ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 14 octombrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, la 20 iunie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A.. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 294.936,16 RON, reprezentând dividende aferente anului 2021 și a dobânzilor legale aferente debitului, calculate începând cu scadența acestuia, 14 martie 2023, și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 31/1990.
Prin sentința civilă nr. 496/A din 10 mai 2024, prima instanță a admis, în parte, acțiunea introductivă și a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate de către reclamantă, precum și a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 9.233,53 RON, fiind respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinței, pârâta a formulat apel principal, solicitând anularea hotărârii, iar, în rejudecare, respingerea cererii introductive, ca prematură, respectiv nefondată. Totodată, reclamanta a declarat apel incident, sub aspectul cheltuielilor de judecată, solicitând admiterea în integralitate a sumei cerute.
Prin decizia civilă nr. 658/A din 20 decembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul principal.
S-a admis, apelul incident, sentința apelată fiind schimbată, în parte, pârâta fiind obligată și la plata sumei de 2.122,76 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, efectuate în primă instanță de către reclamantă.
Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, admiterea apelului principal și respingerea cererii introductive, ca nefondată.
În esență, s-a arătat că instanța de apel, în mod nelegal, a reținut incidența dispozițiilor art. 2.571 și art. 2.580 C. civ. și nu a aplicat prevederile Legii nr. 31/1990, întrucât, deși societatea pârâtă are naționalitate străină, instanța a fost învestită să analizeze legea aplicabilă hotărârii A.G.A. nr. 1 din 3 februarie 2023, care este supusă reglementărilor de drept intern.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei civile recurate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată de către intimata-reclamantă A.., reține următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată, iar art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege."
Prevederile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilesc că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Așadar, în aplicarea acestor dispoziții legale, judecarea oricărei cereri este condiționată de plata taxei judiciare de timbru, cu consecința că, în absența îndeplinirii acestei obligații legale, instanța de judecată nu poate proceda la analiza cererii cu care este sesizată.
Înalta Curte notează că, în sarcina recurentei-pârâte B. S.R.L., în procedura de regularizare a cererii de recurs, s-a stabilit o taxă judiciară de timbru, provizorie, în sumă de 3.277,18 RON, potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la debitul principal, în cuantum de 294.936,16 RON, cât și obligația de a preciza valoarea dobânzii legale aferente acestei sume, calculată începând cu 14 martie 2023 și până la data declarării recursului, și de a achita și taxa de timbru raportat la suma rezultată, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.
Recurenta-pârâtă a fost înștiințată cu privire la aceste obligații la 30 aprilie 2025, potrivit dovezii aflate la dosar, iar prin citația emisă pentru acest termen, s-a revenit asupra cuantumului taxei judiciare de timbru, fiind comunicată și taxa datorată pentru dobânzile legale, respectiv 1.416,56 RON, astfel cum rezultă din adresa anexată citației și dovada primirii acesteia, aflată la dosar.
Înalta Curte, observă că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru și că aceasta nu a formulat, înăuntrul termenelor legale, cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau de acordare a facilităților la plata acesteia, astfel că se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmând a fi anulat.
În considerarea celor arătate, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 496 alin. (1), văzând și dispozițiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., având în vedere că recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de timbrare până la termenul de judecată, potrivit comunicărilor aflate la dosar, precum și faptul că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația timbrării, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. S.R.L.
Totodată, constatându-se culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acesteia să achite către intimata-reclamantă A.. suma de 4.056,79 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 658/A din 20 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.
Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. să achite intimatei-reclamante A.. suma de 4.056,79 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.