ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 aprilie 2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Subcomisia pentru Acordarea Indemnizației de Merit în Baza Legii 118/2002 din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului și Comisia Națională pentru Acordarea Indemnizației de Merit în Baza Legii nr. 118/2002 a solicitat obligarea Subcomisiei pentru Acordarea Indemnizației de Merit în baza Legii nr. 118/2002 la emiterea avizului pentru acordarea indemnizației de merit și trimiterea dosarului la Comisia Naționala pentru acordarea Indemnizației de merit, conform Cap. III lit. e) din H.G. nr. 859/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit și a Regulamentului de funcționare a Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit, obligarea Comisiei Naționale pentru Acordarea Indemnizației de Merit în Baza Legii nr. 118/2002 la acordarea indemnizației de merit după primirea dosarului de la Subcomisia Națională de Acordare a Indemnizației de Merit.

Prin Sentința nr. 361 din 9 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Subcomisia pentru Acordarea Indemnizației de Merit în Baza Legii nr. 118/2002 din Cadrul Ministerului Tineretului și Sportului și Comisia Națională pentru Acordarea Indemnizației de Merit în Baza Legii nr. 118/2002, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 361 din 9 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 mai 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate îndeplinesc condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă greșita interpretare și aplicare a legii de către prima instanță respectiv a dispozițiilor art. 18 lit. e) din H.G. nr. 859/2003, respectiv a normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 și a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant critică soluția de respingere a acțiunii pronunțată de instanța de fond pe motiv că prima instanță nu a constatat și nu a sancționat excesul de putere al autorităților pârâte manifestat față de recurentul-reclamant care în calitate sa de personalitate - artist scluptor din domeniul artei sportive din România nu a fost inclus de subcomisia de specialitate în lista de propuneri pentru acordarea indemnizației de merit prevăzut de art. 1 din Legea nr. 118/2002.

Recurentul-reclamant arată că Subcomisia nu a procedat legal în legătură cu cererea sa pentru două motive. Primul privea faptul că nu a fost respectată ordinea cronologică a depunerilor cererilor și al doilea faptul că în mod nejustificat nu a fost inclusă categoria "personalități" printre propunerilor formulate de Subcomisie în vederea atribuirii indemnizației de merit.

Se critică sentința atacată, care prin soluția pronunțată nu a sancționat excesul de putere manifestat de Subcomisie, exces care se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant nu neagă dreptul de apărare al Subcomisiei dar apreciază că acesta a fost exercitat discreționat arbitrar în condițiile în care față de el ca personalitate a contribuit la promovarea imaginii Românei în lume, Subcomisia s-a manifestat abuziv și cu exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Se critică admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În susținerea recursului recurentul a depus acte file x dos recurs.

Intimatul Ministerul Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 pct. 88 C. proc. civ. respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material.

Soluția de respingere pronunțată de instanța de fond este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 18 lit. e) din H.G. nr. 859/2003, norme de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit și a dispozițiilor art. 2 lit. n) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauză prima instanță a apreciat corect în sensul că nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii recurentului cerere având ca obiect emiterea avizului pentru acordarea indemnizației de merit și trimiterea dosarului la comisia Națională pentru acordarea acestei indemnizații de merit conform Cap. III lit. e) din H.G. nr. 859/2003.

În cauză nu există un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 și nu există un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 deoarece procedura astfel cum este reglementă de lege a fost respectată de autoritate pârâtă.

În cauză nu a fost probat faptul că a fost exclusă categoria "personalități" din lista persoanelor propuse a le fi acordate indemnizației de merit conform art. 1 din Legea nr. 118/2002, iar faptul că Subcomisia a analizat și a propus persoane fără a fi respectată o ordine cronologică, respectiv data depunerii cererilor nu reprezintă un abuz, un exces de putere în sensul art. 1 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Aceasta deoarece în lege nu este prevăzută ca și criteriu pentru stabilirea ordinii de atribuire a indemnizațiilor, data depunerii cererii de acordare a acestei indemnizații. Pe de altă parte din nr. total de indemnizații 1650, autoritatea-pârâtă Ministerul Tineretului și Sportului a beneficiat de un număr de 115 locuri care au fost împărțite coroborat cu art. 17 din H.G. nr. 859/2013 în 5 categorii: sportivi, antrenori, cadre medicale și cercetători, arbitri și alte personalități care au participat la acțiuni deosebite de promovare a imaginii României.

Recurentul-reclamant a fost încadrat în categoria personalități calitate necontestată și probată inclusiv cu actele depuse în recurs. Recurentul-reclamant nu a fost nominalizat de subcomisia de specialitate din cadrul ministerului în lista pentru atribuirea indemnizației de merit, subcomisia având o marjă largă de apreciere și în lipsa unor criterii legale clare, în cauză nu poate fi cenzurat acest refuz de includere a recurentului-reclamant pe liste neputându-se reține că recurentul-reclamant avea un drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat, în cauză neexistând un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește adresa din 27 septembrie 2018 depusă în recurs de către recurent în care se arată că la data emiterii Ministerul Tineretului și Sportului avea repartizate un nr. de 8 locuri disponibile pentru instituirea indemnizației de merit, acesta nu poate infirma legalitatea sentinței atacate. Din această adresă nu rezultă împărțirea indemnizațiilor pentru cele 5 categorii, distinct pentru categoria din care face parte recurentul personalități acesta putând fi teoretic a fi propus pentru acordarea indemnizației având în vedere că cererea sa este admisibilă în limita locurilor repartizate și în raport de emiterea unui aviz și de includerea sa în lista întocmită de subcomisia de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului Sportului.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 361 din 9 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL