ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2024

Ședința publică din data de 08 martie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, la data de 04.02.2022, și ulterior pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal cu nr. x/2022 ca urmare a declinării de competență, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei nr. 87 de la data de 18 ianuarie 2021 emisă de pârât, cu consecința exonerării de la plata amenzii aplicate și respectiv obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 143 de la data de 20 octombrie 2022, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 143 de la data de 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii de la fond, iar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În esență, în motivare, a arătat că prin Decizia nr. 87 din 18 ianuarie 2021, Consiliul National al Audiovizualului a decis sancționarea sa cu amenda de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare al audiovizualului.

Sancționarea a fost decisa ca urmare a faptului ca în data de 03.11.2021, în intervalul orar 22:00 - 22:50, postul B. a difuzat emisiunea "Inimă de român", realizată de domnul conf. univ. dr. C., care 1-a avut ca invitat pe domnul prof. dr. D., doctor în istorie, prozator, eseist român.

În cadrul acestei ediții a emisiunii, a fost abordat subiectul referitor la pogromul de la Iași din iunie 1941 și rolul jucat în aceste evenimente de armata și autoritățile române, precum și de trupele germane. Potrivit datelor istorice, pogromul de la Iași din 27-30 iunie 1941 a fost unul dintre cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, inițiat de generalul E., secondat de autoritățile publice locale, împotriva cetățenilor de etnie evreiască din orașul Iași.

În conformitate cu datele prezentate de autoritățile române, în cele trei zile au fost uciși 13.266 de evrei, iar pogromul de Ia lași este începutul participării României la Holocaust.

Astfel, referindu-se la acest eveniment istoric, atât realizatorul cât si invitatul au susținut ideea principală că autorii vinovați de pogromul de la Iași ar fi, în realitate, trupele și serviciile secrete germane, care au "organizat, premeditat și înfăptuit in totalitate, in corpore, care aveau controlul asupra zonei".

Atât realizatorul cat si invitatul au considerat că numărul evreilor uciși la Iași este mult mai mic, peste 2.000, comparativ cu cel recunoscut oficial de autoritățile române în prezent, respectiv peste 13.000. Această ipoteză s-a conturat pe întreaga durată a emisiunii, prin natura comentariilor realizatorului emisiunii, cât și ale invitatului acestuia.

În urma analizei in cadrul ședinței Consiliul Național Audiovizualului, autoritatea a considerat ca au fost încălcate prevederilor art. 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare al audiovizualului si a decis sancționarea reclamantei cu amenda de 10.000 RON.

In ceea ce privește decizia emisă de CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, a apreciat că aceasta este nelegala nu a fost încadrata juridic corect iar in consecința trebuie anulata.

In emisiunea "Inimă de român" cei doi protagoniști au avut intenția ca pe baza unor documente oficiale, pe baza unor declarații ale unor personalități, pe baza unor mărturii ale unor persoane implicate în evenimentele nefericite de la Iași, să argumenteze ideea că "autoritățile" române și "poporul" român nu au fost implicate în realizarea Pogromului de la Iași. Este drept că aceste informații ca și prezentarea documentelor s-a făcut pe un ton nepotrivit șt că în emisiune nu a fost invitată nici o persoană care să susțină o altă idee deși prezentatorul și invitatul său au citat și mărturii, declarații ale unor personalități israelite.

De asemenea unele date istorice prezentate arată o cifră mai redusă privind numărul victimelor dar în același timp, cei doi protagoniști afirmă cu claritate că până la urmă din punctul de vedere al atrocității, crima este tot atât de gravă, fie că erau 500, fie că erau 1000.

Datele furnizate de cei doi protagoniști ai emisiunii a fost preluate din documente aflate în arhivele oficiale ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării, prefectura județului lași și a altor instituții publice la care se adaugă mărturii ale unor persoane care au participat direct la evenimente, unele dintre mărturii fiind preluate din documente judiciare.

Consiliul National al Audiovizualului a găsit de cuviință să rețină ideea că în timpul emisiunii au fost negate evenimentele din 28-30 iunie 1941, cu toate că pe parcursul emisiunii în mai multe momente s-a făcut referire la o adevărată dramă a evenimentelor de la acea vreme.

Consiliul Național Audiovizualului a exagerat susținând că în raport de formulările CEDO, negarea Holocaustului este interpretabilă ca instigare la ură si prin urmare, încadrează conținutul emisiunii în categoria celor care tind la instigare la ură.

A precizat că amenda de 10.000 RON este nedreaptă, excesiv de ridicată și este greu de suportat de o instituție care activează în mediul cultural și nu economic.

Eroarea încadrării juridice la dispozițiile art. 47 alin. (1) din Decizia 220 din 24 februarie 2011 determină și consecințe deosebit de grave asupra imaginii instituției recurente și chiar a țării noastre.

Postul de televiziune B. este un post echilibrat în opinii, un post academic, cu valențe culturale, de informare având obiective educaționale, care și-a îmbunătățit permanent activitatea atât prin susținerea tehnică dar mai cu seamă prin orientarea spre evenimente culturale, sociale, istorice, de informare în domeniul cultural-educativ .

Emisiunea pentru care a fost sancționată face parte dintr-un șir de prezentări a unor evenimente care au implicat comunitatea evreiască sub aspect cultural, științific și istoric.

Au fost diseminate probleme de natura istorica care nu afectează instituțiile statului, aspecte factuale ale evenimentelor asupra cărora pot exista nuanțe de apreciere cu mențiunea expresa ca in cadrul Congresului istoricilor care avut loc la Paris s-a pus foarte clar problema ca aprecierea evenimentelor istorice nu se poate face prin lese, ceea ce stimulează observațiile personale ca modalitate de aflare a adevărului istoric, iar statul este personal interesat in acest demers.

Fată de considerentele mai sus prezentate, a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței civile nr. 143/2022 din data de 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Iași pronunțata in dosarul nr. x/2022, urmând a se admite acțiunea introductivă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Consiliul Național Audiovizualului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind nulă pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de lege, iar în subsidiar, ca nefondată, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, aceasta fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Cu privire la nulitatea recursului, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) raportat la art. 489 C. proc. civ., cu precizarea că simplele nemulțumiri ale părții față de soluția primei instanțe nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

A arătat că recurenta-reclamantă prin intermediul căii de atac promovate nu a reușit să identifice norma sau normele de drept material aplicabile cauzei și să demonstreze modul în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului dat fiind că recurenta-reclamanta nu a arătat niciun motiv concret privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu a adus niciun argument juridic și nicio critică în susținerea cererii cu care a învestit instanța de recurs, ci reia apărările invocate în cererea introductivă, apărări avute în totalitate în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței.

Astfel, din lecturarea sentinței civile atacate, rezultă că instanța de fond a procedat la o amplă analiză a actului contestat, a dispozițiilor legale reținute a fi încălcate și a conținutului audiovizual avut în vedere de Consiliu la aplicarea sancțiunii contestate, analizând în concret apărările invocate de reclamantă în susținerea acțiunii și răspunzând acestora prin considerente proprii, la adăpost de orice critică.

În reiterarea aspectelor invocate în cererea introductivă, recurenta-reclamanta încearcă să justifice conținutul difuzat invocând aspecte ce nu au legătură cu temeiul juridic al cererii cu care investește instanța de control judiciar.

În lipsa unor argumente juridice temeinice care să-i susțină cererea, reclamanta enunță doar considerații subiective, pro causa, care nu demonstrează punctual, în ce constă nelegalitatea actului administrativ contestat.

Raportat la aceste aspecte, cererea de recurs nu conține critici efective privind sentința atacată sau argumente legale care să poată fi încadrate ca motive de recurs, ci o reluare a acelorași opinii ori apărări, pro causa, învederate de recurenta-reclamanta și instanței de fond, prin acțiune.

Astfel, actul contestat este unul legal și temeinic, autoritatea procedând la o corectă încadrare juridică a faptei în raport de conținutul audiovizual pus la dispoziția telespectatorilor în cadrul emisiunii din data de 3 noiembrie 2021, iar solicitarea recurentei-reclamante de anulare a acestuia nu este motivată în fapt și în drept.

Amenda aplicată are minimul prevăzut de Legea audiovizualului pentru nerespectarea dispozițiilor a căror încălcare a fost reținută în sarcina recurentei-reclamante, individualizarea sancțiunii fiind făcută cu respectarea prevederilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, respectiv a criteriilor prevăzute de acesta referitor la gravitatea și efectele faptei, precum și la sancțiunile anterioare.

Față de cele anterior menționate, a solicitat instanței de control judiciar să respingă recursul ca nefondat, întrucât soluția de la fond este legală și temeinică.

1.5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimatul - pârât în ceea ce privește nulitatea căii de atac declarate în cauză. A precizat că este incident în cauză art. 457 alin. (4) C. proc. civ. iar raportat la art. 152 C. proc. civ., solicită instanței de control judiciar să ia act de faptul că a declarat recurs.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor pârâților, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Sintetizând circumstanțele cauzei, instanța de recurs ia act că recurenta - reclamantă A. învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație formulată împotriva Hotărârii nr. 87 de la data de 18 ianuarie 2021, prin care intimatul-pârât Consiliul Național Audiovizualului a dispus sancționarea postului de televiziune B. cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 RON.

Împotriva Hotărârii Consiliului Național Audiovizualului nr. 87 de la data de 18 ianuarie 2021, reclamanta a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ, cererea fiind înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și, ca efect al declinării competenței de soluționare a cauzei de către această instanță, a fost învestită Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 143 din 20 octombrie 2022, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, pentru considerentele menționate în cuprinsul hotărârii.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 143 din 20 octombrie 2022, afirmând că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În combaterea recursului astfel declarat, intimatul Consiliul Național Audiovizualului a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocând, așadar, excepția nulității recursului, excepție care a fost respinsă în partea introductivă a prezentei decizii civile, față de împrejurarea că motivele invocate pot fi subsumate cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă s-a prevalat de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) prevede:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material …" totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

În realitate, recurenta - reclamantă critică modalitatea de interpretare dată de prima instanță dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Codul Audiovizualului care prevede că este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de incitare la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare și la săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. În esență, aceasta critică modalitatea de încadrare a faptei de către judecătorul fondului.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță de judecată, reține că reclamanta nu a formulat o veritabilă critică de nelegalitate din perspectiva încadrării juridice realizate de pârâtul Consiliul Național Audiovizualului. În viziunea recurentei - reclamante, fapta imputată nu ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Codul audiovizualului, ci încălcarea altor norme legale pe care nu le identifică, context în care apărarea sa nu poate reprezenta decât o afirmație nefondată, fără consecințe asupra legalității deciziei de sancționare emisă de pârât.

Totodată, potrivit art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 31/2002, prin holocaust pe teritoriul României se înțelege persecuția sistematică și anihilarea evreilor și a romilor, sprijinită de autoritățile și instituțiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940 - 1944.

În raport de textul de lege anterior citat, care plasează anihilarea evreilor și implicit evenimentul prezentat de reclamantă în cadrul Holocaustului pe teritoriul României, având în vedere conținutul audiovizual efectiv analizat, Înalta Curte constată că prima instanță, din punct de vedere factual, a realizat o interpretare corectă a legii prin raportare la conținutul hotărârii emise de Consiliul Național Audiovizualului și față de prevederile art. 47 alin. (1) din Codul audiovizualului.

În continuare, o altă critică din cuprinsul recursului are în vedere împrejurarea că, în cadrul emisiunii pentru care televiziunea B. a fost sancționată cu amendă contravențională, afirmațiile realizatorului emisiunii și ale invitatului său nu conțin niciun mesaj de natură a constitui forme de incitare la ură națională sau rasială.

Libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne și internaționale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opțiuni.

Cu toate acestea, alături de dreptul la exprimare și libertatea de exprimare, este necesară respectarea principiilor bunei-credințe și a imparțialității în ceea ce privește informarea publicului.

Din această perspectivă, art. 30 alin. (6) din Constituția României statuează că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

În privința libertății de exprimare, atât Curtea Constituțională a României, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, și protecția intereselor sociale și ale drepturilor individuale ce aparțin altor persoane, pe de altă parte, trebuie să existe un echilibru, în caz contrar, abuzul în exercitarea libertății de exprimare implică necesitatea răspunderii juridice.

Revenind la coordonatele speței de față, realizatorul emisiunii dar și invitatul acestuia, doctor în istorie, istoric, prozator și eseist român, în prezentarea informațiilor care, pe de o parte, au la bază surse documentare, au dezvoltat o serie de considerente care tind a incita la ură națională sau rasială (referitor la autorii F. și G., invitatul în emisiune, a afirmat că mistifică adevărul, prezintă mărturii inventate, fiind utilizate formulări ca "mincinos de joasă speță", "mi-e silă de el".)

Astfel, Înalta Curte reține că afirmațiile de natură defăimătoare, care au fost făcute în cadrul emisiunii la adresa unor cetățeni români dar și de etnie evreiască, în contextul în care au fost realizate, pornind chiar de la tema emisiunii, sunt apreciate a fi de natură a incita la ură națională și rasială.

Caracterul antisemit al afirmațiilor făcute de realizatorul emisiunii dar și de invitatul acestuia se relevă cu precădere în contextul în care acestea provin de la persoane avizate în domeniu, invitatul emisiunii fiind profesor, cu experiență în studiul arhivelor istoriei, astfel că este corectă modalitatea în care prima instanță a apreciat că a fost depășită limita comunicării publice stabilite de reglementările în vigoare, neexistând justificarea legală de înlăturare a răspunderii radiodifuzorului.

În continuare, nefondate sunt și susținerile recurentei potrivit cărora postul de televiziune sancționat este cunoscut ca fiind un post echilibrat în opinii, fără excese de o parte sau de alta a subiectelor abordate, câtă vreme din conținutul audiovizual analizat, prin trimiterea la prevederile O.U.G. nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, nu se poate identifica o cauză exoneratoare de răspundere pentru recurenta - reclamantă.

În aceste condiții, față de împrejurarea că recurenta - reclamantă nu a dezvoltat argumente de natură a reliefa încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material de către prima instanță, argumente ce ar trebui să demonstreze că în mod greșit a fost respinsă petiția reclamanților fără a fi cercetate aspectele sesizate, sentința atacată este legală și va fi menținută de instanța de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 143/2022 din 20 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.