ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1530/2024

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în data de 21 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Inspecția Judiciară, solicitând obligarea acesteia la a-i comunica actele emise în dosarul nr. x, respectiv rezoluția de clasare nr. 2633/17.09.2021, referatul de conexare a lucrării 21-3297 la lucrarea nr. x și un printscreen de pe comunicarea rezoluției nr. 2633, ce ar fi fost efectuată în data de 27 septembrie, ora 16:19.

În data de 11 aprilie 2022, reclamanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că insistă ca pârâta să anuleze rezoluția de reexaminare emisă de inspectorul -șef în lucrarea C22-18, să fie obligată pârâta să soluționeze pe fond plângerea sa împotriva rezoluției de clasare nr. 2633/2021 cu privire la abaterile disciplinare, ce constau în interpretarea imprevizibilă a legislației săvârșite de judecători, abateri care încalcă art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În subsidiar, a solicitat să se rețină spre examinare pe fond plângerea sa împotriva rezoluției de clasare nr. 633/2021, cu privire la abaterile săvârșite de judecătorii:

- Tribunalul Dolj, completul compus din: B. și C. susține că prin-un contract de vânzare-cumpărare debitoarea și-a mărit starea de insolvabilitate;

- Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, completul, compus din: D., E. și F..

La solicitarea instanței de fond, în data de 15 iulie 2022, reclamanta a depus la dosar note prin care a arătat că răspunsul la întâmpinare depus la dosar reprezintă o modificare a cererii, în sensul art. 204 alin. (1) C. proc. civ.. Ca atare, în ședința publică din data e 20 septembrie 2022, Curtea de Apel București a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 1890 din 01 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării cererii, astfel cum a fost modificată, invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca tardivă.

Împotriva sentinței civile nr. 1890 din 01 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre judecare.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a invocat din oficiu excepția tardivității și apoi a admis-o, fiind încălcate astfel și prevederile art. 185 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a susținut că actele despre care se face vorbire în sentința recurată, respectiv dosar volumul II, sunt false. Nu s-a făcut nicio comunicare, clasică sau electronică, a rezoluției de respingere în lucrarea cu nr. x instrumentat de Inspecția Judiciară.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, este incident atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin aceasta înțelegându-se incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituție sau de legile organice, instanța săvârșind acte care intră în atribuțiile unor alte organe aparținând unei alte autorități constituite în stat.

Prin urmare, acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuții constituționale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorități statale.

Instanța săvârșește un exces de putere atunci când: îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, consfințește, cu valoare legală, texte abrogate, contestă puterea legală a unor texte, aplică o lege adoptată, înainte de intrarea ei în vigoare sau se pronunță pe cale de dispoziții generale.

În speță, instanța a admis excepția tardivității formulării cererii, astfel cum a fost modificată, invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca tardivă, în condițiile prevăzute de art. 245 și ale art. 248 C. proc. civ., neputându-se reține că a săvârșit un act care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 245 C. proc. civ.:

"Excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii".

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În cauză sunt incidente prevederile art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, care stabilește procedura de contestare a rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară, după cum urmează:

"(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară.

(2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate;

b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere.

(4) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

(5) Hotărârea pronunțată potrivit dispozițiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.

(6) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare".

În consecință, contrar susținerilor recurentei-reclamante, faptul că instanța de fond a constatat că, potrivit art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în vigoare în perioada de referință, rezoluția inspectorului șef prin care a fost respinsă plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare nu echivalează cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de judecată.

Totodată, natura juridică a termenului de 15 zile prevăzut de textul de lege este aceea a unui termen de decădere, astfel că nerespectarea sa atrage, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea actului de procedură efectuat peste termen, sancțiune ce intervine prin intermediul excepției tardivității, în cauză nefiind incidentă ipoteza reglementată la alin. (2) al art. 185 din C. proc. civ. care presupune îndeplinerea unui act înaintea împlinirii termenului.

Nu în ultimul rând, deși recurenta-reclamantă susține că actele de la filele x din volumul II al dosarului de fond ar fi false, acesta este un aspect irelevant cauzei, în condițiile în care instanța de fond a reținut că, în cauză, termenul de 15 zile a început să curgă în data de 09 februarie 2022, respectiv data la care procedura de comunicare a fost legal îndeplinită, prin poștă, la domiciliul reclamantei din Craiova, indicat ca adresă de comunicare și în prezentul dosar, conform confirmării de primire semnate de la fila x din volumul II al dosarului de fond.

Cum cererea modificatoare, prin care a fost contestată rezoluția inspectorului-șef nr. C22-181, a fost depusă la dosar de reclamantă prin intermediul răspunsului la întâmpinare în data de 11 aprilie 2022, fiind expediată prin poștă în data de 04 aprilie 2022, conform plicului atașat la fila x din volumul II al dosarului de fond, iar termenul legal de 15 zile a expirat în data de 25 februarie 2022, în mod corect a reținut instanța de fond că cererea în anularea rezoluției inspectorului-șef nr. C22-181 a fost efectuată în cauză cu nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004, astfel că excepția tardivității invocată din oficiu este întemeiată și în mod legal a fost admisă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1890 din 01 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.