ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1146/2025

Ședința publică din data de 3 iulie 2025

Asupra cererii de recurs de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2019, la 29 august 2019, astfel cum a fost modificată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și B. S.R.L. (fostă C. S.R.L.), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate, în condițiile art. 948 pct. 3 și 4 din C. civ. de la 1864, nulitatea absolută a actelor de adjudecare nr. 196/1, nr. 196/2 și nr. 196/3 și a proceselor-verbale de licitație care au stat la baza încheierii lor și să dispună repunerea părților în situația anterioară, fie prin restituirea imobilelor adjudecate, fie prin obligarea pârâtei B. S.R.L. la restituirea valorii lor de circulație, și, subsidiar, a celei de adjudecare. A solicitat, de asemenea, să constate, în temeiul art. 1.800 alin. (1) pct. 1 și 4 C. civ. de la 1864, că data încetării efectelor contractelor de ipotecă este, în principal, data rambursării integrale a împrumutului de 800.000 dolari americani, garantat, iar, in subsidiar, 1 septembrie 2023, nulitatea absolută parțială a actului adițional la convenția de credit nr. x din 1 septembrie 1995 și nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanță nr. x din 23 iunie 2008.

Prin încheierea din 21 decembrie 2020, tribunalul a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare și a proceselor-verbale de licitație care au stat la baza încheierii lor, a respins excepțiile inadmisibilității, a prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei de interes în privința celui de-al doilea capăt de cerere.

Prin sentința civilă nr. 507/2021 din 3 martie 2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare și a proceselor-verbale de licitație, a admis în parte cererea, a constatat că efectele contractelor de ipotecă au încetat cel mai târziu la 1 septembrie 1995, a constatat nulitatea absolută parțială a addendum-ului la convenția de credit nr. x din 1 septembrie 1995, respectiv cu privire la art. 2, 3 și 4, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect restituirea, în principal, a valorii de circulație a celor 3 imobile și, în subsidiar, a valorii cu care au fost adjudecate, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță nr. x din 23 iunie 2008. A admis în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la plata către Statul Român a sumei de 80 de RON, cu acest titlu.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 21 decembrie 2020 reclamanta a declarat apel și pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a promovat apel numai împotriva sentinței sus-menționate.

Prin decizia civilă nr. 191A din 4 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte încheierea apelată, în sensul că a respins excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute a actelor de adjudecare și a menținut în rest încheierea apelată, a anulat în parte sentința apelată și a trimis cauza primei instanțe pentru rejudecarea capătului de cerere în constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare, precum și a capetelor de cerere în pretenții, astfel cum acestea au fost precizate și modificate. A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate și a obligat în solidar pârâtele la plata către stat a sumei de 9.085,96 RON, pentru care apelanta-reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar.

Împotriva acestei decizii, pârâtele au declarat recurs principal, iar reclamanta a promovat recurs incident.

Prin decizia nr. 298 din 15 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursurile principale, a casat în parte decizia recurată, în sensul că a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel cu privire la excepția inadmisibilității și, implicit, a capetelor de cerere privind nulitatea absolută a actelor de adjudecare, a proceselor-verbale de licitație, precum și a pretențiilor solicitate. A menținut în rest dispozițiile deciziei recurate și a respins ca nefondat recursul incident.

În cel de-al doilea ciclu procesual, rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 127A din 31 ianuarie 2025, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva încheierii din 21 decembrie 2020 și a sentinței primei instanțe, a anulat în parte încheierea și sentința apelate, în sensul că a respins excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute a actelor de adjudecare și a proceselor-verbale de licitație și a trimis cauza Tribunalului București, secția a VI-a civilă pentru rejudecarea primului capăt de cerere în constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare și a proceselor-verbale de licitație, precum și a capetelor de cerere în pretenții, astfel cum acestea au fost precizate și modificate, a menținut în rest dispozițiile încheierii și ale sentinței civile apelate.

Pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a recurat decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

În motivare, a susținut, în esență, că în mod nelegal, instanța de apel a respins excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, având în vedere că reclamanta putea solicita anularea actelor a cărui nulitate se solicită a se constata numai pe calea contestației la executare prevăzute de art. 399 C. proc. civ. de la 1865, și nu pe calea unei acțiuni în constatare.

A mai arătat că procesele-verbale de licitație au fost întocmite cu respectarea normelor legale, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, drepturile terțului dobânditor, intimata B. S.R.L., fiind consolidate definitiv.

În continuare, recurenta a expus apărările sale în susținerea netemeiniciei acțiunii, subliniind că își menține toate excepțiile și argumentele invocate în acest sens.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin raportare la motivele de recurs invocate, în limitele controlului de legalitate, reține următoarele:

Criticile în recurs vizează soluția instanței de apel în rejudecare, după casare, de respingere a excepției inadmisibilității capătului de cerere ce are ca obiect constatarea nulității actelor de adjudecare nr. 196/1, nr. 196/2 și nr. 196/3 și a proceselor-verbale de licitație care au stat la baza încheierii lor, autoarea căii de atac afirmând nelegalitatea acesteia din perspectiva faptului că desființarea actelor contestate nu se putea realiza decât pe calea contestației la executare, potrivit art. 399 C. proc. civ. de la 1865.

Motivul de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă examinarea lui, având în vedere că procesul se află în al doilea ciclu procesual, este posibilă numai în limitele cadrului procesual din fața instanței de rejudecare, care trebuie sa fie același cu cel trasat prin decizia de casare pronunțată în ciclul procesual anterior.

Aceasta, întrucât, potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ. statuările instanței de trimitere sunt obligatorii pentru instanța care rejudecă, după casare, procesul, astfel că judecata trebuie să respecte rezolvarea dată de către instanța de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, instanța fiind obligată să reexamineze cauza concordant acesteia, urmând îndrumările instanței ierarhic superioare.

În verificarea coordonatelor devoluțiunii în rejudecare și stabilirii cadrului procesual în recurs, Înalta Curte reține că în primul ciclu procesual, casarea deciziei recurate s-a fundamentat pe ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - nemotivarea soluției de respingere a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind nulitatea actelor de adjudecare și a proceselor-verbale de licitație, în contextul redării considerentelor deciziei nr. x/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru justificarea soluției de respingere a excepției inadmisibilității. Cu referire la actele de adjudecare, instanța de recurs a stabilit că examinarea admisibilității cererii reclamantei trebuie realizată și prin raportare la art. 399 C. proc. civ. de la 1865, nu doar prin prisma dreptului comun, iar cu privire la procesele-verbale de licitație s-a reținut că lipsește raționamentul instanței care a condus instanța la soluția dată, în măsura în care a reținut că aceste acte sunt de executare ce pot fi contestate numai pe calea contestației la executare.

În cel de-al doilea ciclu procesual, instanța de prim control judiciar a respins excepția inadmisibilității justificat de faptul că indiferent de motivul de nulitate invocat pentru actul de adjudecare, soluția nu este de inadmisibilitate, ci, eventual, de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, sens în care a apreciat că se impune trimiterea cauzei primei instanțe pentru ca aceasta să identifice, în raport cu motivele de nulitate invocate de reclamantă, actele ce pot fi anulate pe calea dreptului comun și, după caz, să judece cauza pe fond astfel. Totodată, considerentele deciziei recurate relevă că aceasta a statuat asupra posibilității desființării actelor de adjudecare atât pe calea dreptului comun, cât și a contestației la executare, însă, fără nicio referire la procesele-verbale, deși, în prealabil, reținuse că procesele-verbale reprezintă acte de executare ce pot fi atacate numai pe calea contestației la executare.

Această manieră de soluționare a chestiunii litigioase pentru care s-a dispus casarea deciziei curții de apel din primul ciclu procesual nu răspunde problemei de drept care a justificat măsura casării și trimiterii cauzei spre rejudecare, potrivit îndrumărilor instanței de trimitere, și lipsește hotărârea de motivele pe care se sprijină, în condițiile în care trimiterea cauzei s-a dispus pentru rejudecarea apelului reclamantei, respectiv pentru reevaluarea caracterului admisibil al capătului de cerere ce are ca obiect constatarea nulității unor acte de adjudecare și a proceselor-verbale de licitație indicate.

Demersul instanței de apel, în cel de-al doilea ciclu procesual, conform art. 501 C. proc. civ., implica, pe de o parte, pentru actele de adjudecare, evaluarea admisibilității cererii atât prin prisma normelor de drept substanțial - nulitatea actului juridic, cât și a celor de drept procedural - art. 399 C. proc. civ. de la 1865, proces ce nu putea fi întreprins decât prin raportare la motivele de nulitate invocate și stabilirea faptului dacă acestea, așa cum au fost formulate, pot fi invocate pe calea dreptului comun sau numai pe calea contestației la executare. Iar, pe de altă parte, pentru procesele-verbale de licitație, dezlegarea instanței de apel trebuia să pornească de la împrejurarea că acestea reprezintă acte atașate procedurii de executare ce pot fi desființate numai pe calea contestației la executare și să ofere un răspuns concret problemei admisibilității cererii în privința lor.

Astfel, prin respingerea excepției inadmisibilității pe motiv că aspectele litigioase integrate excepției țin de temeinicia acțiunii, și nu admisibilitatea ei și trimiterea cauzei pentru judecarea procesului primei instanțe, fără o dezlegare în concret a chestiunii de drept indicate de instanța de trimitere, curtea de apel a rejudecat apelul reclamantei în alte coordonate decât cele stabilite prin decizia de casare, modificând, în consecință, cadrul procesual în apel, cu încălcarea art. 501 C. proc. civ.

Or, conformitatea deciziei atacate cu normele legale pretins încălcate, art. 399 și art. 449 C. proc. civ. de la 1865, nu poate fi verificată împotriva statuărilor instanței de casare, context în care Înalta Curte constată că se impune desființarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată a apelului reclamantei, în limitele și coordonatele stabilite de instanța de casare din primul ciclu procesual și cele arătate prin această decizie.

Astfel, în rejudecare, revine instanței de apel sarcina de a identifica motivele de nulitate invocate, de a stabili dacă ele vizează motive de nulitate circumscrise actului juridic, respectiv dreptului comun sau actelor de executare ce pot fi ridicate numai pe calea contestației la executare. În privința proceselor-verbale de licitație, analiza instanței de prim control judiciar asupra admisibilității cererii reclamantei urmează a avea în vedere faptul că procesele-verbale de licitație sunt acte de executare atacabile doar pe calea contestației la executare. De asemenea, în rejudecarea apelului titularei acțiunii, se va ține cont și de susținerile și apărările părților, implicit cele formulate în recurs.

Așa fiind, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași curți de apel, cu respectarea art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 127A din 31 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iulie 2025.