ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1255/2024

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021 la data de 15.11.2021 reclamanta S.C. A. S.A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 371/26.10.2021 a Consiliului Național al Audiovizualului, solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună anularea deciziei și exonerarea reclamantei de sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 RON, dispusă prin actul administrativ contestat.

Prin sentința civilă nr. 1115 din 2 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătându-se că sentința a fost dată cu încălcarea art. 30 din Constituția României, prin raportare la incidența principiilor de natură normativă care reies din jurisprudența C.E.D.O.

Recurenta - reclamantă a contestat sentința atacată, instanța de fond respingând contestația fără să analizeze argumenția invocată în susținerea ei, limitându-se, în ceea ce privește analiza juridică a afirmațiilor exprimate în cadrul emisiunii și a modului în care au fost purtate dezbaterile, să indice că actul sancționator contestat a fost în detaliu argumentat.

Or, o analiză pur teoretică, simplistă și unilaterală, bazată pe constatarea existenței unei ample motivări, cantitative, a actului sancționator și pe examinarea și redarea unor titluri înafara contextului dezbaterilor jurnalistice, nu este una legală, acest raționament fiind contrar principiului consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Instanța de fond a nesocotit jurisprudența CEDO și modul în care funcționează efectiv dreptul la liberă exprimare, făcând abstracție de modul părtinitor în care intimatul a interpretat și aplicat dispozițiile legale invocate ca temei al deciziei de sancționare, prin adăugarea unei condiții de obiectivitate și corectitudine a informațiilor pe care legea nu o prevede, respectiv cerința prezentării opiniei unui specialist.

În plus, în același mod în care Consiliul intimat a ignorat orice dovadă a bunei credințe a reclamantei în dezbaterea informațiilor emisiunii, a procedat și instanța de fond, din analiza sa reducționistă excluzând orice replică și afirmație care ar fi probat contrariul deciziei de sancționare, deși acestea au fost indicate atât în cadrul contestației, cu privire la existența unui studiu riguros controlat, având ca subiecți personalul medical dintr-un mare spital din Vietnam, desfășurat pe perioada a două săptămâni, a 7-a și a 8-a după injectarea cu a doua doză de vaccin anti-COVID.

Încă de la început a fost precizat că studiul dezbătut în cadrul emisiunii nu a fost verificat cu alte studii la nivel științific (aspect practic imposibil la momentul difuzării, întrucât studiul citat era recent publicat), menționându-se inclusiv că alte studii arătaseră în trecut că încărcătura virală ar fi fost cel mult egală între persoanele vaccinate și cele nevaccinate.

Aprecierea în sensul că discuțiile din platoul emisiunii au fost purtate cu rea-credință, în baza unor date incorecte, neverificate și că astfel nu ar fi fost urmărită libera formare a opiniei publicului, nu poate fi justificată prin simplul fapt că pe parcursul emisiunii, cu ocazia fiecărei opinii exprimate în dezbaterea subiectului, nu a fost citat studiul publicat în revista medicală B. cu toate datele sale relevante ori prin faptul că în emisiune nu ar fi fost invitat și un medic care să comenteze concluziile studiului respectiv.

Totodată, s-a solicitat să se constate că instanța de fond a desconsiderat atât informațiile prezentate drept bază facturală a demersurilor reclamantei, cât și modul subsecvent în care au fost aplicate dispozițiile legale în cadrul temeiului de sancționare, încadrând opiniile critice exprimate în emisiune în categoria informațiilor și achiesând fără temei la concluziile intimatului pârât.

S-a arătat că ipoteza susținută de prima instanță, potrivit căreia informațiile dezbătute în cadrul emisiunii au fost prezentate într-un mod incorect și părtinitor, fără să fie verificate și fără să fie asigurată o distincție clară între fapte și opinii, este una eronată, întrucât jurnaliștii au dreptul să exprime opinii critice, exagerate și provocatoare și să dezbată inclusiv informații negative care pot șoca statul sau orice parte a comunității, dacă exercitarea dreptului lor la liberă exprimare are loc în condițiile existenței unui interes public și ale unei baze factuale reale și serioase, rolul presei nefiind doar de a prezenta informații analitice punctuale și seci, ci, printre altele, și de a dezbate chestiuni de interes general, de a critica și de a ridica întrebări la nivelul societății și a decidenților politici.

Faptul că opiniile prezentate au fost unele eminamente critice - acesta fiind de fapt și motivul pentru care instanța de fond și intimatul au considerat că suntem în situația unei informări incorecte - nu poate constitui un temei de sancționare în condițiile în care dezbaterile au avut loc într-un context de maxim interes public, cu invocarea unei baze factuale reale și serioase.

Cu privire la opiniile jurnalistice, s-a arătat că prin practica Curții Supreme a fost stabilit faptul că ele nu se supun acelorași criterii precum informațiile, iar condiția suplimentară, adăugată la lege de către consiliul intimat, privind îndeplinirea unor criterii de corectitudine și obiectivitate, nu poate conduce la o concluzie contrară, care să justifice sancționarea reclamantei.

Așadar, greșita interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond a avut loc nu numai prin excluderea bazei factuale indicate ca nerelevantă, ci și prin includerea opiniilor în categoria informațiilor, precum și prin analiza selectivă a unor replici sau titluri în afara contextului emiterii lor, respectiv fără să se aibă în vedere dezbaterea subiectului emisiunii în integralitatea sa, pronunțarea sentinței facându-se cu ignorarea principiilor care guvernează libertatea de exprimare a presei, mai exact a faptului că în cadrul emisiunii se puteau exprima opinii critice în baza unui studiu medical apărut recent în spațiul public, întrucât, pe de o parte, aceste opinii nu sunt supuse probei verității, iar, pe de altă parte, pentru că fusese enunțată o bază factuală în susținerea opiniilor critice difuzate.

Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Decizia nr. 371/26.10.2021 emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului reclamanta a fost sancționată cu amendă de 20.000 de RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

La art. 3 din Decizia nr. 371/26.10.2021 s-a dispus, potrivit art. 93

1

alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, că reclamanta are obligația de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18:00-22:00, din care o dată în principala emisiune de știri, următorul text:

"Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat cu amendă de 20.000 de RON postul A., deoarece, în timpul emisiunii Subiectiv, ediția din 13 septembrie 2021, informațiile dintr-un studiu publicat într-o revistă prestigioasă au fost prezentate în mod denaturat de către moderator, în sensul că, cei vaccinați au o încărcătură virală de 251 de ori mai mare decât cei nevaccinați, deși potrivit studiului personalul medical vaccinat avea o încărcătură de virus DELTA în căile respiratorii de 251 de ori mai mare comparativ cu cazurile de infectare cu tulpini mai vechi (detectate în perioada martie - aprilie 2020), dovedind astfel o contagiozitate mai mare a variantei DELTA, fapt de natură să afecteze comportamentul publicului telespectator în ceea ce privește vaccinarea împotriva virusului SARS - CoV-2, încălcându-se astfel prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului și 64 din Codul audiovizualului.

Potrivit dispozițiilor invocate, toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizez libera formare a opiniilor, iar informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință".

În considerentele Deciziei nr. 371/26.10.2021 s-a reținut că, în contextul dezbaterii ce a avut loc în jurul unui articol apărut în publicația B., dezbatere purtată în cadrul ediției emisiunii Subiectiv moderată de C., difuzată în direct la data de 13 septembrie 2021, în intervalul orar 18:58-20:47, unde s-a afirmat că vaccinații transmit mai repede COVID-19 decât nevaccinații, reclamanta nu a asigurat o informare obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor pentru a favoriza libera formare a opiniilor și nu a asigurat o distincție clară între fapte și opinii, unele informații nefiind verificate și prezentate în mod imparțial și cu bună-credință.

În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare:

"Toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor."

Potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul audiovizualului):

"În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:

a) asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii;

b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință."

Înalta Curte reține că aceste dispoziții cu caracter normativ reprezintă o aplicare întocmai a unuia dintre principiile specifice în materia dreptului comunicării publice, respectiv a principiului informării obiective, precum și a principiilor generale la nivelul sistemului de drept, constând în principiul responsabilității și al exercitării drepturilor cu bună credință.

Principiul informării obiective constă în garantarea unei informări corecte și imparțiale de către toți utilizatorii de mijloace de informare, precum și în efectuarea unei distincții între situatia de fapt (baza factuală) și judecățile de valoare, pentru evitarea dezinformării. De asemenea, în aplicarea acestui principiu, este necesară claritatea în prezentarea informației, pentru a se evita inducerea voită în eroare a celor care recepționează informația.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reține că afirmațiile susținute în cadrul emisiunii, redate în mod exhaustiv în cuprinsul sentinței atacate, precum și titlurile afișate pe ecran, în prima parte a emisiunii, respectiv:

"B.: vaccinații, încărcătură virală mult mai mare decât nevaccinații; încărcătura virală a vaccinaților, posibilă cauză a valului 4 pandemic;" au avut un puternic caracter subiectiv și care nu au urmărit informarea obiectivă a publicului.

Astfel în cuprinsul dezbaterilor în jurul articolului apărut în publicația B., s-a afirmat că vaccinații transmit mai repede COVID-19 decât nevaccinații, deși studiul concluziona că personalul medical vaccinat din cadrul unui spital din Vietnam avea o încărcătură de virus DELTA în căile respiratorii de 251 de ori mai mare comparativ cu cazurile de infectare cu tulpini mai vechi (detectate în perioada martie- aprilie 2020), fapt care dovedea contagiozitatea mai mare a variantei DELTA, iar nu faptul că cei vaccinați au o încărcătură virală de 251 de ori mai mare decât cei nevaccinați, astfel cum s-a prezentat ("Se pare că vaccinații nu doar că transmit, dar ar putea fi și mult mai contagioși" sau, "Cu alte cuvinte, aceste inoculări transformă persoanele vaccinate care intră în contact cu SARS-CoV2 în purtătoare ale unei încărcături virale neobișnuit de mari chiar înainte de a dezvolta simptome").

De altfel, într-o declarație publică, autorii studiului au subliniat că încărcătura virală nu avea nimic de a face cu starea de vaccinare, declarându-se ferm în favoarea vaccinării pe baza dovezilor "copleșitoare privind eficienta vaccinurilor, în aceste condiții Consiliul Național al Audiovizualului constatând că informația prezentată de radiodifuzor a fost denaturată, fapt de natură să afecteze comportamentul publicului telespectator în ceea ce privește vaccinarea împotriva virusului SARS-CoV-2.

Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, prima instanță a analizat și a expus în motivarea hotărârii recurate motivele pentru care afirmațiile din emisiunea analizată n-ar fi respectat condițiile art. 64 alin. (1) lit. a) si b) din Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, stabilind, în mod just că, prin această emisiune nu a fost asigurată o informare obiectivă a publicului cu privire la pandemie, vaccinuri și măsurile dispuse de autorități, fiind făcute afirmații părtinitoare cu privire la vaccinare, acestea fiind lipsite de obiectivitate și cu un caracter tendențios.

Înalta Curte constată că ediția emisiunii monitorizate a avut un conținut de natură să contravină exigențelor privind asigurarea informării corecte în cadrul programelor audiovizuale, modul în care participanții au perceput și au prezentat aprecierile personale cu privire la eficiența vaccinării și măsurilor pentru combaterea pandemiei de Covid 19, fiind de natură să afecteze dreptul la informare a publicului, în condițiile în care opiniile prezentate au fost susținute ca o stare de fapt, o concluzie a unei analize științifice, cu valoare de informație certă, situație de natură să contravină dispozițiilor legale și să afecteze dreptul publicului la informare corectă, prin lipsa de imparțialitate și de bună credință.

Abordarea unor teme, precum cea enunțată, îndeosebi în contextul medical de mare risc și de accentuată sensibilitate și îngrijorare în rândul telespectatorilor, din care pot face parte și persoane direct afectate de noul coronavirus, trebuia făcută cu responsabilitate, în mod imparțial și cu bună-credință.

De aceea, în raport de prevederile legale invocate, informarea corectă a publicului reprezintă o condiție esențială în desfășurarea unui program audiovizual, dată fiind importanța și impactul major pe care le are televiziunea în rolul său de a informa publicul, chiar și prin prezența unui specialist în domeniu, care să ofere o opinie cu privire la studiul prezentat.

În speță, reține instanța de control că radiodifuzorul a încălcat obligația privind respectarea principiilor imparțialității și echilibrului ce trebuie să caracterizeze informarea în probleme de interes public, astfel încât telespectatorii să-și poată forma în mod liber propria opinie. Pentru un echilibru al informațiilor oferite publicului, dar și pentru respectarea principiului imparțialității prevăzut de art. 64 din Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, radiodifuzorul avea obligația să realizeze o distincție clară între fapte și opinii, astfel încât telespectatorii să-și poată forma în mod liber propria opinie.

Or, informațiile nu au fost redate în conformitate cu traducerea din titlul studiului publicat într-un articol din revista B. "Transmiterea variantei Delta SARS-CoV-2 printre lucrătorii din domeniul sănătății vaccinați, Vietnam" și nici cu studiul în sine, care se referea la personalul medical vaccinat anterior pentru tulpinile mai vechi, și care, lucrând cu pacienți COVID, au devenit pozitivi pentru varianta DELTA.

Înalta Curte nu poate reține nici critica recurentei-reclamante cu privire la faptul că autoritatea - pârâtă ar fi adăugat la lege o condiție suplimentară, respectiv neprezentarea opiniei unui specialist, întrucât această împrejurare a fost reținută doar ca argument referitor la neîndeplinirea criteriilor de corectitudine și obiectivitate, iar nu în sensul invocat de către recurentă.

Nici apărarea recurentei-reclamante potrivit căreia informațiile prezentate în cadrul emisiunii analizate ar fi fost realizate potrivit dreptului la liberă exprimare, conform jurisprudenței C.E.D.O. nu poate fi primită de instanța de control.

Curtea de la Strasbourg a statuat că exercitarea libertății de exprimare include obligații și responsabilități, a căror întindere depinde de situație, iar garanția oferită de art. 10 din Convenție este subordonată condiției ca cei interesați să acționeze cu bună credință, cu respectarea deontologiei jurnalistice (Radio France și alții c/Franței; Colombani și alții c/Franței; Bladet Tromso și Stensaas c/Norvegiei, Cumpănă și Mazăre c/României; Stângu și Scutelnicu c/României).

În acest sens, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în Rezoluția nr. 1003/1993 cu privire la etica jurnalistică, precizează că presa este obligată să se supună unor principii etice, ferme, prin care se garantează libertatea de exprimare și dreptul fundamental al cetățeanului de a primi informații corecte și opinii sincere, bazate pe adevăr, asigurate prin mijloace adecvate de verificare și demonstrare și pe imparțialitate în prezentare, descriere și narare, operatorul fiind obligat să facă distincție între fapte și opinii, ceea ce nu s-a realizat în speță.

În concluzie, Înalta Curte constată că motivele expuse de către recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care a confirmat legalitatea și temeinicia deciziei contestate, întrucât a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1115 din 2 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 martie 2024.