ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 163/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2020 sub dosar nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 169/19.02.2020 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care a fost soluționată petiția dnei B. înregistrată sub nr. x/20.09.2019, constituită în dosarul nr. x/2019. Reclamantul a solicitat instanței în subsidiar, în cazul în care se va identifica o culpă a sa, să se dispună schimbarea sancțiunii contravenționale din amendă în avertisment.

Prin sentința nr. 111/2020 din 23 noiembrie 2020, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis plângerea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Combatere a Discriminării și B., a anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 169/2020, respectiv în privința faptei de discriminare prevăzută de art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 137/2000 reținute în sarcina reclamantului A., exonerându-l pe acesta de la plata amenzii în cuantum de 1000 RON și a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 111/2020 din 23 noiembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta B..

Prin încheierea din 1 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâta B. împotriva sentinței nr. 111/2020 din 23 noiembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Prin referatul încheiat la data de 5 octombrie 2023, Înalta Curte a acordat termen de judecată la data de 16 ianuarie 2024 pentru a pune în discuția părților excepția de perimare a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Astfel, perimarea operează dacă timp de 6 luni nu s-a săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei. De asemenea, este necesar ca această situație să fie determinată de lipsa de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 din C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Fiind un termen procedural stabilit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., conform cărora acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, prin încheierea de ședință din data de 1 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cererii de recurs în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., reținând că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Așadar, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, nefiind întrerupt sau suspendat.

În situația expusă, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (1 noiembrie 2022) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, astfel încât judecata cererii de recurs formulate de pârâta B. s-a perimat.

Ca urmare, văzând dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata perimat recursul declarant de pârâta B. împotriva sentinței nr. 111/2020 din 23 noiembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinței nr. 111/2020 din 23 noiembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.