Decizia nr. 1270/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva deciziei nr. 367/2020 a Curții de Apel Galați

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrata la data de 4 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila reclamanta A. a contestat, in contradictoriu cu pârâta Primăria Brăila, încheierea de carte funciara nr. x/4.07.2017 in temeiul prevederilor art. 2 din Legea 554/2004, ulterior revenind asupra obiectului cererii și solicitând anularea declarației de înregistrare nr. 314/22.06.2017, a extrasului de carte funciară nr. x și a certificatului de urbanism x/13.07.2018. Prin sentința civilă nr. 479/FCA/28.11.2019, Tribunalul Brăila a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei A.. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. solicitând casarea sentinței recurate ca nelegală și netemeinică. Prin decizia nr. 367/2020 pronunțată la 12 iunie 2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 479/28.11.2019, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Brăila, intimat Oficiul Registrului de Cadastru Brăila și intimata B., având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondat. Împotriva deciziei nr. 367/2020 pronunțată la 12 iunie 2020 de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, fără a indica vreun motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată în recurs criticată pe calea contestației în anulare. Prin decizia nr. 686 din data de 9 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 367/2020 din 12 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. A reținut Înalta Curte că decizia atacată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Contestația în anulare. Împotriva deciziei nr. 686 din data de 9 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare contestatoarea A. solicitându-se admiterea recursului. În cuprinsul contestației în anulare, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora recursul formulat împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată a invocat decizia nr. 13/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 94 și 95 din C. proc. civ. S-a solicitat anulare deciziei atacate și judecarea cauzei de anulare a actului administrativ în conformitate cu art. 17 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în cauză Intimatul Municipiul Brăila a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, instanța de recurs analizând cauza sub toate aspectele.

Răspunsul la întâmpinare Contestatoarea de formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cererea de anulare a înregistrărilor de carte funciară.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", Înalta Curte constată nulitatea contestației în anulare, pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a învestit Înalta Curte cu o contestație în anulare prin care a solicitat reanalizarea deciziei nr. 686 din data de 9 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat. Prin decizia Înaltei Curți s-a luat act că recurenta a formulat o nouă cale de atac a recursului împotriva unei hotărâri pronunțate în materia contenciosului administrativ în recurs, împrejurare nepermisă de lege. Înalta Curte va avea în vedere natura contestației în anulare, aceasta fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ. Conform dispozițiilor art. 505 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "Contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă și se motivează în termen de 15 zile, de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă, sub sancțiunea nulității acesteia." Astfel, în funcție de obiectul contestației în anulare, procedura aplicabilă este fie cea pentru judecata în primă instanță, fie, în cazul în care se contestă o decizie pronunțată de instanța de recurs, cea aplicabilă în etapa recursului, ceea ce înseamnă că procedura aplicabilă este cea corespunzătoare etapei procesuale în care a fost judecată pricina finalizată cu hotărârea a cărei anulare se cere. În cauza de față, contestația în anulare a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, context în care devin incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora cererea trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, mențiunile referitoare la motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor. Totodată Înalta Curte apreciază că obligativitatea motivării căii de atac este de natură să circumscrie limitele cadrului procesual, astfel încât intimatul trebuie să cunoască motivele invocate și să-și poată organiza apărarea în consecință. În plus, obligativitatea arătării argumentelor pentru care partea înțelege să uzeze de calea de retractare a contestației în anulare se circumscrie formalismului absolut necesar reglementării unei căi extraordinare de atac și dă expresie principiului exercitării cu bună-credință a drepturilor procedurale, în condițiile în care părțile au îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului și de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege. Având în vedere considerentele anterioare, Înalta Curte constată că, în ipoteza în care hotărârea atacată cu contestație în anulare este pronunțată de instanța de recurs, motivarea căii extraordinare de retractare trebuie făcută prin însăși cererea de contestație sau înăuntrul termenului pentru formularea contestației, nemotivarea atrăgând sancțiunea nulității cererii, în temeiul art. 506 alin. (1) C. proc. civ. În cuprinsul contestației în anulare, contestatoarea a solicitat reanalizarea hotărârii atacate invocând dispozițiile din Legea nr. 554/2004 care reglementează competența materială in materia contenciosului administrativ și o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii care tranșează competența instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește litigiile având ca obiect acțiuni prin care se solicită de către o direcție generală de asistență socială și protecția copilului obligarea unui consiliu județean sau local ori a unei alte direcții generale de asistență socială și protecția copilului la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Într-adevăr, potrivit art. 503 din C. proc. civ., alin. (1): "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata", iar potrivit alin. (2): "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză". În cauza dedusă judecății contestatoarea nu indicat nici în fapt și nici în drept niciun motiv dintre cele prevăzute expres în dispozițiile legale. Or, în acest context, Înalta Curte apreciază că motivarea contestației în anulare fiind obligatorie, cauzele de anulare pe care se întemeiază cererea nu se pot prezuma și nici nu se poate dispune o analiză generală a deciziei. Concluzionând, Înalta Curte constată că în cauza de față, contestatoarea nu și-a motivat demersul procesual, iar lipsa oricărei motivări constituie neîndeplinirea unei obligații legale cu caracter imperativ, izvorând din caracterul extraordinar al acestei căi de atac, al cărui obiect este limitat la motivele de nelegalitate expres prevăzute în art. 503 C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluției. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea contestației în anulare, pentru nemotivare.