ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția Civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, a solicitat anularea Deciziei nr. 7/21.08.2018 emisă pentru soluționarea contestației administrative, precum și anularea Deciziei de compensare a obligațiilor fiscale nr. 1767/02.08.2018. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a menționat, în esență, că a fost obligat pe nedrept la plata unor cheltuieli judiciare, expunând detaliat criticile sale asupra modului în care instanțele judecătorești au stabilit situația de fapt și au aplicat normele de drept, ce a stat, în final, la baza obligării sale la plate cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1.450 din data de 21.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Sălaj, secția Civilă, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj. S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 1.450 din data de 21.11.2018, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția Civilă a formulat recurs reclamantul A..

Soluția instanței de recurs. Prin decizia civilă nr. 187 din 13.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de recurentul A., împotriva sentinței civile nr. 1.450 din 21.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Sălaj, pe care a menținut-o în întregime.

Contestația în anulare. Împotriva deciziei civile nr. 187 din 13.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul contestator A. a formulat contestație în anulare prin care a solicitat instanței admiterea acestei, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea Curții de Apel Cluj Prin decizia civilă nr. 516 din data de 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare declarată de reclamantul contestator A., împotriva deciziei civile nr. 187 din 13.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj, pe care a menținut-o în întregime.

Cererea de recurs. Împotriva deciziei civile nr. 516 din data de 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul contestator A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2, 3, 4, 5 și 6 C. proc. civ. Prin primul motiv de recurs recurentul-reclamant invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii", fără a prezenta critici concrete în acest sens. Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii" recurentul arată că în mod greșit s-a soluționat contestația în anulare de către Curtea de Apel Cluj, când în mod corect ar fi trebuit soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin cel de-al treilea motiv de recurs invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești", fără a prezenta critici concrete în acest sens. Prin cel de-al patrulea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", recurentul-reclamant arată că pentru termenul de judecată din data de 11.04.2019 nu a fost legal citat. Prin cel de-al cincilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", recurentul-reclamant arată că în mod greșit s-a reținut în decizia recurată faptul că "criticile invocat de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 503 C. proc. civ..".

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc", Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea unei cereri de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 516 din data de 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins contestația în anulare declarată de reclamantul contestator A., împotriva deciziei civile nr. 187 din 13.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj. Cu privire la calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri, Înalta Curte are în vedere principiul consacrat de art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ "(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare." Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege". Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". În raport de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Or, în cauză, obiectul recursului declarat de recurentul-reclamant îl constituie o hotărâre definitivă pronunțată de Curtea de Apel Cluj, aspect față de care se au în vedere și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, față de aplicarea dispozițiilor anterior reținute, este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv. Având în vedere că, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, într-o contestație în anulare exercitată împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., era definitivă, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului.

Temeiul de drept al soluției Având în vedere dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 457 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul dedus judecății, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,