ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2023

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 690 din 25.09.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului sporul pentru studii superioare începând cu data de 15.11.2016, cu dobândă legală. S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 59/2021 din 21 ianuarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj împotriva sentinței civile nr. 690 din 25.09.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sălaj, pe care a casat-o, în parte, în sensul că rejudecând, a respins în tot acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A..

Intimatul -pârât Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât este declarat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a mai fi atacată cu recurs, cu consecința respingerii recursului, ca inadmisibil. De asemenea, a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ordinea de soluționare a celor două excepții (excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității recursului), Înalta Curte a dat prioritate excepției inadmisibilității, întrucât vizează inexistența căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condițiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, astfel că primează excepția inadmisibilității recursului.

În ceea ce privește cererea de renunțare la judecată, Înalta Curte are în vedere faptul că instanța trebuie să fie învestită legal, adică calea de atac exercitată să fie prevăzută de lege, cererea să fie timbrată și introdusă în termen legal, or, lipsa unei condiții, respectiv a admisibilității căii de atac formulate, reprezintă lipsa unei căi de atac valabile, așa încât primează soluționarea excepției inadmisibilității.

Înalta Curte reține că art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. consacră principiul legalității căii de atac, reținând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia civilă nr. 59 din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de pârâtul Inspectorul de Poliție Județean Sălaj împotriva sentinței civile nr. 690/25.09.2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj a admis recursul, a casat sentința recurată și rejudecâd cauza a respins acțiunea în tot acțiunea formulată de reclamantul A..

Decizia civilă nr. 59 din 21 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 690/25.09.2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj este definitivă.

Prin urmare, recursul declarat de reclamantul A. privește o hotărâre care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de renunțare la judecata recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 59/2021 din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.