ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 877/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18.06.2018 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta R.A. ROMATSA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 327/17.05.2018, emisă de pârâtă, și a actelor anexă la aceasta și să dispună repunerea în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3069/20.12.2022, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea, a dispus anularea în parte a deciziei nr. 327/17.05.2018, în sensul că data reintegrării va fi 20.03.2008, a menținut în rest decizia, a respins restul pretențiilor, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 5.000 RON, cu același titlu.

Împotriva sentinței, reclamantul A. a declarat apel principal, iar pârâta R.A. ROMATSA a promovat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1665/A/01.11.2023, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondate apelurile, a obligat apelanta R.A. ROMATSA să plătească intimatului A. suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apelul incident, și a respins cererea formulată de R.A. ROMATSA de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva sentinței civile nr. 3069/20.12.2022 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1665/A/01.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, ca și împotriva acestei decizii civile, reclamantul A. a promovat cerere de revizuire, care a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

În motivare, a solicitat revizuirea hotărârii menționate ca fiind potrivnică deciziei civile nr. 1342/2011 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2009, astfel cum aceasta a fost lămurită prin decizia civilă nr. 1395/2012, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2011, modificată prin decizia civilă nr. 49/RR/2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2012; s-a prevalat, astfel, de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Argumentând calea extraordinară de atac, autorul acesteia a arătat că sentința civilă nr. 3069/20.12.2022, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1665/A/01.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1342/2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2009, întrucât consideră că, prin reintegrarea sa într-un loc de muncă la camera administrativ 2, se întrunesc condițiile reintegrării pe postul de specialist I ASM în cadrul compartimentului ASM.

Revizuentul a susținut că decizia civilă a cărei autoritate este încălcată impunea raportarea la funcția de specialist I ASM, ca loc de muncă operativ, cu recunoașterea beneficiului licenței, prevăzut în organigramă, în contractul colectiv de muncă, în statul de funcții de la data la care s-a dispus reintegrarea pe acest post și până la reintegrarea efectivă, cu aplicarea unei grile de salarizare de la data concedierii și până la data reintegrării.

Analizând fiecare condiție a reintegrării, a conchis că s-a reținut în mod greșit faptul că decizia de reintegrare răspunde exigențelor deciziei civile nr. 1342/2011 a Curții de Apel Cluj, când, în fapt, contravine titlului executoriu.

Prin decizia civilă nr. 41/A/17.01.2024, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Înaltei Curți, la 07.02.2024, revizuentul A. și-a completat motivele cererii, dezvoltând, în esență, argumentele expuse în precedent.

Examinând cererea de revizuire, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, reține că hotărârile atacate cu cererea de revizuire - sentința civilă nr. 3069/20.12.2022 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1665/01.11.2023 a Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și această din urmă decizie civilă - au fost pronunțate în dosarul nr. x/2018, în care instanțele au fost sesizate la 15.06.2018.

În consecință, în raport cu prevederile art. 25 și art. 27 C. proc. civ., cererii de revizuire îi sunt aplicabile normele C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, când art. 513 alin. (4) prevedea că "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, (...) în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Așadar, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicabile cauzei, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, însă numai din perspectiva efectului negativ al acestuia, nu și a efectului pozitiv al lucrului judecat.

Accesul părții la acest remediu procesual este subordonat îndeplinirii cumulative a mai multor condiții; pe de o parte, trebuie să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente - părți, obiect și cauză -, cererea de revizuire să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri, pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a celei dintâi, iar excepția care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost ridicată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluționată.

Cererea de revizuire de față este inadmisibilă, atât pentru faptul că revizuentul a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, cât și pentru că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în litigiul anterior a fost analizată de instanțele învestite cu litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Din prima perspectivă, reglementarea legală a soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de revizuire dă expresie scopului căii de atac în discuție, care, de regulă, constă în îndepărtarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de drept stabilită în hotărârea atacată. În schimb, în ipoteza hotărârilor potrivnice, în forma aplicabilă prezentului proces, legea prevede că soluția pe care instanța o va pronunța, când găsește calea de atac întemeiată, este cea a anulării celei din urmă hotărâri - în mod firesc -, pentru că în acest mod se valorifică autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceasta pentru că, în ipoteza identificării triplei identități - de părți, obiect și cauză - este justificată anularea celei de a doua hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi, căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori, în condițiile în care dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Prin cererea de revizuire, autorul căii de atac a solicitat anularea hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2018 și trimiterea cauzei spre rejudecare, soluție reglementată de art. 513 alin. (4) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018, care nu este aplicabil procesului de față - și vizează remedierea încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Or, în contextul legii aplicabile litigiului, dacă s-ar accepta ca temei al revizuirii nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni dezlegate anterior, în cadrul altui proces, aplicarea unicului remediu prevăzut de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. - anularea celei din urmă hotărâri -, noul litigiu ar rămâne nesoluționat.

De aceea, Înalta Curte impune părților concluzia că, atât timp cât procesul de față a debutat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, revizuentul nu poate invoca autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei pozitiv, ca temei al promovării căii extraordinare de atac.

Distinct de acest fine de neprimire, cererea de revizuire apare inadmisibilă și din perspectiva examinării, prin hotărârile atacate, a autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1342/R/12.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Minori și Familie -, prin care a fost admis în parte recursul declarat de reclamant - actualul revizuent A. -, împotriva sentinței civile nr. 2736/08.09.2010 a Tribunalului Cluj, care a fost modificată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu R.A. ROMATSA - Direcția Serviciilor de Navigație Aeriană Cluj și, în consecință, s-a dispus anularea dispoziției de concediere nr. 35/22.02.2008 emisă de pârâtă, care a fost obligată la reintegrarea reclamantului, începând cu data concedierii, pe postul pe care ar fi trebuit să îl dețină anterior concedierii, potrivit sentinței civile nr. 988/18.04.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1697/10.09.2007 a Curții de Apel Cluj.

Restul dispozițiilor din această decizie civilă, ca și deciziile civile pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă nr. 1395/20.03.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011, și nr. 49/RR/27.06.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012, privesc cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului și sunt irelevante sub aspectul soluționării cererii de față.

Hotărârile împotriva cărora a fost îndreptată cererea de revizuire s-au pronunțat în dosarul nr. x/2018, în care actualul revizuent a atacat decizia nr. 327/17.05.2018, prin care directorul general al intimatei a pus în executare tocmai decizia nr. 1342/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, dispunând reintegrarea domnului A. în funcția de specialist I ASM, navigator radar principal instructor, la compartimentul ASM din cadrul Direcției Serviciilor de Navigație Aeriană Cluj.

Prin contestația formulată, autorul demersului judiciar a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei menționate, susținând că este contrară deciziei civile nr. 1324/12.04.2011, modificată prin decizia civilă nr. 1395/20.05.2012.

Prin sentința civilă nr. 3069/20.12.2022, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a primit numai în parte susținerile reclamantului și a constatat că reintegrarea trebuia dispusă de la data concedierii, respectiv 20.03.2008, astfel cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat în decizia Curții de Apel Cluj. A reținut, totodată, că argumentele părților în ceea ce privește caracterul funcției nu mai pot face obiectul vreunei judecăți, cât timp s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, tipul funcției pe care s-a dispus reintegrarea și modul de salarizare.

Soluția a fost confirmată prin respingerea apelurilor de către Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 1665/A/2023/01.11.2023.

În condițiile expuse anterior, Înalta Curte reține că, din moment ce prin acțiune, salariatul a invocat faptul că angajatorul a nesocotit decizia civilă nr. 1324/12.04.2011, obiectul judecății ulterioare a fost însăși verificarea conformității deciziei angajatorului de reintegrare, cu actul jurisdicțional prin care ea a fost dispusă.

Trebuie conchis, așadar, că instanțele au statuat tocmai asupra modului în care autoritatea de lucru judecat a hotărârilor amintite a fost respectată prin emiterea deciziei de reintegrare, ceea ce demonstrează că autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri a fost avută în vedere în al doilea litigiu.

Considerentele instanțelor de fond din dosarul nr. x/2018 au dobândit ele însele autoritate de lucru judecat, care se opune analizei cererii de revizuire, întrucât instanța de retractare nu poate cenzura, soluționând cererea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., modalitatea în care cea de-a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că nu se mai impune analiza celorlalte condiții de admisibilitate și nici a motivelor invocate de revizuent, cererea de revizuire urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 3069/20.12.2022 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1665/01.11.2023 a Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2024.