Decizia nr. 1159/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov: anularea adresei nr. x din 26 noiembrie 2021, emise în cadrul concursului organizat de IPJ Ilfov pentru ocuparea a 15 posturi vacante de ajutor șef de post în cadrul acestui inspectorat; anularea adresei nr. x/20.12.2021 prin care s-a soluționat plângerea prealabilă, anularea actelor subsecvente/ulterioare întocmite de către pârâtă în cadrul concursului, ca urmare a invalidării acestuia în ceea ce privește candidatura reclamantului, inclusiv rezultatele concursului; obligarea pârâtului la încadrarea reclamantului pe postul cuvenit, ca urmare a finalizării cu succes a tuturor probelor de concurs. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5251/20.10.2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov; a anulat adresa nr. x/26.11.2021 emisă de pârâtul IPJ Ilfov și adresa nr. x/20.12.2021 emisă de pârâta IPJ Ilfov; a respins în rest acțiunea.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinței recurate în ceea ce privesc considerentele și dispozițiile din dispozitiv atacate și să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată în tot, astfel cum a fost formulată. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs, a cărei revizuire se solicită Prin decizia nr. 2225 din 18 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 5251/20.10.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov, ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 2225 din 18 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că aceasta este potrivnică hotărârii definitive nr. 2761, pronunțate de Curtea de apel București la data de 11 noiembrie 2022, solicitând admiterea cererii. În motivarea cererii de revizuire arată că în cauză este vorba de o cerere de suspendare a executării și de o cerere având ca obiect anularea aceluiași act administrativ, iar petitele au urmărit același scop, respectiv obligarea pârâtului la încadrarea sa pe post, ca urmare a finalizării probelor de concurs. Motivarea celor două acțiunii (anulare și suspendare executare) a fost similară, cel puțin sub aspectul criticilor de nelegalitate asupra actului contestat și a dovedirii condiției cazului bine justificat. Astfel, arată că, după verificarea de către comisia de concurs a îndeplinirii tuturor condițiior de participare la concurs, a susținut și trecut cu succes toate probele de concurs și examinarea medicală, dar, la momentul la care trebuia să i se acorde gradul profesional, a aflat din adresa atacată că s-a dispus invalidarea concursului în ceea ce îl privește, pe motiv că nu ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 7 alin. (1) lit. g) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne. Precizează că a atacat actul considerat nelegal pentru lipsa motivării, dar și pentru faptul că motivele au fost prezentate de către autoritatea emitentă tardiv, abia după demararea procedurii de contestare, fiind netemeinice. Susține că instanțele ce au soluționat cele două cauze au reținut că actul administrativ contestat este nul datorită nemotivării. Arată că prin sentința nr. 30, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data 11 ianuarie 2022, s-a constat nelegalitatea actului contestat și s-a admis cererea de suspendare a executării, apreciindu-se că cererea privind obligarea pârâtului la încadrarea sa pe postul cuvenit urmează să fie analizată în dosarul de fond. Astfel, susține că este nemulțumit de faptul că, deși s-a constat că se impune suspendarea executării actului contestat, aceasta nu-i aduce beneficii concrete, deoarece nu conduce la încadrarea sa pe post. Curtea de apel București, prin decizia nr. 2761 pronunțată la data de 11 noiembrie 2022 a respins recursul autorității pârâte, reținând că actul contestat este nemotivat și se impune a se păstra soluția de la fond privind suspendarea executării acestuia, iar în ceea ce privește recursul incident al reclamantului, s-a reținut că încadrarea pe post reprezintă un aspect de fond, ce urmează a fi soluționat de către intanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Susține că instanța de recurs a constatat în mod definitiv că actul atacat este nemotivat, motiv pentru care se impune suspendarea sa. În ceea ce privește acțiunea în anulare, prin sentința nr. 5251 din data de 20.10.2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut nelegalitatea actului administrativ contestat, a dispus anularea acestuia și a răspunsului la plângerea prealabilă, dar nu a dispus și reintegrarea sa pe post, că o măsură solicitată de către reclamant, ci a dispus reluarea procedurii de evaluare și emiterea de către autoritate a unui nou act administrativ, dar de data aceasta, motivat. Susține că a formulat recurs împotriva considerentelor hotărârii de mai sus, iar la termenul de fond, a depus hotărârea definitivă pronunțată de Curtea de Apel București în cererea de suspendare a executării, precizând expres că instanța trebuie să se pronunțe asupra cererii privind încadrarea sa pe postul câștigat prin concurs, ca urmare a constatării nelegalității actului administrativ contestat. În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, arată că deși între hotărârile atacate nu există triplă identitate, în sensul că obiectul nu este identic, ci conex, respectiv anularea act și suspendarea executării aceluiași act, se pune problema autorității de lucru judecat, întemeiate pe art. 430 alin. (1) C. proc. civ., precum și a puterii de lucru judecat, întemeiate pe art. 431 C. proc. civ. Conform acestui din urmă text de lege, când o chestiune lămurită într-o hotărâre anterioară se impune într-o procedură ulterioară, aceasta nu ar putea fi contrazisă de soluția pronunțată de instanță într-un litigiu viitor între aceleași părti, întrucât în a doua cauză se impune ca hotărârea să țină seama de ceea ce s-a statuat anterior. Până la adoptarea noului C. proc. civ., revizuirea viza numai efectul negativ al autorității de lucru judecat, caracterizat prin imposibilitatea judecării cauzei a doua oară între aceleași părți, cu privire la același obiect și aceeași cauză, de vreme ce legea se referea expres la una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Ulterior, noul C. proc. civ. a schimbat forma textului anterior, referindu-se la o hotărâre care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, statuând faptul că sunt avute în vedere ambele efecte ale autorității de lucru judecat, atât cel negativ, în care se regăsește tripla identitate de părți, obiect și cauză, cât și cel pozitiv raportat numai la identitatea de părți și de situație litigioasă. Mai arată că prin Legea nr. 310/2018 s-a reglementat posibilitatea rejudecării celei de-a doua cauze, iar nu simpla anulare a celei de-a doua hotărâri. În speță, prin hotărârea atacată se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri definitive, prin care s-a constat caracterul nemotivat al actului administrativ contestat, s-a dispus suspendarea executării și s-a precizat expres că în ceea ce privește petitul privind încadrarea pe postul câștigat prin concurs se va pronunța instanța de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Arată că deși în acțiunea în anulare, a investit instanța de judecată cu o cerere expresă privind obligarea autorității la emiterea actului administrativ de încadrare, ca urmare a constatării caracterului nelegal al actului contestat, instanța de fond a constatat că actul este nelegal, însă nu a dispus și măsura încadrării sale pe post, respectiv instanța a refuzat să dea efecte nulității actului în sensul solicitat.

Apărările formulate în revizuire Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov a formulat întâmpinare, prin care solicită să se constate că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, arată că prin cererea formulată, revizuentul reia aspectele din cererea de chemare în judecată și nu este întemeiată pe nicio ipoteză prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Mai arată că instanța de recurs s-a pronunțat strict asupra a ceea ce s-a cerut, respectând limitele cadrului procesual și că cele două hotărâri, considerate potrivnice de către revizuent, au obiecte diferite, respectiv suspendare executare act și anulare act.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 04.12.2023 s-a fixat termen de judecată la data de 28.02.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că în ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire, din perspectiva criticilor formulate de către intimat, aceasta este nefondată. Astfel, în susținerea inadmisibilității, intimatul a susținut că revizuentul reia aspectele din cererea de chemare în judecată și că cererea de revizuire nu este întemeiată pe nicio ipoteză prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Criticile sunt nefondate, în condițiile în care din conținutul cererii de revizuire se decelează cu ușurință cazul de revizuire invocat, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul invocând faptul că decizia a cărei revizuire se solicită (decizia nr. 2225 din 20.10.2022) încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2761 din 11.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, iar pe de altă parte, criticile formulate prin cererea de revizuire se subsumează acestui caz de revizuire, revizuentul arătând argumentele în baza cărora a considerat că se impunea a se reține nelegalitatea adresei atacate în acțiunea în anulare, astfel cum s-a reținut de către instanța învestită cu cererea de suspendare a executării. Pe fond, se reține că potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat: "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Analizând incidența acestui motiv de revizuire în cauza de față, din perspectiva încălcării de către hotărârea supusă revizuirii a autorității de lucru judecat a hotărârii anterioare, Înalta Curte constată cele ce succed: Revizuentul susține existența încălcării autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 2761 din 11.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în acțiunea având ca obiect suspendarea executării adresei nr. x din 26 noiembrie 2021, emise în cadrul concursului organizat de IPJ Ilfov pentru ocuparea a 15 posturi vacante de ajutor șef de post în cadrul acestui inspectorat, până la pronunțarea instanței de fond, cererea de suspendare fiind întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Revizuentul a apreciat că autoritatea de lucru judecat a hotărârii de mai sus a fost încălcată prin pronunțarea deciziei nr. 2225 din 20.10.2022 din dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect acțiunea în anularea aceleiași adrese. Înalta Curte constată că, pentru ca o hotărâre judecătorească să se bucure de autoritate de lucru judecat, este necesar ca aceasta să fi statuat cu caracter definitiv asupra unor aspecte ce nu mai pot fi supuse judecății sau contrazise printr-o a doua judecată. În cauză, prima hotărâre, respectiv hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se invocă a fi fost încălcată este reprezentată de decizia civilă nr. 2761 din 11.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, având ca obiect suspendarea executării actului atacat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004. Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reținut efectul negativ al autorității de lucru judecat, în condițiile în care nu este îndeplinită tripla identitate, de părți, obiect și cauză. Astfel, în dosarul nr. x/2022, obiectul este reprezentat de acțiune în anulare, solicitându-se anularea adresei nr. x din 26 noiembrie 2021 și a adresei nr. x/20.12.2021, aceasta din urmă privind soluția dată plângerii prealabile, iar în dosarul nr. x/2021, acțiunea vizează suspendarea executării adresei nr. x din 26 noiembrie 2021. Prin urmare, nu există identitate de obiect și de cauză, astfel că nu se poate reține efectul negativ al autorității de lucru judecat. Din perspectiva efectului pozitiv, respectiv a puterii de lucru judecat, Înalta Curte constată că nici aceasta nu poate fi reținută în raport cu aspectele dezlegate prin decizia civilă nr. 2761 din 11.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021. Astfel, dosarul de mai sus a avut ca obiect suspendarea executării adresei nr. x din 26 noiembrie 2021 până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea în anulare. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile prevederilor art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoștință a conținutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. (...)" Prin urmare, în cazul acțiunilor având ca obiect suspendare executare act administrativ, măsura care se dispune de către instanță are caracter provizoriu, respectiv suspendarea executării actului administrativ unilateral se dispune doar până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acțiunea în anularea aceluiași act administrativ (art. 14 din Legea nr. 554/2004), fiind vorba de o măsură provizorie. Cu privire la hotărârile judecătorești prin care se ia o măsură provizorie, art. 430 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului". Astfel, măsura suspendării executării unui act administrativ este una cu caracter provizoriu, fiind limitată sub aspect temporal din perspectiva efectelor pe care le produce, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond, întrucât după acest moment, soluția dată cererii de suspendare întemeiată pe textul de lege de mai sus nu mai produce efecte. Aceasta este și rațiunea pentru care suspendarea executării unui act administrativ se dispune printr-o procedură sumară, ce nu antamează fondul litigiului și sub condiția neprejudecării fondului cauzei. În consecință, nu se poate invoca încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2761 din 11.11.2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, câtă vreme obiectul acestei cauze constă în suspendare executare act administrativ, prin care se dispune o măsură cu caracter provizoriu, pe care legiuitorul a înțeles să o situeze în sfera excepției, respectiv a hotărârilor care nu se bucură de autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte, în soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010). Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de revizuire invocat, motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca nefondată.

Temeiul legal al soluției adoptate cu privire la cererea de revizuire Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2225 din 18 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondată. PENTRU ACESTE MOTIVE,