ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4640/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.04.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Ploiești și Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat anularea deciziei Directorului Direcției Medicale nr. 963.213/20.12.2022, cu consecința anulării și a Dispoziției directorului Centrului Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Ploiești nr. 313.290/11.11.2022, respectiv anularea sancțiunii, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 361/2022, până la judecarea fondului, suspendarea măsurilor prevăzute la art. 22 din Legea nr. 361/2022, respectiv suspendarea efectelor sancțiunii disciplinare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 226 din 7 noiembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că:

În ceea ce privește competența materială, deși reclamantul susține că ar fi competentă curtea de apel în considerarea criteriului gradului central al uneia dintre instituțiile pârâte, instanța a apreciat că prioritate în stabilirea competenței materiale o are atât valoarea pretențiilor deduse judecății, care se situează sub pragul instituit de disp. art. 10 alin. (1) precum și obiectul cererii, din care rezultă că actul administrativ, care produce în mod efectiv efecte juridice e reprezentat de Dispoziția directorului Centrului Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Ploiești nr. 313.290/11.11.2022.

Simpla examinare a contestației administrative de un for central al instituției emitente, nu este de natură a înlătura de la aplicare disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004, din a căror economie rezultă că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Prin urmare, s-a apreciat că se aplică regula de competență de drept comun a instanțelor prev. de art. 95 pct. 1 C. proc. civ. raportat la disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că litigiile de contencios administrativ, ale căror petite pot fi evaluate/cuantificate sunt date în competența Tribunalelor ca instanță de drept comun, în materie de contencios administrativ fiscal, pentru pretenții evaluabile, inferioare pragului de 3.000.000 RON și pentru a se înlătura din ordinea juridică existentă acte administrative C. proc. civ. efecte juridice "emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene".

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 3.01.2024, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 699/2024 din 13 iunie 2024, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că:

Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești având ca obiect contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară.

La primul termen de judecată, din data de 06.06.2023, instanța a amânat cauza si a acordat termen la data de 26.09.2023, fiind comunicată către reclamant întâmpinarea formulată, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare sub sancțiunea decăderii, în termen de 30 de zile si cu mentiunea că are dreptul de a depune note scrise de ședintă cu privire la întâmpinare.

Curtea de Apel Ploiești, la termenul din data de 26.09.2023 a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și a încuviințat probe.

La cel de-al treilea termen de judecată, din data de 07.11.2023, Curtea de Apel Ploiești a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței prin raportare la cuantumul pretinselor prejudicii imputate reclamantului.

A mai reținut Tribunalul că, prin Decizia nr. 31/11.11.2019 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov ce face obiectul Dosarului nr. x/2019, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, a decis următoarele: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competenta în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În cauză, excepția necompetenței materiale nu a fost invocată de Curtea de Apel Ploiești cu ocazia primului termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, când părțile puteau pune concluzii.

Excepția necompetenței materiale a fost invocată la cel de-al treilea termen de judecată, cu nesocotirea cerințelor art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ.. Totodată, s-a reținut că cel de-al treilea termen de judecată nu a fost stabilit în baza art. 131 alin. (2) C. proc. civ., întrucât amânarea cauzei nu a fost justificată de necesitatea unor lămuriri și probe suplimentare pentru verificarea competenței, ci de administrarea probelor pe fondul cauzei.

Prin raportare la modalitatea de invocare a excepției de necompetență materială, Tribunalul a reținut că, în prezenta cauză, competența a rămas câștigată de instanța inițial învestită.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

3.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

De asemenea, dispozițiile art. 131 alin. (1) și (2) din același cod stabilesc faptul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Rațiunea acestor dispoziții legale este aceea de a asigura clarificarea și tranșarea încă de la debutul judecății a chestiunilor privind stabilirea competenței instanței, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuție și soluționate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.

Din verificarea dosarului Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, rezultă că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii este cel din data de 06.06.2023 când, potrivit încheierii de ședință, instanța, constatând că procedura este legal îndeplinită, a dispus comunicarea către reclamant și celălalt pârât a unui exemplar al întâmpinării depuse de pârâta Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne.

La al doilea termen de judecată, 26.09.2023, Curtea de Apel Ploiești a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și a încuviințat probe.

La cel de-al treilea termen de judecată, respectiv din data de 07.11.2023, Curtea de Apel Ploiești a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Prahova, de la domiciliul reclamantului, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești s-a realizat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care această instanță nu a invocat excepția necompetenței materiale la termenul din 06.06.2023, ci abia la cel de-al treilea termen de judecată (07.11.2023).

Astfel, neinvocarea în termen a excepției necompetenței materiale are drept efect stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, în sensul consolidării, în mod definitiv, a competenței instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, aspect reținut și în considerentele deciziei R.I.L. nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Ploiești și Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.