ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4561/2023

Ședința publică din data de 13 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 489 din 20 iunie 2023, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, prin sentința civilă nr. 128 din 19 iulie 2023, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Prin cererea formlată, reclamantul A. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, să suspende masurile dispuse prin înscrisul emis de Direcția Generală Anticorupție sub nr. x la data de 28.04.2023 și prin actul subsecvent, denumit Dispoziția Directorului General nr. 324369 din 04.05.2023, conform cărora, începând cu data de 02.05.2023, au fost modificate raporturile de serviciu prin schimbarea locului de munca, precum și a atribuțiilor și sarcinilor ce îi revin, i-a fost suspendat titlul de specialist de clasa 1 acordat în specialitatea "prevenirea și combaterea corupției" și s-a dispus diminuarea salariului cu 7,5%.

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează suspendarea pe cale de ordonanță președințială a unor acte administrative prin care au fost modificate raporturile de serviciu ale reclamantului, care este funcționar public.

Potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019:

"cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Dispozițiile Codului Administrativ stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.