ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1114/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.12.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând: (i) obligarea pârâtului să îi răspundă la cererile nr. x/2010, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017, nr. t/2018, nr. s/2018, nr. q/2019, precum si la cele formulate în anul 2020; (ii) obligarea pârâtului să comunice reclamantului: - criteriile de departajare, utilizate de Subcomisia de sport, între persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea indemnizației de merit pentru domeniul sport; - lista cu propuneri înaintată Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit, incluzând și poziția pe care se află reclamantul; - numărul locurilor alocate de Subcomisia de sport pentru categoria "personalități", dacă o astfel de defalcare pe categorii există. (iii) obligarea pârâtului să înainteze "Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit" lista cu propuneri, conținând ordinea de prioritate la atribuire, incluzând și numele reclamantului. 1.

Prin cererea din 26.01.2022, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând ca pârâtul să răspundă și la petițiile înregistrate ulterior depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv la petițiile nr. 7628/24.06.2021, nr. 10666/15.10.2021 și nr. 11889/10.11.2021 și să îi comunice și dinamica intrărilor și ieșirilor din sistemul de evidență a solicitanților, precum și poziția pe care petentul a fost înscris pe lista de așteptare. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1405 din data de 14 iulie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, obligând pârâtul: - să înainteze "Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit" lista cu propuneri, conținând ordinea de prioritate la atribuire, incluzând și numele reclamantului; - să comunice reclamantului: criteriile de departajare, utilizate de Subcomisia de sport, între persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea indemnizației de merit pentru domeniul sport; lista cu propuneri înaintată Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit, incluzând și poziția pe care se află reclamantul; numărul locurilor alocate de Subcomisia de sport pentru categoria "personalități", dacă o astfel de defalcare pe categorii există. Totodată, a respins excepțiile lipsei de obiect și a inadmisibilității, unite cu fondul, ca neîntemeiate.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 1405 din data de 14 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal Împotriva sentinței menționate anterior, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sportului, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Tineretului și Sportului, solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii introductive, ca nefondată. După o expunere succintă a situației de fapt, recurentul-pârât a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea eronată a dispozițiilor materiale incidente, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Făcând referire în acest sens la dispozițiile art. 2 și art. 3 lit. d) din Legea nr. 118/2002, ale art. 2 și art. 7 din Normele de aplicare aprobate prin Anexa nr. 1 la H.G. nr. 859/2002, precum și la prevederile art. 2 alin. (2) și (3) din Regulamentul de funcționare a Comisiei Naționale, recurentul-pârât a susținut că recunoașterea Ministerului Sportului cu privire la îndeplinirea criteriilor legale este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru propunerea de acordare a indemnizației de merit, solicitarea fiind analizată de o subcomisie, prin comparare cu celelalte solicitări, în limita locurilor alocate. A mai susținut că, în fața instanței de fond, intimatul-reclamant nu a dovedit că solicitarea sa, pe lângă îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 18 din H.G. nr. 859/2003, a îndeplinit și condițiile pentru a fi înaintată Comisiei pentru acordarea indemnizațiilor de merit, respectiv să se încadreze în numărul de locuri aprobate, prin raportare și la ceilalți solicitanți. Or, propunerile Ministerului Sportului pot fi făcute în limita locurilor disponibile sau care se vacantează prin decesul unui beneficiar al indemnizației de merit, în prezent nefiind disponibil niciun loc liber. Astfel, împrejurarea că o persoană îndeplinește criteriile legale pentru obținerea indemnizației de merit nu este suficientă pentru a beneficia de aceasta, acordarea indemnizației putând fi făcuta numai în urma nominalizării de către Comisia națională pentru acordarea indemnizației de merit, care, la rândul său, primește lista cu ordinea atribuirii acestora, în urma analizei făcute de subcomisia de specialitate din cadrul Ministerului Sportului, atunci când numărul persoanelor care îndeplinesc condițiile este mai mare decât numărul de indemnizații alocate sportului. Așadar, dreptul de apreciere asupra persoanelor incluse în listă aparține acestei subcomisii și este condiționat de existența unor locuri disponibile, locuri care nu există în prezent, astfel că nu se poate reține în sarcina acesteia un refuz nejustificat de soluționare a cererii. Intimatul-reclamant nu a fost nominalizat de subcomisia de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, în lista pentru atribuirea indemnizației de merit, subcomisia având o marjă largă de apreciere și, în lipsa unor criterii legale clare, în cauză nu poate fi cenzurat acest refuz de includere a intimatului-reclamant pe listă, neputându-se reține că acesta avea un drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat, în cauză neexistând un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 544/2004.

Apărările formulate în cauză față de recursul dedus judecății Intimatul-reclamant A. a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Sportului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția completului de judecată, s-a fixat termen la data de 10 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

Alte aspecte procesuale relevante În timpul ședinței de judecată din data de 4 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, față de prevederile H.G. nr. 576/07.07.2023, a luat act de transmiterea calității procesuale de la intimatul-pârât Ministerul Sportului, la Agenția Națională pentru Sport și a dispus rectificarea citativului în acest sens, aspect ce a fost consemnat în încheierea de ședință de la acea dată. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu criticile invocate prin cererile de recurs și cu apărările formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Sport este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Din circumstanțele particulare ale cauzei, rezultă că reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului: obligarea pârâtului la soluționarea cererilor formulate de acesta privind comunicarea criteriilor de departajere utilizate de Subcomisia de sport, între persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea indemnizației de merit pentru domeniul sport; a listei cu propuneri înaintate Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit, incluzând și poziția pe care se află reclamantul și a numărului de locuri alocate de Subcomisia de sport pentru categoria "personalități", dacă o astfel de defalcare pe categorii există, precum și obligarea pârâtului să înainteze Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit lista cu propuneri, conținând ordinea de prioritate la atribuire, incluzând și numele reclamantului. Prima instanță a respins respins excepțiile lipsei de obiect și a inadmisibilității, unite cu fondul, ca neîntemeiate și a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, obligând pârâtul să comunice reclamantului informațiile solicitate, precum și să înainteze Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit lista cu propuneri, conținând ordinea de prioritate la atribuire, incluzând și numele reclamantului. Pârâtul Ministerul Sportului, în calitate de succesor în drepturi și obligații al Ministerului Tineretului și Sportului, a criticat pentru nelegalitate sentința pronunțată de către prima instanță, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând aplicarea incorectă a dispozițiilor art. 18 din H.G. nr. 859/2003. Calitatea procesuală de recurent a fost preluată de Agenția Națională pentru Sport, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 4 octombrie 2023. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă nu a formulat critici și cu privire la soluțiile pronunțate asupra excepțiilor lipsei de obiect și a inadmisibilității, acestea intrând în puterea de lucru judecat. Totodată, se observă că recursul recurentei-pârâte vizează doar măsura obligării sale de către prima instanță, la înaintarea către Comisia națională pentru acordarea indemnizației de merit a listei cu propuneri, conținând ordinea de atribuire, incluzând și numele reclamantului, deși în prezent nu există locuri vacante, nu și soluția pronunțată asupra celuilalt capăt de cerere, privind comunicarea unor informații către reclamant, acesta din urmă căpătând caracter definitiv. În limita învestirii prin cererea de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate. În soluționarea prezentului litigiu, prezintă relevanță dispozițiile art. 3, 4 și 4 1 din Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit: "Art. 3. Propunerile pentru acordarea indemnizației de merit se întocmesc anual de către: a) Academia Română; b) Ministerul Culturii și Cultelor; c) Ministerul Educației și Cercetării; d) Ministerul Tineretului și Sportului și se înaintează pentru nominalizare Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit. Art. 4. (1) Prin prezenta lege se înființează Comisia națională pentru acordarea indemnizației de merit, compusă din președintele Academiei Române, președinții comisiilor de cultură și ai comisiilor de muncă de la Senat și de la Camera Deputaților, ministrul culturii și cultelor, ministrul educației, cercetării și tineretului, președintele Agenției Naționale pentru Sport și președinții uniunilor de creatori care fac parte din Alianța Națională a Uniunilor de Creatori din România. (2) Regulamentul de funcționare a Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit, precum și criteriile de atribuire a indemnizației de merit se stabilesc de către aceasta împreună cu Secretariatul General al Guvernului. Art. 4 1 . Comisia națională pentru acordarea indemnizației de merit analizează și soluționează propunerile întocmite și înaintate de către instituțiile prevăzute la art. 3, în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora la secretariatul Comisiei naționale." De asemenea, în cauză se impun a fi reținute și prevederile art. 7 din Norma de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit, parte integrantă din H.G. nr. 859/2003, potrivit cărora: "(1) Documentele privind acordarea indemnizației de merit se transmit subcomisiilor de specialitate ale Comisiei naționale. (2) Subcomisiile de specialitate ale Comisiei naționale analizează documentele depuse și verifică îndeplinirea criteriilor prevăzute de prezentele norme. (3) Dacă se constată că sunt îndeplinite criteriile prevăzute de prezentele norme, documentele se înaintează instituțiilor prevăzute la art. 3 din lege. (4) După primirea documentelor de la subcomisiile de specialitate, instituțiile prevăzute la art. 3 din lege înaintează propunerile Comisiei naționale, care decide." Din interpretarea coroborată a textelor de lege de mai sus, se constată că atribuția Ministerului Sportului consta în formularea propunerii pentru acordarea indemnizației de merit, care se înainta Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit, în vederea analizării și soluționării propunerilor întocmite și înaintate de către instituțiile prevăzute la art. 3, în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora la secretariatul Comisiei naționale. Procedura de acordare a indemnizației de merit, astfel cum este prevăzută în Legea nr. 118/2002 și în H.G. nr. 859/2003, nu prevede că propunerile pe care M.S. le face la Comisia Națională trebuie făcute doar în raport de locurile efectiv disponibile. Înalta Curte apreciază că, reținând imposibilitatea de valorificare a cererii intimatului-reclamant, în lipsa unor locuri vacante alocate domeniului sportului, recurenta-pârâtă nu a ținut cont de prevederile art. 19 din Normele de aplicare a Legii nr. 118/2002, aprobate prin H.G. nr. 859/2003, potrivit cărora "în cazul în care numărul persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentele norme este mai mare decât numărul de indemnizații alocate sportului, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului va înainta Comisiei naționale lista cu ordinea atribuirii acestora, în urma analizei făcute de subcomisia de specialitate, care va fi aprobată prin ordin al ministrului de resort." Cu alte cuvinte, acest text legal impune obligația autorităților competente (subcomisia de specialitate și ministerul de resort) să stabilească vocația reclamantului la indemnizația de merit și, în cazul existenței vocației, să îl înscrie pe lista cu ordinea atribuirii indemnizațiilor alocate sportului, indiferent de existența unor locuri vacante la acel moment; textul legal menționat reglementează tocmai situația în care numărul persoanelor care au vocație la primirea indemnizației de merit este mai mare decât numărul de indemnizații alocate sportului. În acest context, instanța de recurs reține că numărul persoanelor care primesc indemnizația de merit nu constituie un impediment în acordarea acesteia, astfel cum în mod eronat a susținut recurenta-pârâtă. În condițiile în care intimatul-reclamant întrunea cerințele prevăzute de lege în vederea acordării indemnizației de merit, aspect ce a fost recunoscut chiar de către pârât, în cuprinsul răspunsurilor la interogatoriul administat în fața primei instanțe, Înalta Curte apreciază că există un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 din partea pârâtei de a soluționa cererea formulată de reclamant, în sensul transmiterii propunerii pentru acordarea indemnizației de merit intimatului-reclamant, către Comisia națională. Așadar, existența unui număr mai mare de persoane care îndeplinesc condițiile decât numărul de indemnizații alocate sportului nu împiedică autoritatea să finalizeze procedura de verificare a dosarului prin formularea unei propuneri de acordare a indemnizației către Comisia națională, sau dimpotrivă prin respingerea cererii formulate, în condițiile în care doar Comisia națională decide dacă propunerea Ministerului poate fi acceptată prin includerea reclamantului în lista locurilor disponibile. În concluzie, instanța de recurs constată că aspectele invocate de către recurenta-pârâtă, prin cererea de recurs, nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, nefiind incident motivul de casare invocat de către aceasta, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Sport împotriva sentinței civile nr. 1405 din data de 14 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,