ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6118/2021

Circumstanțele cauzei Prin sentința civilă nr. 3303 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalului Sălaj în dosarul nr. x/2017, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei stimulentul de inserție, începând cu data de 07.01.2017 La data de 8 ianuarie 2018 recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj a formulat recurs împotriva acestei sentințe. La termenul din 7 mai 2018 instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării recursului. Prin decizia civilă nr. 2830 din 07.05.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj, s-a admis excepția tardivității formulării cererii de recurs, invocată de instanță din oficiu. S-a respins ca tardiv recursul formulat de recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj, în contradictoriu cu intimata A., împotriva sentinței civile nr. 3303 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalului Sălaj în dosarul nr. x/2017, care a fost menținută în întregime. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj, prin care a solicitat anularea deciziei atacate și admiterea contestației.

Hotărârea atacată cu recurs Prin Decizia nr. 3666 din 6 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația în anulare declarată de contestatorul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj, împotriva deciziei civile nr. 2830 din 07.05.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj pe care a menținut-o în întregime.

Cererea de recurs înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva Deciziei nr. 3666 din 6 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta B..

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs În considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de recurs, va respinge cererea de față, ca inadmisibilă. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată astfel, expres și limitativ, categoria hotărârilor judecătorești supuse acestei căi de atac. În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Din datele speței de față rezultă că recursul a fost promovat împotriva deciziei civile nr. 3666/2018 din 6 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins contestația în anulare declarată de contestatorul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj, împotriva deciziei civile nr. 2830 din 07.05.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj, iar respectiva decizie este definitivă și nu putea fi atacată cu recurs. Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 457 alin. (1) și art. 483 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.