte decizia nr. MCI/DGOIC/9237/12.07.2017 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.05.2017 emise de Ministerul Cercetării și Inovării, în sensul că reindividualizează cuantumul creanței bugetare rezultate din nereguli prin reducerea acesteia de la suma de 528.956,65 RON la suma de 134.889 RON și a obligat partea pârâtă la plata către partea reclamantă a sumei de 1500 de RON cheltuieli de judecată reprezentând cotă parte taxă judiciară de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat, în cond. art. 451 - 453 C. proc. civ.

Totodată, a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2367 din data de 07 octombrie 2019 a Curții de Apel București - secția(veche) contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (fost Ministerul Educației și Cercetării) - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare.

3.1. În motivarea recursului său, recurenta reclamantă susține că sentința atacată este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Dezvoltând argumentele circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă apreciază că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât a reținut în sarcina reclamantei săvârșirea unor nereguli, fără a analiza și arăta cum acțiunile sau inacțiunile societății au prejudiciat bugetul UE sau fondurile publice.

Astfel, recurenta reclamantă arată că instanța fondului a reținut faptul că acțiunile imputate prin procesul-verbal contestat reprezintă chestiuni relativ neesențiale sau chestiuni tehnice având legătură cu activitatea de programare informatică, context în care era necesar a fi constata faptul că aceste abateri reprezintă nereguli formale, fără niciun impact financiar real sau potențial.

Prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 precum și a art. 5 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, susține recurenta reclamantă, întrucât nu a realizat o apreciere temeinică asupra măsurii în care obiectivul finanțat a fost realizat din punct de vedere tehnic raportat, pe de o parte, la livrabilele existente, menționate în procesul-verbal litigios și pe de altă parte raportat la obiectivele și indicatorii proiectului ID 1759.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, în aplicarea prevederilor alin. (1) și având în vedere principiul proporționalității, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel.

Or, instanța fondului nu a analizat aspectele Obiectivelor Specifice ale proiectului pentru a fi raportate la concluziile procesului-verbal litigios în vederea aprecierii în mod legal asupra gradului de realizare/nerealizare a obiectivelor proiectului.

Afirmând că instanța fondului a făcut o greșită aplicare și a prevederilor art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta reclamantă arată că pretinsa lipsă a licenței programului ORCAD, a fișierelor B., a programatorului pentru circuitul PIC 24 FxxKxx sau efectuarea de demonstrații în legătură cu mediul integrat de programare și a programatorului C++ nu este relevantă, întrucât cererea de finanțare nu a prevăzut achiziția unor atare echipamente, astfel că nu se poate concluziona în sensul neîndeplinirii parțiale proiectului prin raportare la aceste aspecte, așa cum a subliniat și expertiza efectuată în cauză.

Susținând, în continuare, greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n), a) art. 6 și 17 din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta reclamantă critică hotărârea primei instanțe raportat la faptul că judecătorul fondului nu a stabilit în mod complet și cu respectarea dispozițiilor legale incidente situația de fapt, date fiind inadvertențele menționate în cererea de recurs pe marginea analizei îndeplinirii obiectivelor asumate și nu a verificat întreaga documentație care a stat la baza întocmirii procesului-verbal inclusiv rapoartele de progres care constatau îndeplinirea obiectivelor.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta reclamantă susține că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii, demonstrate prin faptul că, pe de o parte, instanța fondului constată că probabtoriul administrat în cauză nu atestă îndeplinirea integrală a obiectivelor asumate de reclamantă pentru ca în final să concluzioneze că obiectivul final esențial a fost produs, putând servi obiectivelor pentru care a fost realizat.

Față de aceste considerente, recurenta reclamantă solicită casarea în parte a sentinței atacate, rejudecarea cauzei ți admiterea în totalitatea contestației sale.

3.2. Prin recursul său Ministerul Educației și Cercetării invocă aceleași motive de nelegalitate în privința hotărârii atacate respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivând calea de atac exercitată în cauză, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond, după ce a constatat, în urma analizării concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză, că cele reținute de autoritatea de control în cuprinsul procesului-verbal, se confirmă (respectiv faptul că nu erau îndeplinite obiectivele specifice nr. x, 2 și 4 din cererea de finanțare), precum și faptul ca nu se identifică vreo încălcare a art. 6 și 8 din contractul de finanțare prin emiterea procesului-verbal litigios, apreciază, în mod nelegal, că acțiunea este întemeiată doar prin prisma motivului vizând aplicarea în cauză a principiului proproționalității.

O primă critică a recurentei pârâte vizează faptul că nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată și nici pe parcursului judecării cauzei, intimata-reclamantă nu a invocat aplicarea acestui principiu al proporționalității, nu a făcut apărări în sensul reducerii creanței bugetare și nu a solicitat acest lucru, astfel că în lipsa oricăror apărări în acest sens, instanța totuși a admis în parte acțiunea doar prin invocarea acestui principiu din oficiu și analizarea lui prin prisma actelor de la dosar.

Procedând astfel, instanța de fond a încălcat unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul disponibilității, consacrat expressis verbis de art. 9 noul C. proc. civ.

În al doilea rând, recurenta pârâtă susține că principiul proporționalității a fost aplicat nelegal de către instanța de fond.

În art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2001 "principiul proporționalității" este definit ca orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv:

De asemenea, art. 17 citat de către instanța de fond în cuprinsul acțiunii, prevede că orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia.

În speța de față, la stabilirea creanței bugetare, organul de control a respectat atât art. 2 cât și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 mai sus citate și a avut în vedere:

-numeroasele abateri săvârșite de către intimata reclamantă - au fost identificate nu mai puțin de 10 nereguli, așa cum reiese din suspiciunea de nereguli;

-gravitatea acestora a constat în gradul de nerealizare cuprins între 30% și 50% așa cum a reținut și instanța de fond. De altfel, așa cum rezultă și din procesul-verbal de constatare ce face obiectul prezentului dosar, în afara faptului că unele dintre activități nu erau realizate, altele, chiar realizate, erau influențate negativ de lipsa studiilor. Prin urmare, chiar dacă proiectul a fost finalizat, respectiv obiectivul final vizat de contractul de finanțare a fost produs, o importanță capitală o are și calitatea acelui produs realizat în raport de indicatorii asumați prin proiectul aprobat. Nu orice produs realizat poate fi considerat o realizare a indicatorilor proiectului.

-implicațiile financiare ale abaterii, fiind de observat că din bugetul total al proiectului, cheltuielile eligibile au fost în valoare de 1.762.349 RON, această sumă fiind finanțată din fonduri nerambursabile. Conform procesului-verbal de constatare, care nu a fost anulat sub acest aspect dc către instanța de fond, intimatul nu a justificat îndeplinirea indicilor de realizare, iar cheltuielile declarate neeligibile raportat la gradul de realizare a activităților era de 528.956,65 RON - aproape o treime din suma eligibilă a proiectului.

Contrar celor reținute de către instanța de fond, suma de 528.956,65 RON nu reprezintă corecție financiară (respectiv aplicarea unei reduceri procentuale conform normelor legale), ci reprezenta contravaloarea lucrărilor/activităților rambursate de către autoritatea de management pentru activități și/sau lucrări nerealizate sau realizate parțial, astfel că au fost declarate neeligibile. Doar constatarea neregulii (în cazul nostru o multitudine de nereguli prin nerealizarea/realizarea parțială a activităților la care s-a obligat și pentru care a primit bani) presupune implicit potențialitatea/existența prejudiciului bugetului UE, iar impactul financiar al neregulii din speța de față s-a produs prin imputarea cheltuielilor efectuate necorespunzător, în afara cadrului legal și contractual stabilit.

Prin urmare, atunci când beneficiarii fondurilor europene nerambursabile încalcă dispozițiile legale în materia achizițiilor publice în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene și cel național aferent acestuia este prejudiciat, întrucât orice cheltuială efectuată cu nesocotirea dispozițiilor legale naționale sau europene, precum și cu nerespectarea clauzelor contractuale negociate atrage o prejudiciere a bugetului Uniunii Europene, tocmai prin prisma faptului că aceasta a fost efectuată în afara cadrului legal și contractual stabilit, fiind o cheltuială neeligibilă.

Nu se poate vorbi de o pretinsă lipsă a impactului financiar, întrucât, în cazul de față, neregulile constatate prin Procesul Verbal de constatare au impact financiar, întrucât a fost realizată plata unor sume de bani din fonduri europene care constituie cheltuieli nejustificate pentru niște activități care nu au fost realizate sau au fost realizate parțial. Acele sume de bani au fost deja plătite în cadrul cererilor de rambursare.

Cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată reprezentând cotă parte din taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocați, recurenta pârâtă consideră nelegală această măsură în raport de modalitatea de soluționare a cauzei și soluția dispusă de către instanța de fond. Instanța a luat această măsură întrucât "apărările susținute de reclamantă în acțiunea sa în anulare au fost admise nu în integralitate, ci în măsură limitată față de aspectele pretins încălcate de către autoritatea publică pârâtă" însă această susținere nu reflectă întocmai realitatea motivării sentinței atacate. Chiar daca acțiunea a fost admisă în parte, această admitere nu a avut la bază apărările susținute de către intimata-reclamantă, ci doar aplicarea unui principiu al proporționalității, invocat din oficiu de către instanța de fond, fără ca intimata reclamantă să facă vreo apărare în acest sens.

Față de aceste considerente, recurenta pârâtă solicită casarea în parte a sentinței atacate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând recursul declarat de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație formulată împotriva decizia nr. MCI/DGOIC/9237/12.07.2017, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare nr. x/03.05.2017.

Soluționând acțiunea reclamantei, instanța fondului a constatat că prin procesul-verbal litigios s-a reținut în sarcina reclamantei o serie de nereguli cu privire la implementarea Proiectului nr. 1759 cod SMIS - CSNR 47533 intitulat «Sprijin pentru întreprindere în vederea modernizării, producției și comercializării Produselor AudioTactile ca materiale didactice inovative destinate educației speciale a copiilor cu deficiențe de vedere».

În concret, beneficiarul nu a putut demonstra:

- posibilitatea deschiderii fișierelor proiect de scheme electronice și a fișierelor B. necesare execuției cablajelor imprimate corespunzătoare PCB, prin utilizarea programului Orcad pentru a face, eventual, modificări ale plăcilor;

- posibilitatea accesării și programării aplicației informatice C++ și a celei on board, corespunzătoare procesorului PIC 24 FxxKxx din Modelul electronic AT-p cu multi - mem vers. AT-pmm aferent planșelor AT pentru educație și evaluare - vers EVA (evaluare), disponibilitatea fișierelor sursă, a mediului integrat de programare și a programatorului necesar pentru reprogramarea circuitelor, pentru realizarea eventualelor modificări;

- structurii sumare a livrabilelor activităților de cercetare dezvoltare, studiilor referitoare la schemele electronice, documentațiilor de execuție,

Se apreciază că procentul de realizare a obiectivului OS1 este de 70%.

Se apreciază că procentul de realizare a obiectivului OS2 este de 60% întrucât: beneficiarul nu a putut demonstra:

- realizarea celor 16 studii de conținut PGA din Act. 4.1, iar activitățile 4.2, 4.3, 4.4, 4.5 trebuiau să fie realizate pe baza activității 4.1;

- posibilitatea deschiderii fișierelor corespunzătoare schemelor electronice și a fișierelor B. necesare execuției cablajelor imprimate PCB prin utilizarea programului Orcad pentru a face eventual modificări ale plăcilor de prototip;

- posibilitatea accesării și programării, corespunzător cu Execuția aplicațiilor informatice C++ conform organigrame/specificații/Beneficiar aferente tipurilor Prototipuri Planșe AAA, Planșe AT EdU, Planșe AT Div și Planșe AT EVA, disponibilitatea fișierelor sursă, a mediului integrat de programare și a programatorului necesar pentru reprogramarea circuitelor, pentru realizarea eventualelor modificări;

- modul în care a fost realizată execuția de Cablaje Imprimate (PCB) aferente modelelor de prototip.

În fine, prin același proces-verbal s-a apreciat că procentul de realizare a obiectivului OS4 este de 50%, raportat la faptul că beneficiarul nu a putut demonstra, pentru plăcile din cadrul Seriei 0:

- posibilitatea deschiderii fișierelor B. necesare execuției cablajelor imprimate PCB prin utilizarea programului Orcad cu licență; - posibilitatea accesării și programării aplicațiilor informatice C++ conform organigrame/specificații/Beneficiar Planșe AAA, Planșe AT EdU, corespunzătoare Seriei 0, disponibilitatea fișierelor sursă, a mediului integrat de programare și a programatorului necesar pentru reprogramarea circuitelor, pentru realizarea eventualelor modificări;

- nu este specificat modul în care a fost realizată execuția/achiziționarea de Cablaje Imprimate (PCB) aferente modelelor de prototip, neexistând PVR sau PVAI corespunzătoare realizării acestora, - plăcile componente ale Seriei 0 nu au mufe și protocoale de interfață USB, care ar fi reprezentat un argument important pentru inovarea asumată prin proiect;

- nu este prezentat modul cum au fost utilizate și distribuite materialele și componentele la realizarea plăcilor/reperelor componente ale Seriei 0, care să justifice consumul acestora.

Înlăturând motivat criticile reclamantei la adresa legalității procesului-verbal de constatare a neregulii, pentru considerentele arătate în cuprinsul sentinței atacate, prima instanță a concluzionat că acțiunea este întemeiată, totuși, prin prisma motivului vizând aplicarea în cauză a principiului proporționalității.

În acest sens, pornind de la concluzia că obiectivul final esențial vizat de contractul de finanțare, anume produsul AT al seriei x, a fost produs de partea reclamantă, fără a fi imputate societății reclamante aspecte privind capacitatea sa de a deservi nevoile de educație și divertisment ale copiilor școlari și preșcolari cu deficiențe de vedere, ci s-au imputat chestiuni îndeosebi de natură tehnică în legătură cu activitatea de programare informatică, instanța fondului consideră că în acest context, aplicarea în sarcina reclamantei a unor măsuri administrative prin prisma unui grad de nerealizare cuprins între 30% și 50% raportat la cheltuielile finanțate, cu consecința unei creanțe bugetare finale de 528.956,65 RON nu apare a respecta proporționalitatea impusă de dispozițiile legale, aceasta generând în sarcina societății restituirea unei părți semnificative a finanțării acordate, deși livrabilul vizat de contract a fost produs.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, recurenta reclamantă consideră nelegală sentința pronunțată de prima instanță, afirmând că hotărârea cuprinde considerente contradictorii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte nu identifică premisa avută în vedere de legiuitor cu prilejul edictării dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ., text legal care sancționează hotărârea ce cuprinde motive contradictorii, de natură a face imposibilă verificarea raționamentului judecătorului fondului și concordanța soluției menționate în dispozitiv cu acele considerente criticabile.

În acest plan de dezbatere, concluzia primei instanțe, potrivit căreia obiectivul final esențial vizat de contractul de finanțare, anume produsul AT al seriei x, a fost produs de partea reclamantă, nu intră în conflict cu aprecierile enunțate pe marginea gradului de îndeplinire a obiectivelor specifice nr. 1, nr. 2 și nr. 4, astfel că nu este demonstrată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește al doilea motiv de casare invocat de recurenta reclamantă, o primă critică dezvoltată în susținerea căii de atac vizează greșita interpretare și aplicare, de către judecătorul fondului, a dispozițiilor ce definesc neregula.

Contrar celor susținute de reclamantă, Înalta Curte constată că instanța fondului a abordat corect prevederile O.U.G. nr. 66/2011 sub acest aspect, menționând explicit faptul că îndeplinirea parțială a obiectivelor asumate prin cererea de finanțare constituie o neregulă, în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Critica recurentei reclamante, potrivit căreia constatarea abaterii nu este suficientă pentru a se reține neregula sancționată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 în absența unui prejudiciu real sau potențial la adresa bugetelor donatoare menționate de actul normativ anterior menționat nu poate fi primită, luând act Înalta Curte, în primul rând, că prima instanță a sesizat corect faptul că în sarcina reclamantei nu a fost stabilită o corecție financiară ci o reducere a finanțării (Curtea mai subliniază că textul art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 nu are legătură cu cauza, deoarece reclamantei i-a fost stabilită spre plată o creanță bugetară, iar nu o corecție financiară.)

Apoi, instanța de control judiciar subliniază faptul că finanțarea integral acordată pentru un proiect ce nu reflectă îndeplinirea integrală a obiectivelor asumate reprezintă în sine o chestiune prejudiciabilă bugetului donator, întrucât o atare plată are caracter nedatorat în limita obligațiilor neîndeplinite.

A doua grupă de argumente, promovată tot în contextul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează pretinsa aplicare greșită a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 și a normelor metodologice de aplicare a acestor prevederi, susținând recurenta reclamantă că instanța fondului nu a analizat aspectele obiectivelor specifice ale proiectului, așa cum acestea au fost asumate în cererea de finanțare, astfel că nu avea posibilitatea reală de a verifica gradul de realizare a obiectivelor proiectului. În același sens, recurenta reclamantă susține lipsa de preocupare a primei instanțe cu privire la stabilirea situației de fapt în cauză.

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a procedat la o cercetare riguroasă a situației de fapt ce a condus la încheierea procesului-verbal contestat în cauză, dispunând, în vederea elucidării aspectelor de ordin tehnic, administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară, ale cărei concluzii, astfel cum au fost detaliate prin răspunsurile la obiecțiuni, au fost valorificate în mod judicios de instanța fondului.

Concluzia anterioară susține și netemeinicia argumentelor recurentei-reclamante, cu ajutorul cărora tinde să demonstreze inexistența neregulilor imputate prin procesul-verbal litigios, subliniind instanța de control judiciar faptul că aceste nereguli au fost confirmate în urma administrării probei cu expertiza tehnică judiciară.

Cât privește pretinsa aplicare greșită a art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011, raportată la concluzia expertului tehnic potrivit căreia din punct de vedere tehnic neexistența aplicației OrCAD și/sau fișierelor B. nu atrage neîndeplinirea asumată de beneficiar în cadrul cererii de finanțare, întrucât au fost externalizate aceste servicii. Nu se poate imputa beneficiarului cererii de finanțare nerealizarea sistemului informatic deoarece acest serviciu a fost externalizat (programarea C++) a circuitelor, respectiv Proiectarea Aplicațiilor informatice în format executabil (*.ASM) cu programul Asamblor C++ și respectiv activitatea de programare software on board a microprocesoarelor PIC", instanța de control judiciar constată că o atare apreciere a expertului nu infirmă existența neregulii sesizate prin procesul-verbal litigios, cât timp reclamanta și-a asumat activitățile a căror nerealizare a fost constatată de autoritatea pârâtă.

Subliniind faptul că instanța de recurs nu este îndrituită, cu prilejul verificării legalității hotărârii atacate, să procedeze la o reapreciere a situației de fapt în cauză și în contextul în care criticile recurentei reclamante nu demonstrează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză și nici incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondat recursul reclamantei, urmând a-l respinge în consecință.

Cât privește recursul exercitat de recurenta pârâtă, Înalta Curte constată că este fondat, sentința fiind pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, impunându-se pentru acest motiv casarea parțială a hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte reamintește faptul că prin sentința ce face obiectul prezentei căi de atac judecătorul fondului a reținut conformitatea concluziilor procesului-verbal litigios cu situația de fapt relevată în urma verificării proiectului finanțat cu fonduri nerambursabile, fiind validată concluzia potrivit căreia procentul de realizare a obiectivului OS1 este de 70%; procentul de realizare a obiectivului OS2 este de 60% și, în fine, procentul de realizare a obiectivului OS4 este de 50%.

În atare context, aplicarea principiului proporționalității, astfel cum este stabilit prin dispozițiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 în cazul realizării parțiale a indicatorilor/obiectivelor proiectelor din sfera de interes a actului normativ anterior citat nu presupune altceva decât o reducere corespunzătoare a sumelor considerate eligibile și, în concret, respingerea cererii de rambursare ori, dacă finanțarea a fost deja acordată, stabilirea obligației de restituire a sumelor avansate pentru partea nerealizată din indicatori/obiective.

Așadar, o reindividualizare a cuantumului obligației de recuperat nu este posibilă în contextul în care procentul nerealizat din activitățile preconizate prin proiectul finanțat a fost corect stabilit.

Prin urmare, cât timp creanța bugetară de 528.956,65 RON reflectă reducerea finanțării cuvenite reclamantei proporțional cu gradul de realizare al obiectivelor asumate, măsura reindividualizării acestei creanțe reflectă încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, care, în ipoteza îndeplinirii parțiale a obiectivelor, obligă la refuzul de rambursare ori la recuperare, după caz, a sumelor corespunzătoare activităților nerealizate.

În consecință, recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe este apreciat ca fiind fondat, cu consecința respingerii, în întregime, a acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2367 din 7 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (fost Ministerul Educației și Cercetării) - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva sentinței civile nr. 2367 din 7 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2022.