ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 876/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra contestației în anulare, reține următoarele:

Prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2019 la 29.08.2019, astfel cum a fost modificată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (în continuare, "A.A.A.S.") și S.C. B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate, în condițiile art. 948 pct. 3 și 4 din C. civ. de la 1864 (în continuare, " C. civ..") nulitatea absolută a actelor de adjudecare nr. 196/1, nr. 196/2 și nr. 196/3 și a proceselor-verbale de licitație care au stat la baza încheierii lor și să dispună repunerea părților în situația anterioară, fie în sensul restituirii imobilelor adjudecate, fie al obligării pârâtei S.C. B. S.R.L. la restituirea valorii lor de circulație.

A solicitat, de asemenea, să se constate, în temeiul art. 1.800 alin. (1) pct. 1 și 4 C. civ., că data încetării efectelor contractelor de ipotecă este, în principal, data rambursării integrale a împrumutului de 800.000 dolari americani, garantat, iar, in subsidiar, 01.09.2003, nulitatea absolută parțială a actului adițional la convenția de credit nr. x/01.09.1995 și nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanță nr. x/23.06.2008.

Prin încheierea din 21.12.2020, tribunalul a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare și a proceselor-verbale de licitație care au stat la baza încheierii lor, a respins excepțiile inadmisibilității, a prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei de interes a capătului al doilea de cerere.

Prin sentința civilă nr. 507/03.03.2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare și a proceselor-verbale de licitație, a admis în parte cererea, a constatat că efectele contractelor de ipotecă au încetat cel mai târziu la 01.09.1995, a constatat nulitatea absolută parțială a addendum-ului la convenția de credit nr. x/01.09.1995, respectiv cu privire la art. 2, 3 și 4, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.A.A.S. și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect restituirea, în principal, a valorii de circulație a celor 3 imobile și, în subsidiar, a valorii cu care au fost adjudecate, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță nr. x A admis în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta A.A.A.S. la plata către Statul Român a sumei de 80 de RON cu acest titlu.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 21.12.2020, au declarat apel reclamantă A. și pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Prin decizia civilă nr. 191A/04.02.2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.A.A.S., a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte încheierea apelată, în sensul că a respins excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute a actelor de adjudecare și a menținut în rest încheierea apelată, a anulat în parte sentința apelată și a trimis cauza primei instanțe pentru rejudecarea capătului de cerere în constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare, precum și a capetelor de cerere în pretenții, astfel cum acestea au fost precizate și modificate. A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate și a obligat, în solidar, pârâtele la plata către stat a sumei de 9.085,96 RON, pentru care apelanta-reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar.

Împotriva acestei decizii, pârâtele S.C. B. S.R.L. și A.A.A.S. au declarat recurs principal, iar reclamanta A. a promovat recurs incident.

Prin decizia nr. 298/15.02.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursurile, a casat în parte decizia recurată, în sensul că a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel cu privire la excepția inadmisibilității și, implicit, a capetelor de cerere privind nulitatea absolută a actelor de adjudecare, a proceselor-verbale de licitație, precum și a pretențiilor solicitate. A menținut în rest dispozițiile deciziei recurate și a respins ca nefondat recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva aceleiași decizii.

Împotriva acestei decizii, A. a promovat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului incident.

În motivare, a arătat că dezlegarea dată recursului său incident este rezultatul unei erori materiale și că instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze motive de casare invocate în termen; s-a prevalat astfel, de motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 502 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Din perspectiva art. 502 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., într-un prim segment al căii extraordinare de atac, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a analizat criticile din recursul incident numai prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 - referitoare la nepronunțarea instanței de apel - și a lăsat neanalizate motivele de casare circumscrise pct. 5 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și pct. 6, în privința motivării contradictorii sau motivelor străine de natura pricinii.

Autoarea căii de atac a susținut că instanța de recurs a omis analiza motivului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată necuprinzând nicio referire la normele art. 22 și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a căror încălcare o imputase instanței de apel; în continuare, a reiterat susținerile din recursul incident pretins a fi rămas neanalizate.

O altă susținere s-a referit la pretinsa neglijare a criticilor prin care, circumscris cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a învederat că referirea instanței de apel la vânzarea de drepturi litigioase era străină pricinii.

În continuare, a afirmat că s-a omis analiza motivelor circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la aplicarea greșită a art. 948 pct. 4 raportat la art. 966, 968, 1.772, 1.776 și 1.800 C. civ.

A învederat că aprecierea instanței de recurs privind neindicarea normelor de drept material greșit aplicate reflectă și o eroare materială.

Un al doilea segment al contestației în anulare a vizat pretinsa omisiune de analiză a celui de al doilea motiv de recurs, fondat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., omisiune despre care a afirmat că este fondată și pe o eroare materială.

Un alt segment al căii extraordinare de atac a privit omisiunea integrală a instanței de recurs de a analiza primul motivul de casare, fiind invocată și o eroare materială.

Prin întâmpinarea înregistrată la 18.01.2024, intimata A.A.A.S. a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă - susținere calificată la termenul de astăzi de Înalta Curte ca apărare de fond - iar în subsidiar, ca nefondată, și a invocat excepția netimbrării, respinsă potrivit considerentelor din practicaua prezentei decizii.

Analizând contestația în anulare promovată, Înalta Curte constată următoarele:

Circumstanțiat prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea a susținut că instanța de recurs a omis cercetarea criticilor expuse în secțiunile 1, 2 și 3 ale memoriului de recurs incident, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Instanța supremă constată că, din poziția de recurentă, actuala contestatoare a inclus în motivarea recursului incident, în fiecare secțiune a memoriului, argumente care vizau o pluralitate de ipoteze de casare, grupând criticile pe criteriul motivului de apel la care se referă și nu pe baza cazurilor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind obligată să răspundă în acest mod motivelor de casare și procedând convergent art. 499 C. proc. civ., instanța de recurs a grupat criticile în funcție de cazul de casare la care acestea se refereau.

Subsecvent, a înlăturat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reținând că, la filele x, decizia atacată examinează atât motivul de apel de la punctul 1.2, cât și argumentele privind pretinsa confuzie a tribunalului în legătură cu obiectul acțiunii și aplicabilitatea art. 1.392 C. civ.

Totodată, instanța de recurs a înlăturat, ca formale, aserțiunile prin care recurenta-reclamantă critica motivarea instanței de apel ca fiind neinteligibilă în privința incidenței prevederilor art. 1.311 C. civ. și, ca nefondate, pe cele prin care susținea că instanța de apel a omis examinarea criticilor îndreptate împotriva dispoziției tribunalului de respingere a cererii de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță și, pe de altă parte, afirma că aceste considerente sunt contradictorii și străine pricinii.

În privința motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., decizia recurată relevă că instanța de recurs a refuzat examinarea pe fond a acestora și le-a înlăturat de la analiză, constatând construcția lor improprie, în absența argumentelor care să susțină defectuozitatea judecății în apel, dar și pentru faptul că recurenta-reclamantă a reprodus în calea extraordinară de atac motivele expuse deja în fața instanței de control devolutiv și care au primit, prin hotărârea atacată, o rezolvare.

În acest sens, a statuat că prezentarea din nou a argumentelor expuse deja în cererea de apel nu răspunde exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Instanța supremă reamintește că, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., poate fi criticată numai omisiunea instanței de recurs de a analiza motivele de casare și nu anumite argumente dezvoltate în susținerea acestora; totodată, această greșeală trebuie să fie involuntară și esențială, în raport cu situația existentă la dosar în momentul pronunțării hotărârii.

În cauză, însă, aceste condiții nu sunt îndeplinite; instanța de recurs a răspuns motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și a refuzat motivat și deliberat analiza argumentelor subsumate cazurilor de casare de la pct. 5 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât a constatat că acestea încalcă exigențele de motivare a recursului, reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Acest raționament juridic de sinteză, prin care argumentelor circumscrise fiecărui motiv de casare li s-a răspuns prin considerente comune, întrunește exigențele motivării hotărârii judecătorești reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ca și pe cele ale art. 6 alin. (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum acestea au fost interpretate de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în jurisprudența sa, în acest sens fiind hotărârea din 19.04.1994, pronunțată în cauza Van de Hurk împotriva Olandei, cererea nr. x/90, sau hotărârea din 21.01.1999, pronunțată în cauza García Ruiz împotriva Spaniei, cererea nr. x/96.

În consecință, motivele subsumate art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., astfel cum au fost sintetizate în precedent de instanța supremă, sunt nefondate și vor fi înlăturate.

Deși a invocat și cazul de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea nu a expus argumente din care să rezulte că soluția primită de recursul incident este greșită, din cauza unei erori materiale evidente; în consecință, constatându-se invocarea numai formală, acest motiv va fi înlăturat, fără a fi analizat pe fond.

În concluzie, văzând că prin decizia atacată instanța de recurs a răspuns motivelor de casare cărora le-au fost circumscrise criticile expuse în recursul incident, iar în cauză nu s-a dovedit existența unei erori materiale, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 298/15.02.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2024.