ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1240/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin actiunea înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a in data de 03.11.2016, reclamantul Ministerul Educatiei Nationale a chemat in judecata pe paratul Ministerul Fondurilor Europene (succesor in drepturi si obligatii al Ministerului Dezvoltarii Regionale, Administratiei Publice si Fondurilor Europene), solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:

a. Considerarea ca neeligibila a sumei de 155.000 RON platita catre S.C. A., in baza contractului de prestari servicii nr. x/28.11.2014.

b. Corectia de 25% aplicata asupra contractului nr. x/25.09.2015 incheiat cu S.C. B. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 1972 din data de 25 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:,,.Respinge exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017, ca neintemeiata.

Admite exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind anularea Notei de constatare incheiate in data de 28.06.2017 si inregistrate de parat sub nr. x/30.06.2017, pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Admite exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere avand ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017 in ceea ce priveste considerarea ca neeligibila a sumei de 155.000 RON platita catre S.C. A..

Respinge actiunea, formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale, București, str. x, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, sediului procesual ales în București, B-dul x nr. 16, Latura Nord, partial ca neintemeiata si partial ca inadmisibila, astfel:

Respinge capatul de cerere avand ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017, in ceea ce priveste considerarea ca neeligibila a sumei de 155.000 RON platita catre S.C. A., ca inadmisibil.

Respinge capatul de cerere avand ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017, în ceea ce priveste corectia de 25% aplicata asupra contractului nr. x/25.09.2015 incheiat cu S.C. B. S.R.L., ca neintemeiat.

Respinge capatul de cerere privind anularea Notei de constatare incheiate in data de 28.06.2017 si inregistrate de parat sub nr. x/30.06.2017, ca inadmisibil pentru neparcurgerea procedurii prealabile.".

Împotriva sentinței civile nr. 1972 din data de 25 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Educației Naționale și de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

Recurentul reclamant Ministerul Educației Naționale a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Recurentul pârât Ministerul Fondurilor Europene a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției inadmisibilității petitului privind anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017.

Recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului Ministerul Educației Naționale pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată de recurentul-pârât, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părților cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul nu a formulat nicio critică (de nelegalitate) sentinței atacate, dimpotrivă, se reiau, aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în acțiunea introductivă de instanță.

Astfel, recurentul-reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, integral, acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată și să se raporteze la considerentele acesteia. Mențiunea că, instanța de fond în mod netemeinic a considerat că aplicarea corecției prin Nota de constatare nr. x/19.04.2017 este un fapt justificat", nu se poate circumscrie într-un mod de casare în sensul celor prevăzute de dispozițiile C. proc. civ.

Astfel, prezentarea, din nou, a situației de fapt expusă și în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurentul reclamant Ministerul Educației Naționale nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În ceea ce privește recursul declatat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul Ministerul Educatiei Nationale a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor bugetare nr. 22425/19.04.2017 în ceea ce privește considerarea ca neeligibila a sumei de 155.000 RON plătită către S.C. A., în baza contractului de prestări servicii nr. x/28.11.2014 și a anularea corecției de 25% aplicata asupra contractului nr. x/25.09.2015 încheiat cu S.C. B. S.R.L. și anularea Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor bugetare încheiate în data de 28.06.2017 și înregistrate de pârât sub nr. x/30.06.2017.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017, ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Notei de constatare încheiată în data de 28.06.2017 și înregistrate de pârât sub nr. x/30.06.2017, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017 în ceea ce privește considerarea ca neeligibilă a sumei de 155.000 RON plătită către S.C. A..

Totodată, a respins acțiunea reclamantului Ministerul Educației Naționale, parțial ca neîntemeiata și parțial ca inadmisibilă, astfel: a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017, în ceea ce privește considerarea ca neeligibila a sumei de 155.000 RON plătită către S.C. A., ca inadmisibil; a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017, în ceea ce privește corecția de 25% aplicată asupra contractului nr. x/25.09.2015 încheiat cu S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiat și a respins capătul de cerere privind anularea Notei de constatare încheiate în data de 28.06.2017 și înregistrate de pârât sub nr. x/30.06.2017, ca inadmisibil pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei. La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentului-pârât viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterea excepției inadmisibilității petitului privind anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017.

Or, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere atât soluția dispusă de instanța fondului, cât și aspectul anulării recursului declarat de reclamant. În raport de soluția pronunțată de către instanța de fond, (instanța admițând excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/19.04.2017 în ceea ce privește considerarea ca neeligibilă a sumei de 155.000 RON plătită către S.C. A. și respingând acest capăt de cerere ca inadmisibil și judecând fondul a respins capătul de cerere având ca obiect anularea aceleiași Note de constatare, în ceea ce privește corecția de 25% aplicata asupra contractului nr. x/25.09.2015 încheiat cu S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiat), este cert că nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, interesul de a acționa al pârâtului nemaifiind actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 1972 din data de 25 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 1972 din data de 25 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.