Decizia nr. 3238/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul - Ministerul Cercetării si Inovării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, constatarea refuzului nejustificat al pârâtei Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare de a soluționa cererea reclamantei nr. 6572/15.12.2017 și de a efectua operațiunea administrativă de reluare a procedurii evaluării - etapa Actualizare a cererii de finanțare conform cap. 2.5.4.8, finalizarea Anexei 14 si includerea proiectului reclamantei pe Lista proiectelor propuse spre finanțare - Anexa 16 pentru intrarea în procedura de contractare prevăzută în Procedurile operaționale de contractare -POC 2014-2020 și obligarea pârâtei să reia procedura evaluării - etapa Actualizare a cererii de finanțare conform cap. 2.5.4.8, finalizarea Anexei 14 si includerea proiectului reclamantei pe Lista proiectelor propuse spre finanțare - Anexa 16 pentru intrarea în procedura de contractare prevăzută în Procedurile operaționale de contractare - POC 2014-2020, conform Regulamentului de organizare și funcționare a Ministerului Cercetării și Inovării aprobat prin Ordinul nr. 2/30.01.2017 și modificat prin Ordinul nr. 218/24.04.2017.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5174 din 10 decembrie 2018, a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării-Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare și a obligat pârâtul să răspundă cererii reclamantei înregistrată la acesta sub nr. x/15.12.2017, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (fost Ministerul Educației și Cercetării) - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a fost invocată excepția inadmisibilității cererii, având în vedere faptul că actele administrative emise în cadrul derulării Programului Operațional Competitivitate sunt supuse prevederilor Ghidului Solicitantului Unic, iar în baza acestor prevederi, intimatul era obligat să respecte procedurile administrative și de contestare a actelor emise în această procedură, precum și faptul că era ținut de termenele procedurale prevăzute de același Ghid. Astfel, se susține că a arătat instanței de fond faptul că așa zisele erori procedurale constatate de către intimat și invocate în cadrul adresei nr. x/15.12.2017 privesc în fapt tot procedurile derulate cu privire la actualizarea cererii de finanțare, în măsura în care s-ar fi produs într-adevăr o eroare procedurală, acesta era anterioară, sau cel mult concomitentă emiterii Notificării respingerii la contractare a proiectului reclamantului, și prin urmare anterioară formulării de către intimată a contestației împotriva deciziei de respingere. Astfel, semnalarea acestei "erori" de către intimat trebuia să se facă de către acesta în cadrul contestației formulate împotriva deciziei de respingere la contractare, în termenul legal de 30 de zile lucrătoare de la data respingerii cererii de finanțare, conform ghidului. Însă, intimatul a formulat aceasta cerere de reluare a procedurii de verificare prin care invocă această "eroare procedurală" la mai mult de 2 luni și jumătate de la data emiterii și comunicării deciziei de respingere a cererii de finanțare, și mai mult de atât, la o săptămână după primirea decizie de respingere a contestației formulate de către aceasta. O nouă "contestare" a derulării procedurii în etapa administrativă, după primirea răspunsului la prima contestație și după termenul legal este inadmisibilă, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai fost analizată în această etapă. Chiar dacă în cuprinsul celei de-a doua cereri sunt invocate alte motive, acestea puteau fi invocate și cu prilejul primei contestații privind aspecte anterioare formulării acesteia. În opinia recurentului, situația în care s-ar accepta formularea și a altor sesizări, solicitări/contestații, după termenul legal de formulare a acestora și ulterior soluționării celor formulate în termenul legal, s-ar ajunge la situația în care etapele procedurale ar fi prelungite la nesfârșit și ar fi împiedicată derularea în bune condiții a întregii procedurii. De altfel, formularea acestei noi solicitări este și inadmisibilă în raport de faptul că se încheiase etapa administrativă prin emiterea deciziei de respingere a contestației. Nu se poate vorbi de un refuz nejustificat la solicitarea reclamantului din 15.12.2017 în condițiile în care a avut posibilitatea legală să formuleze aceste apărări, sau orice alte apărări sau contestații în termenul legal de 30 de zile lucrătoare, cale legală de care a și uzat și i s-a răspuns în termenul legal. De asemenea, nu exista temei legal pentru o eventuală reluare a procedurii de evaluare atât timp cât nu există niciun viciu de procedură cu privire la această etapă. Și chiar dacă s-ar relua, s-ar ajunge în același punct, respectiv respingerea cererii de finanțare ca urmare a încadrării în categoria "firme aflate în dificultate". Instanța de fond, în soluționarea acestei excepții exclude total dispozițiile Ghidului solicitantului și procedurii de evaluare a proiectelor în care sunt prevăzute etapele administrative de contestare a rezultatului evaluării, precum și a etapelor ulterioare, și în baza Legii nr. 554/2004 consideră că cererea intimatului care se consideră vătămat într-un drept al său prin nesoluționarea cererii sale de către autoritatea publică, în termenul prevăzut de lege, este admisibilă. Această soluționare a excepției inadmisibilității de către instanța de fond, bazată pe legea nr. 554/2004 este nelegală. Instanța de fond ignoră total în soluționarea acestei excepții faptul că în prezenta speță avem o procedură administrativă guvernată de dispozițiile speciale ale Ghidului Solicitantului, care prevăd proceduri și termene speciale. Cu atât mai mult, în această situație în care se încheiase etapa administrativă a contestării notificării privind respingerea la contractare a proiectului cu numărul de înregistrare electronică x, acceptarea altor sesizări, solicitări/contestații, după termenul legal de formulare a acestora și ulterior soluționării celor formulate în termenul legal, s-ar ajunge la situația în care etapele procedurale ar fi prelungite la nesfârșit și ar fi împiedicată derularea în bune condiții a întregii procedurii. Recurentul precizează că deși a formulat și în fața instanței de fond aceste apărări, aceasta a ignorat total prevederile Ghidului Solicitantului făcându-se aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 554/2004. În ceea ce privește obligarea sa să răspundă cererii înregistrată sub nr. x/15.12.2017, recurentul arată că instanța de fond nu a avut în vedere finalitatea urmărită de reclamant, respectiv aceea de a se relua procedura evaluării și de a se include proiectul pe Lista proiectelor propuse spre finanțare. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimata-reclamantă este titulara cererii de finanțare privind proiectul cu numărul x având titlul: "Centru de Cercetare-Dezvoltare Medical în Oncologie si Neurologie". Ca urmare a evaluării propunerii de proiect s-a acordat un punctaj total de 78 de puncte din totalul posibil de 100 de puncte, și a fost trecut conform procedurii pe lista de rezervă conform raportului de selecție finală competiția POC-A. 1 -A. 1.1.1 -A-2015, secțiune A, tip proiect: investiții pentru departamentele de CD ale întreprinderilor, respectiv în anexa la Decizia nr. 9070/07.03.2016. În urma suplimentării fondurilor, proiectul intimatei-reclamante a fost selectat pentru finanțare, motiv pentru care i-a fost comunicată Scrisoarea pentru actualizarea cererii de finanțare (adresa nr. x/04.09.2017). Având în vedere faptul că de la data finalizării evaluării, selectării și până când proiectul a fost trecut pe lista de rezerve au trecut 2 ani de zile și, în urma aprobării metodologiei de verificare a încadrării în categoria de "întreprindere în dificultate", astfel cum această categorie este definită în Normele Uniunii Europene privind ajutoarele de stat, aplicabilă pentru proiectele finanțate din Fondurile ESI, intimata avea obligația ca în etapa de actualizare a cererii de finanțare să depună Declarație pe proprie răspundere cu privire la faptul că societatea nu se încadrează în categoria "întreprindere în dificultate" și nu se află în procedură de insolvență, aceasta constituind anexa la cererea de finanțare ca parte a Declarației de eligibilitate. Conform aceleiași metodologii, la evaluarea cererii de finanțare (astfel cum era ea actualizată), urma să se verifice existența acestei declarații, precum și corectitudinea acesteia prin aplicarea metodologiei de calcul, în funcție de tipul de întreprindere, având în vedere datele cuprinse în Situațiile financiare anuale care au fost anexate, în speța de față, adresei de înaintare înregistrată sub nr. x.620/11.09.2017. Urmare analizării documentelor depuse de către intimata-reclamantă, DGOIC a constatat faptul că acesta se încadrează în categoria firme aflate în dificultate întrucât existau pierderi de capital în valoare mai mare decât jumătate din capitalul subscris și prin urmare nu erau îndeplinite condițiile de eligibilitate. Această concluzie, precum și faptul că a fost respinsă contractarea proiectului cu numărul de înregistrare electronică x a fost comunicată intimatei-reclamante prin adresa din 21.09.2017. Împotriva acestei adrese intimata-reclamantă a formulat contestație, înregistrată la MCID-DGOIC sub nr. x din 03.10.2017. Prin Decizia privind soluționarea contestației formulată și înregistrată la DGOIC sub nr. 06.12.2017 și comunicată intimatei în data de 7 decembrie 2017, Autoritatea de Management a respins contestația ca neîntemeiată și a dispus menținerea prevederilor cuprinse în notificarea privind rezultatul verificării conformității administrative și a eligibilității (...) cu numărul x/21.09.2017. Intimata-reclamantă formulează o nouă solicitare pe cale administrativă adresată recurentului-pârât, solicitare înregistrată sub nr. x/15.12.2017. Prin întâmpinare, s-a invocat excepția inadmisibilității cererii, având în vedere faptul că actele administrative emise în cadrul derulării Programului Operațional Competitivitate sunt supuse prevederilor Ghidului Solicitantului Unic. Recurentul a precizat că așa zisele erori procedurale constatate de către intimată și invocate în cadrul adresei nr. x/15.12.2017 privesc, în fapt, tot procedurile derulate cu privire la actualizarea cererii de finanțare. Astfel, s-a apreciat că semnalarea acestei "erori" de către intimata-reclamantă trebuia să se facă de către acesta în cadrul contestației formulate împotriva deciziei de respingere la contractare, în termenul legal de 30 de zile lucrătoare de la data respingerii cererii de finanțare, conform ghidului. Recurentul a mai susținut că o nouă "contestare" a derulării procedurii în etapa administrativa, după primirea răspunsului la prima contestație și după termenul legal este inadmisibilă, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai fost analizată în această etapă. De asemenea, recurentul a mai susținut că instanța de fond nu a avut în vedere finalitatea urmărită de către reclamant și mai ales inutilitatea demersului având în vedere soluția la care se ajungea și în cazul în care se relua procedura de evaluare, respectiv respingerea cererii de finanțare având în vedere faptul că societatea se încadra în categoria firmelor aflate în dificultate. Înalta Curte apreciază că instanța de fond nu a analizat și nu a răspuns criticilor și apărărilor formulate în cauză, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menționat. Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanța superioară, a atribuțiilor de control judiciar, de legalitate și temeinicie. În practica instanței supreme (de ex., Decizia nr. 4362/17 oct. 2018, S. a II-a civ., Dec. 1025/15 mai 2019, S. a II-a civ. etc.) dar și în doctrina de specialitate (de ex. "Drept procesual civil-ediția a 5-a revizuită și adăugită", G.Boroi, M.Stancu, p.673, editura Hamangiu, 2020), s-a arătat frecvent faptul că motivarea soluției, cea mai întinsă parte a unei hotărâri judecătorești, trebuie să fie precisă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate, presupunând răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și a regulilor de drept substanțial și procedural. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, iar realitatea acestui demers și efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri. Este unanim admis că, atâta timp cât motivarea unei hotărâri judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate, dacă, în considerente, instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, nu analizează argumentele importante și nu justifică înlăturarea apărărilor esențiale care susțin opinia contrară, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală; o astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar. Înalta Curte are în vedere și faptul că, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătorești, motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloace de apărare, această garanție fiind esențială întrucât permite justițiabilului să se asigure că pretențiile sale au fost examinate, și deci, că judecătorul a ținut cont de ele. Pe de altă parte, această obligație a instanțelor judecătorești de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudența CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 și paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. De altfel, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, pentru a constitui o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care este posibilă exercitarea controlului judiciar. Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde doar o înșiruire de evenimente, fără argumentele care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, împrejurările de fapt și de drept esențiale nefiind lămurite. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a respins, în rest, acțiunea fără a prezenta vreun argument personal în considerarea căruia și-a fi format convingerea, și nu a arătat niciun un motiv pentru care au fost înlăturate apărările formulate în cauză. Circumstanțiind aspectele teoretice la speța dedusă judecății, se constată că judecătorul fondului nu a făcut o analiză amplă a susținerilor ambelor părți și nu a răspuns argumentelor acestora, ceea ce face ca hotărârea pronunțată să fie susceptibilă de casare. Înalta Curte apreciază că instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii situației de fapt, nesocotind astfel dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor. Procedând astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, pe care o va casa și, pe cale de consecință, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza toate susținerile, argumentele și apărările părților, urmând a se analiza și aspectele de fond invocate în susținerea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte nu le-a mai analizat, față de soluția casării cu trimitere.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.