ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 05.09.2022, sub numărul x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 și ale art. 194 și urm. din C. proc. civ.: - anularea Raportului de Evaluare nr. x/11.08.2022, raport potrivit căruia reclamantul ar fi încălcat legislația privind regimul juridic al incompatibilităților; - anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii Raportului de Evaluare cu nr. x/11.08.2022 emis de către Agenția Națională de Integritate, precum și a tuturor actelor ulterioare emiterii acestui Raport; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 237 din 5 decembrie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare raport evaluare ANI nr. x, ca nefondată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului cum a fost formulat, casarea în tot a hotărârii atacate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată. Recurentul-reclamant a reiterat situația de fapt și aspectele prezentate în cererea de chemare în judecată, contestând temeinicia raportului de evaluare. A arătat că nu a încălcat legislația privind regimul juridic al incompatibilităților, susținând, în esență, că activitatea auto este o activitate didactică și că nu există o legătură directă sau indirectă între atribuțiile exercitate în calitate de funcționar public cu statut special (agent de poliție) și funcția de instructor auto pe care a deținut-o în cadrul S.C. B. S.R.L.. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, considerând că argumentele recurentului-reclamant nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului apreciind că sentința primei instanțe este temeinică și legală. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 07 martie 2024, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În speță, recursul declarat de reclamantul A. a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs formulată în cauză, în ceea de privește incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât aspectele prezentate nu se încadrează în motivul de casare invocat, nefiind altceva decât o reluare a argumentelor formulate la fond prin cererea de chemare în judecată, fără ca recurentul-reclamant să circumstanțieze în niciun mod criticile sale în raport cu soluția instanței de fond. Astfel de atare critici ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. Simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea identică a argumentelor expuse la fond, fără a le structura din punct de vedere juridic și fără a arăta relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă și va constata nul recursul formulat de reclamantul A.. PENTRU ACESTE MOTIVE,