ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1835/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10.07.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la soluționarea petiției nr. 1682/19.02.2018.

Prin sentința nr. 4912 din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, ca neîntemeiată.

Împotiva sentinței curții de apel a formulat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esență, că deși a primit un răspuns la petiția din 19.02.2018, răspunsul autorității publice este lipsit de obiectivitate, evaziv, ambiguu, fiind emis cu intenția de a se ocoli miezul problemei.

Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, replica autorităților trebuie să fie adecvată cererilor petiționarilor iar răspunsul trebuie să se refere în mod clar la conținutul cererilor în chestiune.

Instanța de fond în mod greșit a reținut că a fost învestită cu analiza " refuzului nejustificat" de soluționare a petiției, în realitate recurenta este nemulțumită de răspuns, aspect care justifică declanșarea litigiului, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, apreciind că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care se pot încadra în vreunul din cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepția nulității recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și respinsă în ședința publică din 10 febuarie 2021.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate care pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 drept faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Această definiție cuprinsă în Legea cadru a contenciosului administrativ corespunde prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, care impun autorităților și instituțiilor publice sesizate "obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă."

Totodată, în concepția legii contenciosului administrativ, refuzul unei autorități publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim îmbracă trei forme: refuzul nejustificat explicit sau manifest (art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din lege); refuzul nejustificat asimilat (art. 2 alin. (1) lit. i) teza a II-a din lege) și tăcerea administrației în sensul nesoluționării în termen legal a unei cereri (art. 2 alin. (1) lit. h) din lege).

Legea nr. 554/2004 dă posibilitatea instanțelor să verifice dacă refuzul de a soluționa o cerere - exprimat explicit de către o autoritate este sau nu justificat, caz în care, dacă îl apreciază ca nejustificat, fiind dat cu exces de putere, poate analiza cererea persoanei respective, iar în cazul nesoluționării unei cereri în termenul prevăzut de lege, situația recunoscută ca fiind "tăcerea administrației publice", acțiunea în contencios administrativ vizează decât obligarea autorității publice să răspundă cererii formulate.

În speță, recurenta – reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ nesoluționarea petiției adresate Ministerului Tineretului și Sportului la data de 19.02.2018, prin care a solicitat comunicarea unui răspuns la întrebarea " Câte ramuri sportive sunt oficializate în România și în baza cărora prevederi legale au apărut federații sportive în lipsa ramurilor ?"

Instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probei cu înscrisuri administrate în cauză, că prin adresa nr. x/27.03.2018, ministerul pârât a comunicat un răspuns reclamantei, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 și art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, neputându-se reține tăcerea administrației publice.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă este nemulțumită de răspunsul primit de la autoritatea publică pârâtă nu semnifică faptul că petiția acesteia nu a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile legale existente.

Pe de altă parte, deși obiectul cererii, astfel cum a fost stabilit de recurenta-reclamantă, a vizat exclusiv obligarea autorității publice pârâte la soluționarea petiției înregistrate la 19.02.2018 (tăcerea administrației), totuși prima instanță constatând că s-a primit un răspuns la petiție a verificat dacă acest răspuns a fost nejustificat și emis cu exces de putere.

Constatând că răspunsul autorității emitente și că nemulțumirea reclamantei cu privire la conținutul răspunsului (" În privința ramurilor de sport a căror practicare este recunoscută pe teritoriul României, numărul și exemplificarea acestora, se poate verifica baza de date electronică pusă la dispoziție pe site-ul M.T.S la rubrica Registrul Sportiv") nu este de natură a-l aprecia ca fiind emis cu exces de putere, prima instanță în mod corect a respins acțiunea.

Dacă recurenta -reclamantă aprecia că răspunsul primit la data de 27.03.2018 o vatămă în drepturile sau în interesele sale legitime, trebuia să conteste în instanță acest răspuns, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, iar nu să declanșeze un litigiu prin care să solicite obligarea autorității la soluționarea petiției, motivat de faptul că nu a primit niciun răspuns, în condițiile în care această afirmație nu este susținută de probatoriul administrat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 4912 din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2021.