ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 985/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, secția I civilă sub număr de dosar x/2021, reclamanții A., B., C. și D. - prin reprezentant legal E., au chemat în judecată pe pârâta F. din Marea Britanie, asigurător de răspundere civilă, prin mandatar/corespondent pe teritoriul României G. S.A., și pe intervenientul forțat H., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să plătească: reclamantului A., în calitate de tată al defunctului I., suma de 6.539 RON cu titlu de daune materiale și 968.080 RON (reprezentând contravaloarea a 200.000 euro), cu titlu de daune morale; reclamantei B., în calitate de mamă a defunctului I., suma de 968.080 RON (reprezentând contravaloarea a 200.000 euro), cu titlu de daune morale; reclamantei C., în calitate de soră a defunctului I., suma de 968.080 RON (reprezentând contravaloarea a 200.000 euro), cu titlu de daune morale; reclamantei D., în calitate de bunică a defunctului I., suma de 968.080 RON (reprezentând contravaloarea a 200.000 euro), cu titlu de daune morale;

De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să plătească, pentru sumele solicitate anterior, dobânda de referință a BNR, de la data producerii riscului asigurat și până la momentul plății integrale și efective,m precum și cheltuielile de judecată.

Prin sentința civilă nr. 25 din 23 februarie 2023, Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea, astfel cum aceasta a fost completată, a obligat pârâta să plătească: reclamantului A. - suma de 6.539 RON - daune materiale reprezentând ansamblul cheltuielilor de înmormântare și parastase ulterioare pentru victima I., reclamantului A. - suma de 494.170 RON (echivalentul sumei de 100.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acțiunii), reclamantei B. - suma de 494.170 RON (echivalentul sumei de 100.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acțiunii), reclamantei C. - suma de 494.170 RON (echivalentul sumei de 100.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acțiunii) și reclamantei D. suma de 247.085 RON (echivalentul sumei de 50.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acțiunii), cu titlu de daune morale, sume la care se va adăuga dobânda de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală a acestora. A respins în rest acțiunea. A obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului.

Prin decizia civilă nr. 396/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, au fost admise apelurile declarate de pârâta F. prin mandatar/corespondent pe teritoriul României, G. S.A. și de către reclamanții A., B., C. și D., împotriva sentinței sus-menționate, care a fost schimbată în parte, în sensul că: a fost admisă în parte acțiunea, așa după cum aceasta a fost completată, formulată de reclamanții A., B., C., și D., în contradictoriu cu pârâta F. prin mandatar/corespondent pe teritoriul României, S.C. G. S.A.,

A fost obligată pârâta să plătească: reclamantului A. - suma de 247.085 RON (echivalentul sumei de 50.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acțiunii), reclamantei B.- suma de 247.085 RON (echivalentul sumei de 50.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acțiunii), reclamantei C. - suma de 98.834 RON (echivalentul sumei de 20.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acțiunii) și reclamantei D. suma de 49.417 RON (echivalentul sumei de 10.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acțiunii) cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților si dobânda legala calculata la sumele acordate fiecăruia dintre ei de la data producerii riscului asigurat respectiv, 30.08.2020, și până la plata integrală a acestora.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A fost obligată apelanta-intimată F., prin mandatar/corespondent pe teritoriul României, G. S.A. să plătească intimaților-apelanți A., B., C. și D. suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, au declarat recurs reclamanții A., B., C. Și D., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, iar, în rejudecare, acordarea despăgubirilor în vederea acoperirii în integralitate a prejudiciului nepatrimonial suferit de recurenți ca urmare a evenimentului rutier din 30.08.2020.

Intimata-pârâtă F., prin corespondent G. S.A., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și au solicitat suspendarea judecății prezentului recurs până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

La termenul de judecată din 14 mai 2024, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus formarea unui dosar asociat (nr. x/2022), în care s-a discutat admisibilitatea cererii de sesizare.

În prezentul dosar, instanța a rămas în pronunțare asupra solicitării de suspendare a judecării recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și, în subsidiar, asupra recursului declarat în cauză.

Prioritar, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată cererea de suspendare a judecării recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, având în vedere următoarele argumente:

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că:

"Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Temeiul juridic invocat în vederea suspendării judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, respectiv dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferind judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.

Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri; în egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Abrogarea măsurii suspendării de drept a cauzelor nu impietează asupra efectivității dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuție însăși substanța. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Obiectivul esențial la analizarea oportunității suspendării procesului are la bază preîntâmpinarea transformării posibilității acordate părții de a solicita suspendarea într-o formă de abuz procesual, fiind astfel evitată temporizarea procesului și, totodată, garantat dreptul la un proces echitabil prin soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Înalta Curte constată că, în raport de ansamblul circumstanțelor cauzei, în speță nu se impune suspendarea judecării recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. dau efect juridic deciziilor Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții din acestea, și anume dreptul persoanelor prevăzute de lege de a exercita calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii definitive prin care s-a soluționat cauza în care a fost invocată excepția.

În aceste condiții, în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, recurenta are la dispoziție un remediu procedural pus la dispoziție de legiuitor, context în care dispoziția de respingere a cererii privind suspendarea judecății recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu îngrădește accesul liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil.

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalității căilor de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 396/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acțiunii inițiate de reclamanți ulterior acestui moment.

Având în vedere datele speței și dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 396/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată cererea de suspendare a judecății formulată de recurenții-reclamanți A., B., C. și D..

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 396/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2024.