ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1799/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 decembrie 2022, pe rolul Curții de Apel Oradea, sub nr. x/2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Buntești a solicitat suspendarea Deciziei 44 din 25.10.2022 înregistrate la pârâtă sub nr. x/26.11.2022 și la reclamantă sub nr. x/11.10.2022 și a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/17.05.2022; suspendarea Deciziei 45/31.10.2022 înregistrate la pârâtă sub nr. x/31.10.2022 și la reclamantă sub nr. x/07.11.2022 și a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.05.2022, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 75/CA/2023 din 22 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Buntești, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

A fost suspendată executarea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.05.2022 și nr. y/17.05.2022, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a dispus suspendarea executării celor două titluri de creanță contestate, până la soluționarea definitivă a cauzei, încălcând dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Recurenta a susținut că instanța de fond a admis cererea reclamantei, motivând în câteva fraze decizia luată, fără a arăta care sunt motivele care au dus la respingerea apărărilor APIA.

Cu privire la existența cazului bine justificat, instanța de fond a făcut referire numai la afirmațiile reclamantei folosite în susținerea unei excepții invocate - excepția privind puterea de lucru judecat, motivând decizia cu argumente ce țin numai de fondul cauzei.

Totodată, a menționat recurenta că singurul motiv pentru care instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția privind existența cazului bine justificat este:

"nefiind justificată emiterea a două procese-verbale de constatare a neregulilor pentru aceeași cerere de plată."

În ceea ce privește paguba iminentă, recurenta a arătat că instanța de fond s-a limitat la a afirma că este evident că, prin punerea în executare a proceselor-verbale de constatare a neregulilor pentru o valoare de 859965 RON, reclamanta va suferi un prejudiciu material.

Însă, potrivit jurisprudenței ICCJ în materie, iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând hotărârea recurată din perspectiva argumentelor recurentei-pârâte, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși prin sentința atacată a fost admisă cererea reclamantei și a fost suspendată executarea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.05.2022 și nr. y/17.05.2022, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei, în considerentele respectivei hotărâri nu s-au arătat argumentele concrete pentru care condiția cazului bine justificat ar fi îndeplinită în cauză și nici raționamentul logico-juridic care a condus instanța la concluzia îndeplinirii respectivei condiții.

Astfel, instanța de fond a prezentat situația de fapt și apoi a reținut o serie de aspecte teoretice privind suspendarea executării actului.

Totodată, a observat că, astfel cum rezultă din Decizia nr. 798/25.11.2022, a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosar nr. x/2017, pe seama reclamantei au fost emise alte două procese-verbale de constatare a neregulilor, respectiv procesul-verbal nr. x/17.12.2013 și procesul-verbal nr. x/17.12.2013, acestea fiind anulate de instanță.

În continuare, judecătorul fondului a reținut că anularea acestor procese-verbale de constatare a neregulilor, emise pentru aceeași cerere de plată formulată de către Consiliul Local Buntești este de natură a naște instanței îndoieli cu privire la legalitatea proceselor-verbale de constatare a neregulilor a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, nefiind justificată emiterea a două procese-verbale de constatare a neregulilor pentru aceeași cerere de plată.

Pe de altă parte, și în ceea ce privește paguba iminentă, Înalta Curte constată că, în considerentele sentinței recurate, prima instanță s-a raportat doar la cuantumul creanței, însă îndeplinirea acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ se impunea a fi analizată și din perspectiva impactului pe care executarea acestei sume l-ar avea asupra activității societății.

Cu privire la acest aspect, a reținut prima instanță că este evident că, prin punerea în executare a proceselor-verbale de constatare a neregulilor pentru o valoare de 859.965 RON, reclamanta va suferi un prejudiciu material.

În consecință, Înalta Curte constată că prima instanță nu a precizat în concret împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, și nici în privința iminenței producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu toate împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Prin urmare, întrucât legiuitorul prevede obligativitatea motivării soluției adoptate într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor recurentei care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 75/CA/2023 din 22 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 75/CA/2023 din 22 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 martie 2024.