ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 906/2024

HOTĂRÂRE

18.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 906/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 9 august 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.04.2018 și a Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.04.2018, ambele având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui ansamblu de mobilier în schimbul unui preț în valoare de 82.663 Euro+TVA, respectiv 17.689 Euro+TVA.

De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 185.14,45 Euro, reprezentând contravaloarea daunelor-interese materiale generate de neexecutarea obligației de livrare a obiectelor de mobilier, precum și a sumei de 200.000 euro, reprezentând contravaloarea daunelor-interese morale generate de neexecutarea obligației de livrare a obiectelor de mobilier, în temeiul Contractelor de vânzare nr. x/16.04.2018 și nr. y/16.04.2018. Totodată, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale, precum și a dobânzii legale, calculate de la data punerii în întârziere și până la plata efectivă a sumelor datorate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1522, art. 1530, art. 1531, art. 1535, art. 1536, art. 1549 și art. 160 alin. (3) C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1140 din 21 aprilie 2022, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 2796 din 28 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis cererea petentei B. S.R.L. și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1140 din 21 aprilie 2022 a Tribunalului Ilfov și a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 34.028,35 RON.

Împotriva acestor sentințe au formulat cereri de apel reclamantul A..

Prin încheierea din 28 iulie 2023, instanța de apel a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a IV-a Civilă din cadrul Curții de Apel București și a dispus înaintarea cauzei spre soluționare secțiilor a V-a și a VI-a din cadrul Curții de Apel București.

Pentru a dispune astfel, instanța a procedat la verificarea competenței de soluționare a apelului pendinte, în temeiul art. 494 raportat la art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 136 alin. (1)-(3) C. proc. civ. privind aplicarea lor prin asemănare și în cazul secțiilor specializate, respectiv completelor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, precum și considerentele Deciziei nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la 16 august 2023 sub același nr. de dosar.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 319A din 23 februarie 2024 a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a VI-a Civilă și a declinat, în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 1140 din 21 aprilie 2022 și a sentinței civile nr. 2796 din 28 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2019.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere considerentele deciziei nr. 4/24.04.2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, context în care a apreciat că în cauză se impunea verificarea competenței materiale procesuale în calea de atac urmând a fi avute în vedere obiectul și natura pricinii, astfel cum au fost determinate de instanța de fond la pronunțarea hotărârii atacate.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 28 martie 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că în speță, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a fost învestit cu soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ce a avut ca obiect, pe capătul principal de cerere, rezoluțiunea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/16.04.2018 și nr. y/16.04.2018 față de executarea necorespunzătoare/neconformă a obligației ce îi revenea vânzătorului de a livra obiectele de mobilier.

Prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a reținut că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

Cum litigiul de față are ca obiect principal rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.04.2018 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.04.2018 încheiate între un profesionist și un consumator, în lumina deciziei evocate se reține că, în realitate, completul specializat în materie "civilă", care a pronunțat decizia civilă apelată corespunde unui complet specializat pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora.

Așadar, indiferent dacă în temeiul art. 226 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., s-au înființat sau nu, în cadrul secției civile a Tribunalului Ilfov, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, analiza menționată era necesară pentru stabilirea secției corespunzătoare completului ce urmează a soluționa calea de atac promovată împotriva sentințelor civile nr. 1140 din 21 aprilie 2022 și nr. 2796 din 28 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2019.

Totodată, se reține că apelantul a invocat și dispozițiile Legii nr. 449/2003, care reglementează aspecte privind vânzarea produselor, inclusiv a celor executate la comandă și garanțiile asociate acestora, în vederea asigurării protecției consumatorului.

Împrejurarea că apelantul are calitatea de consumator, fiind invocate și dispozițiile Legii nr. 449/2003, reprezintă un aspect de natură a justifica stabilirea competenței materiale procesuale în fața unui complet specializat. De asemenea, faptul că intimata-pârâtă B. S.R.L. este considerată a fi un profesionist reprezintă un argument în plus care să justifice stabilirea competenței unui complet specializat în litigii cu profesioniști, constituit în cadrul secției a VI-a Civile a Curții de Apel București.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.