ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1492/2024

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.03.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, prin declinare de competență prin sentința civilă nr. 813/16.02.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta dna A. în contradictoriu cu pârâta Corpul Experților Contabili și a Contabililor Autorizați din România, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la comunicarea baremului de corectare aferent examenului din data de 17.07.2021 la materia "Contabilitatea operațiunilor de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare" precum și constatarea nulității examenului. În subsidiar s-a solicitat obligarea pârâtului la recorectarea lucrării reclamantei, în principal, potrivit baremului de corectare iar în subsidiar, prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (1) pct. 3 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului de aptitudini pentru accesul la profesia de expert contabil.

Prin sentința civilă nr. 938/2022 din 10 mai 2022, Curtea de Apel București:

- a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

- a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Expertilor Contabili și Contabililor Autorizati din România, ca fiind rămasă fără obiect.

- a obligat reclamanta către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON reprezentând onorariu avocațial redus.

- a respins cheltuielile solicitate de reclamantă ca nefondate.

Împotriva sentinței de fond, a declarat recurs principal pârâtul CECAR și recurs incident reclamanta A..

3.1. Prin recursul principal formulat de pârâtul CECAR, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și în rejudecare, admiterea în tot a cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurentul-pârât arată că, ulterior formulării acțiunii introductive de instanță, reclamanta a solicitat, pe cale de excepție, să se constate că acțiunea a rămas fără obiect, iar prin sentința recurată, pe lângă constatarea rămânerii fără obiect a acțiunii, instanța de fond a admis cererea CECCAR de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, însă le-a redus considerabil la doar 500 RON.

Apreciază că, în privința acestei soluții a cheltuielilor de judecată reduse drastic de instanță, aceasta a făcut pe de o parte, o motivare contradictorie, iar pe de altă parte, o greșită aplicare a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. cu aplicarea art. 496 din același cod.

În opinia recurentului-pârât, în mod nelegal instanța își întemeiază soluția pe un unic criteriu, potrivit căruia s-ar cuveni reducerea onorariului apărătorului său întrucât "probele depuse la dosar provin exclusiv de la partea pârâtă (în nume propriu) Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, nefiind depusă o activitate de identificare și administrare a unor probe noi, complexe, iar în fața curții de apel s-a derulat la primul termen, fără ca instanța să intre în cercetarea fondului".

Aceasta, întrucât, pe de o parte, nu este un criteriu legal, reglementat de o dispoziție legală, iar pe de altă parte, prima instanță nu are în vedere pentru reducerea onorariului niciunul dintre criteriile enumerate de legiuitor la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., precum caracter vădit disproporționat, complexitate, activitatea desfășurată de avocat.

Așadar, aspectul la care s-a oprit instanța este un aspect străin de această reglementare.

Totodată, soluția apare ca fiind contradictorie, câtă vreme instanța menționează printre altele că nu contestă efortul profesional al avocatului depus în cauză, contribuția la derularea și finalizarea litigiului, întocmirea actelor de procedură și susținerea apărării părții pe care o reprezintă și timpul alocat apărării.

Cu toate acestea, la pronunțarea soluției se oprește la criteriul probelor care emană de la pârâtul CECCAR, considerând că apărătorul acestuia nu a avut un aport la acestea, precum și faptul că în fața curții de apel, cauza s-a soluționat pe cale de excepție la primul termen de judecată, omițând faptul că inclusiv problematica probelor trece prin analiza și filtrul avocatului pentru a fi propuse și incluse în apărare.

Drept urmare, apreciază ca fiind nelegală soluția de reducere la doar 500 RON a cheltuielilor de judecată dovedite și achitate de CECCAR, munca apărătorului său fiind considerabil subapreciată.

3.2. Prin recursul incident formulat de reclamanta A., întemeiat în drept pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea în parte a sentinței atacate și în rejudecare, admiterea cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de recurs, susținând în esență greșita aplicare a dispozițiilor art. 1349 din C. civ., raportat la art. 453 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a reluat, aproape integral și în mod amplu, starea de fapt învederată și în fața primei instanțe, raportat la aspectele particulare ale cauzei, prezentând motivele pentru care se impunea, în opinia sa, admiterea cererii sale de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat.

4.1. Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului principal, în conformitate cu Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.2. Recurentul-pârât CECAR nu a formulat întâmpinare față de recursul incident.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de pârâtul CECAR este nul, iar recursul incident declarat de reclamanta A. este rămas fără efect.

II.1. Cu privire la recursul principal declarat de pârâtul CECAR

Cu titlu prealabil, în temeiul art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte procedează la recalificarea excepției inadmisibilității recursului principal invocată prin întâmpinare de recurenta-reclamantă A. ca fiind excepția nulității recursului principal.

Deliberând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepției nulității recursului principal, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Înalta Curte constată că pârâtul CECAR a solicitat cheltuielile de judecată în fond, iar prin sentința recurată, în raport de soluția pronunțată de prima instanță, aceasta i-a acordat suma de 500 RON onorariu avocațial redus, potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei soluții a primei instanțe pârâtul CECAR a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prealabil, se reține că desi recurentul-pârât a încadrat recursul în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în raport de conținutul concret al criticilor expuse prin cererea de recurs, acestea se circumscriu doar cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prevalându-se de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât CECAR critică modul în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Sub aspectul criticilor vizând diminuarea cheltuielilor reprezentate de onorariul avocațial în discuție, Înalta Curte reține că asupra acestei chestiuni s-a pronunțat Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În motivarea soluției astfel dispuse, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut că:

"proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate."

Ca atare, cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată în recurs este un motiv de netemeinicie și nu de nelegalitate a deciziei atacate, care să poată fi încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., astfel că nu poate forma obiect de analiză pentru instanța de control judiciar.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de recurentul-pârât nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâtul CECAR împotriva sentinței civile nr. 938/2022 din 10 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

II.2. Cu privire la recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva aceleiași sentințe

Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) C. proc. civ.:

"(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înțeles să transpună aplicarea acestor prevederi și în privința procedurii de soluționare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluția dată în privința recursului principal declarat de pârâtul CECAR, ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) și respectiv art. 491 alin. (1) din același act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul principal declarat de pârâtul Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizați din Romania împotriva sentinței civile nr. 938/2022 din 10 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 martie 2024.