ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6891/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 28 iunie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului, Subcomisia de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul M.T.S. și Comisia Națională de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul Academiei Române:

- obligarea Subcomisiei pentru Acordarea Indemnizației de Merit în baza Legii nr. 118/2002 ca, după analizarea sau, după caz, reanalizarea dosarelor, în baza Legii nr. 118/2002, să emită avizele pentru acordarea indemnizațiilor de merit și trimiterea dosarelor la Comisia Națională;

- obligarea Comisiei Naționale de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 la acordarea indemnizațiilor de merit după primirea dosarelor de la Subcomisia pentru Acordarea Indemnizației de Merit în baza Legii nr. 118/2002.

Prin sentința civilă nr. 2702 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul Academiei Române, Ministerul Tineretului și Sportului și Subcomisia de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul M.T.S. și, în consecință: a obligat pârâta Comisia Națională să aprobe propunerea Subcomisiei, în sensul acordării indemnizației de merit, începând cu data de 1 august 2016, către reclamanta B..

De asemenea, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu aceiași pârâți, și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții A., D., E. și F., împotriva acelorași pârâți.

Împotriva sentinței civile nr. 2702 din 28 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții D., F., A. și E., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția dată cererii reclamanților, respectiv modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților.

În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:

În cursul derulării procedurii de judecata, instanța de fond a dispus prin încheiere interlocutorie in sarcina pârâților depunerea unor înscrisuri doveditoare precum și precizarea unor aspecte, solicitări cărora pârâții nu le-au dat curs iar instanța de fond a trecut peste acest aspect fara a mai tine cont de el.

Nu au fost depuse cele 3 liste de așteptare cu toate persoanele care se afla în așteptare, sportivi, personalități si antrenori, precizându-se pentru fiecare persoana; categoria, ramura sportiva, numărul cererii si anul depunerii acesteia

Nu s-a răspuns la întrebarea privind la ce locuri pe lista de așteptare sunt reclamanții.

Nu s-a răspuns in nici un fel la problema privind persoanele care nu întrunesc condițiile legale de eligibilitate si cu toate acestea primesc indemnizația de merit

MTS nu a explicat de ce nu sunt acordate 117 indemnizații de care beneficiază, ci in majoritatea timpului au fost acordate mai puține

Nu s-a răspuns care erau criteriile de departajare, privind persoanele care întrunesc condițiile pentru a beneficia de indemnizații de merit si cine decidea aceste criterii anterior celor stabilite si aprobate prin Ordinul nr. 577/14.07.2016 al ministrului tineretului si sportului

Instanța de fond, motivează sentința cu privire la situația reclamantei B., fata de care acțiunea a si fost admisa si cu privire la reclamantul C. fata de care cauza a rămas fara obiect situația acestuia fiind rezolvată pe parcursul derulării procesului.

Cu privire la reclamanții A., D., E. si F., fata de care acțiunea a fost respinsă, instanța de fond nu motivează in nici un fel, singurul element reținut fiind acela ca "in lipsa unor locuri vacante... cererile acestora nu pot fi valorificate și ca "împrejurarea ca reclamanții îndeplinesc cerințele legale de eligibilitate, coroborata insa cu lipsa locurilor, legal limitate ca număr, nu îi oferă decât vocația la indemnizație, urmând ca aceasta sa se transforme in drept numai in caz de vacantare a unui loc si in urma analizei si departajării conform criteriilor adoptate de MTS prin Ordinul nr. 577/14.07.2016".

În mod eronat instanța de fond apreciază ca vocația se transforma în drept in urma vacantarii unui loc atâta vreme cat ani de zile s-au vacantat zeci de locuri si cu toate acestea, niciodată reclamanții nu au fost propuși - spre exemplu reclamantul D. are depus la MTS cererea cu nr. 2128/07.09.2005, deci la data introducerii acțiunii, acesta aștepta deja de peste 11 ani sa primească indemnizație de merit, în acești ani fiind eliberate nenumărate locuri pe lista.

Mai mult decât atât, tot in mod eronat instanța de fond apreciază ca în ceea ce îi privește pe reclamanți criteriile de departajare sunt cele adoptate de MTS prin Ordinul nr. 577/14.07.2016, adică după data înregistrării litigiului pe rolul instanței la data de 28.06.2016 si nu ia in considerare în niciun fel faptul ca pârâții nu au răspuns care au fost criteriile anterioare de departajare, având în vedere așa cum a mai arătat ca reclamanții au cererile depuse de ani de zile (cea mai veche fiind din anul 2005).

în mod eronat instanța de fond apreciază ca reclamanții au doar vocația la primirea indemnizației, având in vedere faptul ca acestea nu pot fi drepturi vocative atâta timp cat nu exista un termen rezonabil stabilit pentru realizarea dreptului - termenul rezonabil fiind consacrat atât de CEDO cât și de legislația europeană ca obligatoriu pentru un proces echitabil - prin extrapolare, obligativitatea existentei unui termen rezonabil nereferindu-se restrictiv doar la un proces derulat instant, ci la soluționarea oricărei cereri. Inexistenta acestui termen rezonabil, este o veritabilă discriminare, discriminare dovedita în speța in mod indubitabil de vechimea cererilor depuse și de anii de așteptare, timp în care alte persoane au primit indemnizația de merit pe criterii de evaluare necunoscute și nepublice, deci asupra cărora planează dubiul.

Cu privire la criticile generale în ceea ce privește modul de acordare a indemnizației de merit în decursul timpului, instanța de fond reține că "nu pot fi analizate de instanță în actualul cadru procesual", considerând ca ar trebui sa "auditeze" activitatea comisiilor pe ultimii 6 ani (raportat la cea mai veche din cererile reclamanților) când in realitate era suficient să insiste ca reclamanții să depună la dosarul cauzei aceste criterii așa cum au făcut cu Ordinul nr. 577/14.07.2016, sau sa facă precizări scrise cu privire la aceste criterii.

Intimatul-pârât Ministerul Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului și excepția nulității recursului, excepții ce au fost soluționate la termenul de judecată din 19 noiembrie 2020.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Reclamanții A., B., C., D., E. și F. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului, Subcomisia de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul M.T.S. și Comisia Națională de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul Academiei Române:

- obligarea Subcomisiei pentru Acordarea Indemnizației de Merit în baza Legii nr. 118/2002 ca, după analizarea sau, după caz, reanalizarea dosarelor, în baza Legii nr. 118/2002, să emită avizele pentru acordarea indemnizațiilor de merit și trimiterea dosarelor la Comisia Națională;

- obligarea Comisiei Naționale de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 la acordarea indemnizațiilor de merit după primirea dosarelor de la Subcomisia pentru Acordarea Indemnizației de Merit în baza Legii nr. 118/2002.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul Academiei Române, Ministerul Tineretului și Sportului și Subcomisia de Acordare a Indemnizațiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul M.T.S. și, în consecință: a obligat pârâta Comisia Națională să aprobe propunerea Subcomisiei, în sensul acordării indemnizației de merit, începând cu data de 1 august 2016, către reclamanta B.. Totodată, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu aceiași pârâți, și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții A., D., E. și F., împotriva acelorași pârâți.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții sunt foști sportivi care au solicitat acordarea indemnizației de merit în baza Legii nr. 118/2002, astfel:

- A. - titulara cererii nr. x/08.10.2015

- B. - titulara cererii nr. x/14.02.2011

- C. - titular al cererii nr. x/10.03.2011

- D. - titular al cererii nr. x/05.07.2011

- E. - titular al cererii nr. x/23.09.2014

- F. - titular al cererii nr. x/05.04.2013

Cererea nr. x/10.03.2011, formulată de reclamantul C., a fost soluționată favorabil după promovarea prezentei acțiuni, astfel că cererea acestuia a fost respinsă, așa cum s-a solicitat de altfel de apărătoarea acestuia, ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtul MTS, curtea de apel a reținut că aceasta constituie o apărare de fond, urmând a fi tratată ca atare.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, curtea de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, reținând specificul procedurii administrative de acordare a acestor indemnizații, astfel cum este acesta confirmat de înșiși pârâți.

Astfel, cererile reclamanților nu doar că nu au primit soluționare, dar nici nu există nici un termen consacrat, în care să fie soluționate aceste cereri.

Ca procedură de lucru, extrem de relevant este răspunsul la interogatoriu al Subcomisiei, astfel: "Subcomisia analizează solicitările prin raportare la/…/respectiv întocmește proces-verbal pentru nominalizare în momentul vacantării unui loc, prin decesul unui titular de indemnizație de merit".

Or, în aceste condiții, cât timp oricând în decursul timpului, pe măsura vacantării unui loc, toate solicitările eligibile reintră în discuție, prin prisma unor criterii de departajare, nu se poate vorbi despre soluționarea prin refuz a cererii reclamanților sau despre nesoluționarea în termenului legal a cererii lor, ca puncte de plecare pentru termenul de prescripție.

În ceea ce privește fondul cauzei, judecătorul fondului a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 1-5 din Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit și ale art. 1, 4-8, 17-19 din H.G. nr. 859/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit și a Regulamentului de funcționare a Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit,

Numărul total de indemnizații de merit este 1650, număr stabilit prin legea (art. 5 alin. (2), redat mai sus), iar dintre acestea s-a reglementat ca un număr de 117 să se acorde în domeniul sportului.

La momentul promovării acțiunii, iulie 2016, erau în plată 112 de indemnizații de merit, fiind vacante 5 locuri.

În ședința din 15 iulie 2016, pârâta Subcomisia de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului a propus acordarea indemnizației de merit, la categoria sportivi, unde are competență, pentru cinci persoane, printre care și doi dintre reclamanții din prezenta cauză, anume C. și B., după cum reiese din procesul-verbal nr. x/15.07.2016, înaintând propunerile Academiei Române - Comisia Națională prin adresa nr. x/15.07.2016 .

Pârâta Comisia Națională pentru acordarea indemnizației de merit a decis să beneficieze de indemnizație de merit doar patru dintre aceștia, cu privire la propunerea privind-o pe reclamanta B. neexistând nicio mențiune, nefiind admisă prin urmare.

Prin urmare, în luna august 2016, erau în plată 116 indemnizații de merit în domeniul sportului .

Cu toate că reclamanta B. a solicitat Comisiei Naționale comunicarea motivului respingerii propunerii Subcomisiei în ceea ce o privește, nu a primit nici un răspuns.

De asemenea, cu toate că instanța a încuviințat interogatoriul acestei din urmă pârâte, mai exact întrebările 3-10, respectiv 14-15 (conform încheierii din 29 martie 2017, fila x), întrebări care i-au fost comunicate odată cu citație pentru termenul din 17 mai 2017, pârâta nu a răspuns acestora.

Analizând situația reclamantei B., în privința căreia Subcomisia formulase propunere de acordare a indemnizației de merit, instanța de fond a reținut că verificarea îndeplinirii criteriilor se realizează la nivelul Subcomisiei de specialitate, fiind înaintate Ministerului Tineretului și Sportului doar dosarele care îndeplinesc cerințele, acestea fiind apoi înaintate ca propuneri Comisiei Naționale (potrivit art. 7 din Norme).

Reținând astfel întrunirea de către reclamanta B. a criteriilor de acordare a indemnizației de merit, conform propunerii Subcomisiei, înaintată de MTS, curtea reține refuzul nejustificat al Comisiei Naționale a de a propune acordarea indemnizației, astfel că va admite acțiunea în parte acțiunea acesteia, iar - în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Obligă pârâta Comisia Națională să aprobe propunerea Subcomisiei, în sensul acordării indemnizației de merit, începând cu data de 1 august 2016.

În privința celorlalți reclamanți însă, curtea de apel a reținut că, în lipsa unor locuri vacante dintre cele 117 alocate domeniului sportului, cererile acestora nu pot fi valorificate.

Pretențiile reclamanților ca pârâții să facă demersuri în vederea modificării reglementărilor existente, în sensul majorării numărului de indemnizații, sunt total lipsit de orice fundament legal, neexistând nici competențe, nici obligații în acest sens pentru niciunul dintre pârâți.

În ceea ce privește criticile generale ale reclamanților în ce privește modul de acordare, în decursul timpului, a acestor indemnizații, nu pot fi analizate de instanță în actualul cadru procesual.

De altminteri, ele nu sunt critici propriu zise, ci o solicitare adresată instanței ca, în lipsa unor critici de nelegalitate propriu zise, să procedeze la "auditarea" activității comisiilor pe ultimii 6 ani (dacă e să ne raportăm cel puțin la cea mai veche dintre cererile reclamanților), verificarea modului în care au fost analizate dosarele, evaluate criteriile de acordare ș.a.m.d., în condițiile în care instanța nu a fost investită, cu respectarea termenelor de contestare a deciziilor adoptate de comisii în decursului timpului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanelor care au beneficiat/beneficiază de aceste decizii.

Împrejurarea că reclamanții îndeplinesc cerințele legale de eligibilitate, coroborată însă cu lipsa locurilor, legal limitate ca număr, nu îi oferă decât vocația la indemnizație, urmând ca această să se transforme în drept numai în ca de vacantare a unui loc și în urma analizei și departajării conform criteriilor adoptate de MTS prin Ordinul nr. 577/14.07.2016 .

Înalta Curte apreciază că, reținând imposibilitatea de valorificare a cererilor reclamanților, în lipsa unor locuri vacante alocate domeniului sportului, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 19 din Normele de aplicare a Legii nr. 118/2002, aprobate prin H.G. nr. 859/2003, potrivit cărora "în cazul în care numărul persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentele norme este mai mare decât numărul de indemnizații alocate sportului, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului va înainta Comisiei naționale lista cu ordinea atribuirii acestora, în urma analizei făcute de subcomisia de specialitate, care va fi aprobată prin ordin al ministrului de resort."

De asemenea prima instanță a ignorat obiectul acțiunii, aceasta fiind învestită cu obligarea pârâtei Subcomisia pentru acordarea indemnizației de merit în baza Legii nr. 118/2002 la acordarea avizului pentru obținerea indemnizațiilor de merit și la trimiterea dosarelor Comisiei naționale.

Ca urmare, instanța de fond avea obligația de a verifica îndeplinirea de către reclamanți a condițiilor prevăzute de lege pentru atribuirea indemnizației de merit și, în măsura în care, îndeplineau aceste condiții, de a dispune obligarea autorităților competente să îi treacă pe lista prevăzută de art. 19 din actul normativ mai sus menționat. Altfel spus, acest text legal impune obligația autorităților competente (subcomisia de specialitate și ministerul de resort) de a stabili vocația reclamanților la indemnizația de merit și, în cazul existenței vocației, de a-i înscrie pe lista cu ordinea atribuirii indemnizațiilor alocate sportului, indiferent de existența unor locuri vacante la acel moment; textul legal menționat reglementează tocmai situația în care numărul persoanelor care au vocație la primirea indemnizației de merit este mai mare decât numărul de indemnizații alocate sportului.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, deși acțiunea formulată de reclamanții-recurenți a fost respinsă, ca nefondată, în fapt prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, în raport cu cele arătate mai sus.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496, 497 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de D., F., A. și E. împotriva sentinței civile nr. 2702 din 28 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii în privința reclamanților D., F., A. și E., urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu au fost atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D., F., A. și E. împotriva sentinței civile nr. 2702 din 28 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii în privința reclamanților D., F., A. și E..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2020.