ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1258/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 31.12.2020 sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Apărării Naționale a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, A. și B., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 411/13.05.2020 emise de C.N.C.D. în sensul anulării sancțiunii cu avertisment. Prin întâmpinarea depusă Pârâții A. și B. au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 495/2004 și art. 12 alin. (1) teza a II-a din Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 iar prin extensie, neconstituționalitatea și nelegalitatea prevederilor art. 3 pct. 2 din ordinul M8/2013 (a Instrucțiunilor și Baremelor aprobate prin ordin) și art. 249 alin. (4) și alin. (6) ale Ordinului M172/2007, cu privire la stabilirea unei aptitudini medicale a membrilor de familie care însoțesc personalul trimis în misiune în străinătate, respectiv aplicarea aceleiași condiții "starea sănătății acestuia îi permite desfășurarea activității în țările respective/misiuni" și membrilor de familie, condiție prevăzută de articolele respective din Legea nr. 495/2004 și H.G. nr. 837/1995 exclusiv/doar pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, precum și cu privire la condiționarea ocupării postului de către personalul trimis în misiune permanentă, a dreptului membrului de familie de însoțire a personalului trimis în misiune și a dreptului personalului trimis în misiune permanentă de a fi însoțit de către un membru de familie, a dreptului membrului de familie de a fi în întreținerea personalului trimis în misiune permanentă, precum și asigurarea drepturilor personalului trimis în misiune, "de starea sănătății" a membrului de familie a personalului trimis în misiune (în cazul intimaților, boala cronică necontagioasă a soțului/membru de familie). Prin aceeași întâmpinare s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea-Cadru nr. 153/28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice Anexa nr. IV Familia ocupațională de funcții bugetare "Diplomație" Ministerul Afacerilor Externe, respectiv: dispozițiile art. 1 pct. 1 lit. e) și lit. m), Capitolul IV, Secțiunea 1; dispozițiile art. 2, Capitolul IV, Secțiunea 1; dispozițiile art. 4, pct. 1 lit. d), Capitolul IV, Secțiunea a 3-a, dispozițiile art. 6 pct. 1 lit. c) Capitolul IV, Secțiunea a 3-a și dispozițiile art. 12, Capitolul IV, Secțiunea a 7-a, cu privire la condiționarea asigurării acestor drepturi ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, "de starea sănătății" a membrului de familie a personalului trimis în misiune și aflat în întreținere permanentă, respectiv de "boala cronică necontagioasă" a soțului.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea din 21 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a dipus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 48 din Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate. S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. e) și m), art. 2, art. 4 alin. (1) lit. d), art. 6 alin. (1) lit. c), art. 12, toate din Capitolul IV al Anexei IV a Legii nr. 153/2017, art. 12 din H.G. nr. 837/1995, art. 3 pct. 2 din Ordinul M 8/2013 și art. 249 alin. (4) și (6) din Ordinul M 172/2007. S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii menționate la pct. 2, cu privire la respingerea parțială a cererii de sesizare a Curții Constituționale au formulat recurs recurenții-pârâți A. și B., solicitând admiterea în totalitate a cererii de sesizare, astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe.

Procedura de soluționare a recursului Prin cererea formulată la data de 29 februarie 2024 recurenții - pârâți A. și B. au precizat că renunță la judecarea recursului formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenții - pârâți au formulat cerere de renunțare la recurs. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurenților, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În raport de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurenților - reclamanți A. și B. la judecarea recursului formulat împotriva încheierii din 21 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.