ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 893/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Arad la 1 noiembrie 2022 sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 68.000 Euro în echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune interese compensatorii, precum și la plata sumei de 15.105 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 246 din 12 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Arad a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. și a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei echivalentul în RON la cursul BNR la data plății al sumei de 68.000 Euro, cu titlu de daune interese compensatorii, precum și suma de 15.105 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L., care a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, raportat la prevederile art. 480 alin. (2) C. proc. civ., în sensul respingerii acțiunii, ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 429/A din 2 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 246 din 12 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, fiind obligată apelanta la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei.

Această decizie a fost îndreptată prin încheierea pronunțată la 2 noiembrie 2023, în sensul că dintr-o eroare materială, strecurată atât în minuta cât și în dispozitivul deciziei nr. 429/A din 2 octombrie 2023, în speță, hotărârea este supusă căii de atac a recursului, aceasta nefiind definitivă, cum din eroare s-a menționat.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

În acest sens, arată că "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", fiind încălcate prevederile art. 1.266 C. civ. si următoarele referitoare la interpretarea contractului - interpretarea după voința concordantă a părților; art. 1.269 C. civ. - Regulile subsidiare de interpretare; art. 1.351 C. civ. - art. 1.531 C. civ. - Repararea integrală; art. 1.534 C. civ. - Prejudiciul imputabil creditorului; art. 1.538 C. civ. - Clauza penală; art. 1.541 C. civ. - Reducerea cuantumului penalității.

În cadrul motivelor de nelegalitate, recurenta arată că instanța de apel a respins în totalitate motivele de apel și apărările formulate de pârâtă, ca urmare a interpretării greșite a clauzelor contractuale și aplicării greșite a normelor de drept material evocate.

Astfel, recurenta a solicitat instanței de apel să constate că temeiul pretențiilor intimatei-reclamante îl reprezintă răspunderea civilă contractuală, astfel că, pe de-o parte, instanța trebuie să verifice, mai întâi, îndeplinirea condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii contractuale și apoi să verifice temeinicia întinderii prejudiciului, respectiv a pretențiilor invocate.

Prin urmare, instanța de apel, în mod nelegal, prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1266 și urm. C. civ., privind interpretarea contractului, reține faptul că din interpretarea clauzelor Contractului de execuție lucrări nr. x/16.11.2021, clauza prevăzută la art. 9.1.2.2 coroborată cu pct. 1 din Anexa nr. 1 - Descriere lucrări - reprezintă o clauză penală, în sensul prevederilor art. 1.538 C. civ., aplicabilă situației invocate de către intimata-reclamantă, or astfel după s-a arătat și în fața instanței de apel, aceste prevederi contractuale nu sunt aplicabile în speță.

Așadar, toate aceste susțineri ale pârâtei au fost respinse ca urmare a interpretării greșite a clauzelor contractuale, prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.266 și urm C. civ. și, implicit a celorlalte prevederi legale invocate.

Față de aceste aspecte, recurenta consideră că, dacă instanța de apel ar fi aplicat în mod corect normele de drept material invocate, nu putea să constate că prevederile art. 9.1.2,2. din contract se coroborează cu pct. 1 din anexa nr. 1 constituind o clauză penală, situație în care, în cauză se impunea verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile contractuale. Totodată, prejudiciul solicitat trebuia justificat și dovedit, precum și existența unei cauze de exonerare a răspunderii și existența culpei creditorului în producerea prejudiciului invocat, aspecte ce impuneau aplicarea dispozițiilor art. 1.541 C. civ., privind reducerea de către instanță a penalităților solicitate de reclamantă, deoarece acestea sunt vădit excesive față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de către părți la încheierea contractului.

În acest context, recurenta apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării, tardivității și inadmisibilității recursului, deoarece hotărârea recurată a fost pronunțată într-o cauză evaluabilă în bani, iar valoarea acesteia este sub 500.000 RON.

La 9 februarie 2024, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susținerilor intimatei ca fiind nefondate.

La termenul din 18 aprilie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să admită excepția, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 246 din 12 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., având ca obiect pretenții decurgând dintr-un litigiu privind executarea unui contract de achiziții publice.

Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

În speța de față, decizia atacată cu recurs este definitivă, fiind pronunțată în calea de atac a apelului ce a format obiectul unui litigiu în pretenții, ca urmare a încheierii contractului de execuție lucrări nr. x din 16 noiembrie 2021 între pârâta B. S.R.L., în calitate de beneficiar și reclamanta A. S.R.L., în calitate de executant.

Obiectul contractului l-a reprezentat execuția unor piloți forați pentru realizarea unui pod peste râul Bega în comuna Topolovățu Mare de către reclamantă, în beneficiul pârâtei, iar prin art. 6.1.4 din contract, pârâta B. S.R.L., în calitate de beneficiar s-a obligat să asigure și să amenajeze un drum tehnologic între punctele de lucru, pentru mutarea utilajului de forat în marș, în caz contrar pârâta datora reclamantei "plăți compensatorii" pentru staționarea utilajelor, urmare a eventualelor opriri ce nu țin de activitatea executantului.

Acest contract a fost precedat de încheierea contractului de execuție lucrări nr. x din 22 mai 2019 între Comuna Topolovățu Mare, în calitate de achizitor și B. S.R.L., în calitate de executant.

Obiectul acestui contract l-a reprezentat execuția lucrărilor de construcții aferente obiectivului investițional "Pod peste râul Bega la Ictar Budinți în comuna Topolovățu Mare, județul Timiș".

În acest context, se reține că în perioada 18 ianuarie 2022 - 18 martie 2022 utilajul deținut de reclamantă a rămas la locul executării contractului - nr. x din 16 noiembrie 2021 - din cauza conduitei pârâtei, care nu asigurase o cale de acces pe malul opus, iar beneficiarul final al lucrării - Comuna Topolovățu Mare nu își oferise încă concursul la realizarea căii de acces.

În raport de caracterul contractului de execuție lucrări nr. x din 22 mai 2019 încheiat între Comuna Topolovățu Mare, în calitate de achizitor și B. S.R.L., în calitate de executant, care însă nu formează obiectul prezentului recurs, dar prin care recurenta B. S.R.L., în calitate de beneficiar s-a obligat să asigure și să amenajeze un drum tehnologic între punctele de lucru, pentru mutarea utilajului de forat în marș, Înalta Curte constată că acesta reprezintă un contract de achiziție publică, o formă de contract administrativ, astfel că, în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Astfel, la momentul depunerii cererii pe rolul Tribunalului Arad la 1 noiembrie 2022 și, ținând cont de faptul că obiectul dosarului vizează executarea unui contract de achiziții publice, în condițiile în care recurenta B. S.R.L. avea calitatea de beneficiar în cadrul contractului de execuție lucrări nr. x din 16 noiembrie 2021, precum și calitatea de executant în cadrul contractului de execuție lucrări nr. x din 22 mai 2019, Înalta Curte constată că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 coroborate cu dispozițiile art. 55 alin. (1)

1

din același act normativ, care prevăd că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)

1

poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară".

În acest sens, se constată că sentința civilă nr. 246 din 12 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Arad era supusă apelului, în termen de 10 zile de la comunicare, în cauză fiind incidente prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., iar împotriva acestei sentințe a fost formulat apel, soluționat prin decizia civilă nr. 429/A din 2 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care are caracter definitiv, dispozițiile Legii nr. 101/2016 prevăzând două faze procesuale, context în care, hotărârea poate fi atacată numai cu apel, ceea ce conduce la inadmisibilitatea căii de atac.

Astfel, prin dispozițiile art. 10 C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător și prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Pentru aceste considerente, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 429/A din 2 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 429/A din 2 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2024.