ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1062/2024

Ședința publică din data de 23 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Buntești a solicitat suspendarea Deciziei înregistrată la pârâtă cu nr. 10565 și a Deciziei înregistrată la pârâtă cu nr. 10565/1 ambele din 06.04.2023 și la reclamantă sub nr. x/12.04.2023și a Proceselor-Verbale de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii legale, nr. 4255 și 4256 din 8 februarie 2023 precum și a Notelor de compensare/deducere a sumelor din plățile viitoare cu nr. x.

Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 202/CA/2023 din 27 septembrie 2023, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Buntești, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Buntești prin Primar a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Totodată, consideră că hotărârea Tribunalului Bihor a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prima condiție cerută de lege, formularea plângerii prealabile împotriva actului vătămător este îndeplinită în speță, reclamanta făcând dovada că a formulat plângere prealabilă împotriva proceselor-verbale de constatare a neregulilor. Cât privește cea de a doua condiție, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat. De menționat, în ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat, că din starea de fapt și de drept mai sus expusă rezultă faptul că există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Din perspectiva acestei condiții, recurenta indică câteva elemente de vădită nelegalitate, respectiv faptul că notele de constatare au fost emise cu încălcarea art. 167 alin. (8) din Noul Codul de procedură fiscală, care prevăd faptul că:

"organul fiscal competent comunica debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării compensării".

Recurenții mai arată că deși are suspendate toate formele de executare, pârâta a dispus compensarea sumelor pe care trebuia să le restituie ca urmare a anulării proceselor-verbale de stabilire a creanțelor din dosarul x/2017

Chiar dacă suma din procesele-verbale nu este una mare, fiind de 894,92 RON, trebuie avut în vedere sumele care nu au fost restituite, care sunt consistente și necesare bugetului local.

În ceea ce privește condiția privind iminenta producerii unei pagube, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. ș), din) Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, paguba iminentă reprezintă prejudiciul materiali viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Executarea unei obligații stabilită printr-un act administrativ a cărei legalitate este îndoielnică) poate constitui o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Astfel recurenta arată că prin nerestituirea sumelor de bani ar afecta bugetul unității administrativ teritoriale care și așa este unul mic cu consecințe directe asupra plății drepturilor salariale ale angajaților, plății furnizorilor care au prestat lucrări și servicii și au livrat bunuri a căror valoare trebuie achitată conform prevederilor contractuale.

Prin suspendarea actelor contestate nu dorește să se sustragă de la responsabilitățile pe care le are dar nici nu poate să se considere vinovată decât abia după pronunțarea instanței de judecată în mod definitiv și irevocabil, conform dispozițiilor contestate.

Astfel, contrar celor reținute de către instanța de fond, recurenta apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea hotărârii atacate legale aplicabile si solicită suspendarea actelor contestate.

De asemenea, recurenta invocă ca argument al suspendării și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă care prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat "de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis ".

De altfel, practica judiciară a CJUE este reprezentată de Cauza C 322 din 2008 Salvatore Grimaldi împotriva Fonds des maladies profesionnelles având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare privind interpretarea Recomandării Comisiei pentru statele membre din 23 iulie 1962 privind adoptarea unei liste europene a bolilor profesionale (JO 1962, 80, p. 2188) și a Recomandării 66/462 a Comisiei din 20 iulie 1966 privind condițiile de despăgubire a persoanelor care suferă de boii profesionale (JO 1966, 147, p. 2696), în lumina articolului 189 al cincilea paragraf din Tratatul CEE.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, nr. x/06.02.2023, s-a stabilit că valoarea creanței bugetare rezultate din calculul dobânzii datorate este de 298,59 RON. Această valoare a fost calculată raportat la debitul stabilit prin procesul-verbal de constatate a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.05.2022, de 381.699,7 RON.

Prin procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, nr. x/08.02.2023, s-a stabilit că valoarea creanței bugetare rezultate din calculul dobânzii datorate este de 596,33 RON. Această valoare a fost calculată raportat la debitul stabilit prin procesul-verbal de constatate a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.05.2022, de 478.266,11 RON.

Au fost emise Notele de compensare/deducere a sumelor din plățile viitoare cu nr. x, în baza proceselor-verbale de constatate a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.05.2022 și nr. y/17.05.2022.

Instanța de fond a respins cererea de suspendare, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:

"în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Instanța constată că nu este suficient ca reclamantul să afirme existența unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu serios asupra legalității actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumția de legalitate să fie răsturnată. Indiciile de nelegalitate trebuie să fie evidente, să poată fi identificate cu ușurință, la nivelul aparențelor.

La o examinare sumară a legalității deciziei contestate, pe care o permite soluționarea cererii de suspendare a executării, nu se identifică indicii de nelegalitate vădită, de natură să justifice suspendarea executării deciziilor contestate.

Deci, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conținutului și legalității actului administrativ contestat.

De asemenea, instanța de control judiciar consideră că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce recurentei-reclamante în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.

Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.

Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe și din perspectiva a două acte internaționale, Recomandarea (89)8 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, din 13.09.1989 și Recomandarea nr. 16/2003 a aceluiași Comitet.

Criticile nu pot fi primite. Cele două recomandări invocate de către recurentă nu au caracter manifest normativ, scopul acestora fiind acela de a sugera statelor membre ale Consiliului Europei un anumit tip de comportament în ceea ce privește protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

În consecință, cele două Recomandări ale Comitetului de Miniștri fiind lipsite de relevanță juridică nu pot reprezenta un temei al criticilor de nelegalitate fundamentate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de suspendare reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Buntești prin Primar împotriva sentinței nr. 202/CA/2023 din 27 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.