ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2021

HOTĂRÂRE

10.03.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.08.2018 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Ploiești, prin primar, solicitând instanței ca, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, raportat la prevederile art. 53 alin. (1

) și următoarele din același act normativ, coroborate cu cele art. 4.3 lit. g) din contractul de delegare semnat de părți, să oblige pârâtul la plata sumei de 3.021.894,79 RON, la care se adaugă T.V.A în cuantum de 649.248 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinsecție, dezinfecție, deratizare și colectare de cadavre de animale de pe domeniul public al municipiului Ploiești, prestate în baza contractului nr. x/17.08.2010 de delegare a gestiunii prin concesiune a activităților de deratizare, dezinsecție, dezinfecție, colectare, transport și neutralizare a cadavrelor de animale de pe domeniul public, colectare, transport si neutralizare a deșeurilor animaliere provenite din gospodăriile populației, în municipiul Ploiești, în perioada septembrie 2015 - august 2017, urmând ca suma de 159.047,09 RON din valoarea totală facturată de 3.830.189,88 RON, reprezentând redevența în cuantum de 5% din valoarea fără T.V.A. a facturilor, stabilită potrivit prevederilor pct. 5.1.1 din contractul de delegare, astfel cum a fost modificat prin art. 1 din actul adițional nr. x la contractul de delegare, aprobat prin hotărârea de consiliu local nr. 82/12.03.2014, să fie reținută de pârât în baza contractului.

Prin încheierea din 19.10.2018, Tribunalul Prahova, secția I civilă, reținând că, raportat la calitatea de comerciant a reclamantei, litigiul este unul civil, cu profesioniști, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a aceluiași tribunal.

Prin sentința civilă nr. 991/01.07.2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1387/4.11.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței sus-menționate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018** pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința civilă nr. 308/16.04.2020 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.671.142,79 RON și a dobânzii legale penalizatoare de 887.446,30 RON, calculate până la data de 23.09.2019 și în continuare, până la achitarea integrală a debitului. A redus la suma de 20.000 RON onorariul avocatului reclamantei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 28.759 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Municipiul Ploiești, prin primar, a declarat recurs.

Prin încheierea din 24.11.2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Prahova la 10.08.2018, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data inițierii procesului, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, cum este și cel de față, se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Curtea de apel a apreciat că nu poate reține susținerile recurentului, potrivit cărora competența se determină în funcție de normele în vigoare la data încheierii contractului, având în vedere că dispozițiile legale ce reglementează competența sunt norme de procedură, iar nu de drept material, procesul civil desfășurându-se potrivit normelor procedurale în vigoare la data sesizării instanței de judecată, cu excepțiile prevăzute de lege, în care nu se încadrează prezenta situație.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civile a Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2018***.

La termenul din 21.01.2021 intimata S.C. A. S.R.L. a invocat excepția necompetenței funcționale a secției a II-a Civile în soluționarea căii de atac.

Prin încheierea din 21.01.2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a aceleiași curți de apel; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în primul ciclu procesual, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut recursul spre soluționare, iar cu privire la excepția tardivității recursului declarat împotriva sentinței nr. 991/1.07.2019, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a reținut că litigiul este început după intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016, termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea sentinței.

Cauza a fost trimisă spre rejudecarea fondului la aceeași instanță - Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind soluționată de completuri specializate în materie de contencios administrativ și fiscal, astfel după cum reiese din fișele dosarului.

Ulterior, după rejudecarea cauzei de către tribunal, fiind învestită cu recursul declarat de pârât împotriva sentinței nr. 308/16.04.2020, aceeași instanța de control judiciar, secția de contencios administrativ și fiscal, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței funcționale a secției, excepție pe care a admis-o în temeiul art. 130 alin. (1) rap. la art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, a reținut că potrivit celor statuate prin decizia nr. 17/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Or, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare la data învestirii primei instanțe cu cererea de chemare în judecată - 10.08.2018, necompetența materială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

A mai reținut curtea de apel că normele legale care reglementează regimul invocării excepțiilor de necompetență nu introduc nicio distincție cu privire la necompetența funcțională, ci, dimpotrivă, dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. civ. statuează că dispozițiile privitoare la excepția de necompetență se aplică, prin analogie, și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

În acest context, a reținut că a fost depășit momentul procesual până la care atât părțile, dar și instanța de contencios administrativ puteau invoca excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a instanței de control judiciar în soluționarea căii de atac, deoarece cauza se află în al doilea ciclu procesual; la termenul din data de 23.10.2019 instanța de contencios administrativ nu a invocat excepția necompetenței sale funcționale.

A apreciat curtea de apel că sunt întemeiate susținerile intimatei, în sensul că, raportat la calea de atac, nu se poate ajunge ca în temeiul aceleiași legi -art. 53 din Legea nr. 101/2016, sentința primei instanțe să fie supusă în primul ciclu procesual căii de atac a recursului, iar în al doilea căii de atac a apelului la secții ale instanței având specializări diferite.

În consecință, a apreciat că în cauză competența de soluționare a căii de atac a fost câștigată de instanța de control judiciar de contencios administrativ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, reclamanta S.C. A. S.R.L a învestit instanța cu o acțiune decurgând din executarea unui contract administrativ.

În speță, conflictul negativ de competență s-a ivit între secția de contencios administrativ și secția a II-a Civilă ale Curții de Apel Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, întemeindu-și hotărârea pe art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, text nou introdus în cuprinsul legii prin Legea nr. 212/2018, care statuează că "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

În conformitate cu art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere că procesul a început la 10.08.2018, instanță supremă constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, introdus prin Legea nr. 212/2018, care stabilește competența de soluționare a cererilor ce decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanțelor civile de drept comun.

De altfel, analiza actelor dosarului relevă că natura civilă a litigiului a fost stabilită încă din etapa soluționării litigiului în primă instanță, când, prin încheierea din 19.10.2018, Tribunalul Prahova, secția I civilă, reținând că raportat la calitatea de comerciant a reclamantei litigiul este unul civil, cu profesioniști, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a aceluiași Tribunal.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.