ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 162/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 2 iulie 2020 sub dosar nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Ministerul Sănătății - Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică obligarea autorităților române competente (MS. respectiv B.) la eliberarea Certificatului de Conformitate în concordanță cu prevederile art. 28 al Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale (eliberat medicilor specialiști în medicina de familie pentru a continua concordanța pregătirii acestora cu standardele europene).

Prin sentința nr. 143 din 8 decembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a Respins excepțiile invocate prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII - PRIN CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 143 din 8 decembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A. și pârâtul Ministerul Sănătății.

Prin încheierea din 10 ianuarie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursurilor declarate de reclamanta A. și pârâtul Ministerul Sănătății, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Prin referatul încheiat la data de 5 octombrie 2023, Înalta Curte a acordat termen de judecată la data de 16 ianuarie 2024 pentru a pune în discuția părților excepția de perimare a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Astfel, perimarea operează dacă timp de 6 luni nu s-a săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei. De asemenea, este necesar ca această situație să fie determinată de lipsa de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 din C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Fiind un termen procedural stabilit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., conform cărora acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, prin încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cererilor de recurs în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., reținând că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Așadar, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, nefiind întrerupt sau suspendat.

În situația expusă, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (10 ianuarie 2023) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, astfel încât judecata cererilor de recurs formulate de reclamanta A. și pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 143 din 8 decembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal s-a perimat.

Ca urmare, văzând dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata perimate recursurile declarate de reclamanta A. și pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 143 din 8 decembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de reclamanta A. și pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 143 din 8 decembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.