ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, la data de 15.02.2017, reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie – ICECHIM București a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării (fost Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice) – Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare – Direcția Generală - Organismul Intermediar pentru Cercetare, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 9025/17.11.2016 de respingere a contestației formulate de ICECHIM, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 8259/19.09.2016, exonerarea ICECHIM de la plata sumei de 1.783.802 RON, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4077 din 1 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie – ICECHIM București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării (fost Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice) – Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare – Direcția Generală - Organismul Intermediar pentru Cercetare, a anulat Decizia nr. 9025/17.11.2016 de respingere a contestației, a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 8259/19.09.2016 și a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7190 RON. Prin decizia nr. 4953 din 7 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 4077/01.11.2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 1.

Hotărârea instanței de fond În rejudecare, după casarea cu trimitere, prin sentința nr. 231 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie - ICECHIM București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, s-a anulat Decizia nr. 9025/17.11.2016 de respingere a contestației, s-a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 8259/19.09.2016 și a fost exonerat reclamantul de la plata sumei de 1.783.802 RON. Totodată, a fost obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 11.355 RON reprezentând cheltuieli de judecată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 231 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamant. 1.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant a invocat excepția tardivității recursului pentru nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și excepția nulității recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 22 iunie 2023, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului dedus judecății în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează". Totodată, dispozițiile art. 183 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că: "În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată." În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, se constată că sentința atacată a fost comunicată acestuia la data de 14 februarie 2022, iar recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 3 martie 2022, astfel cum reiese din mențiunea atestată de ștampila instanței, aplicată la dosarului de recurs. Înalta Curte reține că excepția tardivității recursului a fost invocată prin întâmpinarea formulată de către intimatul-reclamant, întâmpinarea fiind comunicată recurentului-pârât la data de 06.05.2022, astfel cum reiese din dovada de înmânare ațașată la dosar. Deși a avut cunoștință de excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare, recurentul-pârât nu a formulată o cerere de repunere în termen, astfel cum permit dispozițiile art. 186 C. proc. civ., și nici nu a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs. Chiar dacă pe cererea de recurs și pe plicul atașat acesteia apare mențiunea olografă a recurentului-pârât "SG 100636/1.03.2022", Înalta Curte nu poate raporta la data de 01.03.2022 pentru calcularea termenului de declarare a recursului, câtă vreme atestarea acestei date aparține recurentului-pârât și nu unui serviciu poștal sau unui serviciu specializat de comunicare a actelor procedurale, astfel cum prevăd dispozițiile legale anterior redate. În aceste condiții, Înalta Curte se va raporta la data înregistrării cererii de recurs pe rolul instanței, respectiv la data de 3 martie 2022, astfel cum reiese din mențiunea atestată de ștampila instanței, aplicată la dosarului de recurs. Așadar, în raport cu data comunicării sentinței atacate, respectiv 14 februarie 2022, se constată că recursul formulat de pârât a fost declarat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurentul-pârât la data de 2 martie 2022, zi lucrătoare. În temeiul dispozițiilor art. 496 raportate la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, și respinge recursul formulat de pârât ca fiind tardiv.