ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 817/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de sedință din 6 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către creditoarea ICPE S.A., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.A. (prin această cerere s-a solicitat obligarea lichidatorului judiciar să depună anumite înscrisuri pentru a fi efectuat raportul de expertiză încuviințat în dosarul nr. x/2015). Totodată, s-a respins ca inadmisibilă cererea prin care s-a solicitat a se stabili calitatea de reprezentant în dosarul nr. x/2014. De asemenea, s-a dispus amânarea cauzei pentru continuarea procedurii în vederea soluționării litigiilor în care debitoarea este parte.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs B. și Tudor Vladimirescu.

Prin decizia civilă nr. 155 din 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a recurentului B. și, în consecință, s-a respins recursul formulat de acesta, împotriva încheierii din 6 septembrie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimații C.., lichidator judiciar al A. S.A., Direcția Generală Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1, D.. lichidator judiciar al A. S.A., Inspectoratul Teritorial de Muncă București, și I. C. pen..E., ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Totodată, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului Tudor Vladimirescu. S-a anulat recursul formulat de recurenta debitoare prin Tudor Vladmirescu, împotriva încheierii din 06.09.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2012.

La data de 24 iulie 2023, revizuentul A. S.A., prin administrator special Tudor Vladimirescu și prin B. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 155 din 11 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 și 8 C. proc. civ. de la 1865. Revizuentul a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării hotărârii atacate, precum și soluționarea cauzei, în sensul repunerii pe rol a dosarului de insolvență și casarea deciziei de faliment simplificat.

În motivarea cererii, s-a susținut că administratorul special, Tudor Vladimirescu, care reprezenta interesele debitoarei, în cadrul dezbaterilor de la termenul din 6 septembrie 2022, a acuzat lichidatorii judiciari că nu respectă dispozițiile Legii nr. 85/2006 care a fost aplicată în cadrul procedurii de faliment simplificat și că nu se respectă dispozițiile judecătorului-sindic date în cauza ce formează obiectul dosarului asociat nr. x/2015, disjunsă de judecătorul-sindic din dosarul de fond nr. x/2012, cauză în care B. este acuzat de pârâte de săvârșirea unor fapte penale. S-a învederat că administratorul special nu a avut posibilitatea să se apere de acuzațiile lichidatorilor judiciari, motiv pentru care s-a solicitat judecătorului repunerea pe rol a cauzei din dosarul nr. x/2012, casarea deciziei de faliment, raportat la faptul că procedura nu respecta dispozițiile legii.

Totodată, s-a mai susținut că prin încheierea de ședință din 20 mai 2023, Tribunalul București, secția a VII-a civilă, judecătorul-sindic a constatat faptul că administratorul special desemnat de AGA, Tudor Vladimirescu, are calitatea de reprezentant al debitoarei potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și, prin urmare, a pronunțat o hotărâre potrivnică față de hotărârea nr. 155 din 11.04.2023, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012.

Prin decizia nr. 1884 din 3 octombrie 2023, pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. S.A., prin administrator special Tudor Vladimirescu și prin B. împotriva deciziei civile nr. 155 din 11 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Totodată, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuent împotriva aceleiași decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, în favoarea Curții de Apel București.

În fundamentarea acestei hotărâri instanța supremă a reținut, în esență, în ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că ultima decizie pronunțată, dintre cele pretins a fi contradictorii, este decizia nr. 155 din 11 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, precum și că această decizie a fost dată de către o instanță de recurs, astfel încât termenul de revizuire se calculează începând de la data pronunțării acesteia.

S-a mai reținut că, în raport cu data formulării cererii de revizuire, respectiv 24 iulie 2023 și aceea a pronunțării ultimei decizii contradictorii, respectiv 11 aprilie 2023, termenul de o lună prevăzut de art. 324 C. proc. civ. a fost depășit.

În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, conform prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cu excepția situațiilor prevăzute de art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, în cauză, obiectul cererii de revizuire întemeiate pe pct. 8 al art. 322 C. proc. civ., îl reprezintă decizia civilă nr. 155 din 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, și prin urmare, competența soluționării cererii de revizuire aparține Curții de Apel București, aceasta fiind instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

La 28 februarie 2024, împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare A. S.A., prin administrator special Tudor Vladimirescu, și B., întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2, alin. (2) coroborat cu art. 318, C. proc. civ. din 1865 (art. 503 alin. (2) pct. 2, pct. 3 și pct. 4, și art. 504, alin. (2). din Noul C. proc. civ.), solicitând admiterea acesteia, cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat că, potrivit C. proc. civ. din anul 1865, "greșeală materială", înseamnă o greșeală de ordin procedural, de asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța în cauza, prin confundarea unor elemente importante din adevărul juridic și din realitatea obiectivă a debitoarei, sau a unor date materiale, care determină soluția pronunțată.

Prin "eroare materială", principal temei de drept al unei contestații în anulare, în sensul art. 503 din C. proc. civ., se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, respectiv judecătorul de la Completul 2 proprietate intelectuală, s-a mai susținut.

Cu toate acestea, potrivit art. 504 alin. (2) C. proc. civ., contestația poate fi primită pentru motivele de mai jos, în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau daca recursul formulat a fost respins, fără ca el să fi fost judecat pe fond.

Contestatorii susțin că prin revizuirea formulată, la 24.07.2023, au fost atacate hotărârea nr. 155 din 11.04.2023 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, precum și încheierea de ședință din 09.05.2023 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, care le-a fost comunicată la data de 30.06.2023, aspect pe care instanța supremă nu l-a mai luat în considerare.

Administratorul special al debitoarei A. S.A., ing. Tudor Vladimirescu, care reprezenta interesele debitoarei la termenul din data de 09.05.2023, a acuzat lichidatorii judiciari că nu ar mai respecta dispozițiile Legii nr. 85/2006 prin faptul că au contestat calitatea procesuală activă a administratorului special al debitoarei față de recursul formulat la o contestație, respinsă de judecătorul sindic, precum și prin aceea că au insistat la curtea de apel să se admită excepția lipsei calității de reprezentant al debitoarei, deoarece nu ar fi făcut dovada legală că este administratorul special al debitoarei A. S.A., după 10 ani de la deschiderea procedurii de faliment.

Prin încheierea de ședință din data de 09.05.2023, judecătorul sindic de la Tribunalul București, secția a VII-a civilă a constatat faptul că administratorul special, desemnat de AGA, ing. Tudor Vladimirescu, are calitatea de reprezentant al debitoarei potrivit dispozițiilor Legii 85/2006 și, prin urmare, judecătorul sindic a dat o hotărâre potrivnică față de hotărârea nr. 155 din 11.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în cauza din dosarul nr. x/2012 în raport cu recursul formulat de revizuenți față de încheierea de ședință din data de 06.09.2022, de la secția a VII-a Civilă, Tribunalul București.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor din art. 322. pct. 7 și art. 323. alin. (2). coroborat cu art. 324, art. 326. art. 327, art. 328 din C. proc. civ. din 1865, cererea de revizuire are motivație atât în drept, dar și în fapt, prin aceea că Tribunalul București ar fi dat o hotărâre potrivnică față de hotărârea nr. 155 din 11.04.2023 pronunțată de către Curtea de Apel București, în cauza din același dosar.

Autorii căii extraordinare de atac pendinte au arătat că din decizia atacată cu prezenta contestație în anulare, se observă că instanța supremă nu a înțeles care este și cărei instanțe aparține a doua hotărâre potrivnică în raport cu care a fost invocată excepția tardivității cererii formulate.

Mai mult decât atât, instanța supremă a pronunțat decizia atacată fără să respecte dreptul procesual civil și norma de drept generală, care prevede obligatoriu calea de atac a recursului, dispozițiile din art. 324. art. 326, art. 327 și art. 328 C. proc. civ. din 1865, nemaifiind supuse reajustării prin dispoziții irevoabile date de către I.C.C.J. din pricina faptului că vechiul C. proc. civ. C. proc. civ. a fost abrogat.

Contestatorii au susținut că soluția pronunțată de Înalta Curte este în afara cauzei, întrucât a doua decizie contradictorie este cea dată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, respectiv încheierea de ședință din data de 09.05.2023 și redactată la 30.06.2023.

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă București a depus precizări prin care a arătat că și-a pierdut calitatea de creditor, întrucât creanța a fost preluată de Administrația Financiară.

Totodată, intimata C., lichidator judiciar al A. S.A. a transmis întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Contestația în anulare, astfel formulată și motivată, va fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, trebuie menționat că, deși contestatorii au făcut referire și la dispoziții legale cuprinse în Noul C. proc. civ., prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ. și nu ale noului C. proc. civ., astfel cum a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010, în vigoare de la data de 15 februarie 2013, având în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora dispozițiile Codului nou de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, precum și faptul că prezenta contestație în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac aferentă unei cereri de chemare în judecată ce a fost înregistrată anterior datei sus-menționate.

Având în vedere că prezentul litigiu se judecă potrivit C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează să analizeze contestația în anulare, în raport cu criticile formulate, din perspectiva motivelor prevăzute de acest act normativ.

În speță, se constată că a fost atacată cu contestație în anulare o hotărâre pronunțată într-o cerere de revizuire.

Calea extraordinară de atac a contestației în anulare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. și îmbracă două forme: contestația în anulare obișnuită (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

Potrivit prevederilor art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motive care nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Conform art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau dacă, invocate fiind în recurs, instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau a respins recursul fără să-l fi judecat în fond.

Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Astfel, contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau viciu vizând procedura citării), iar contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).

În speță, se observă că susținerile contestatorilor nu se constituie în critici ce s-ar putea circumscrie motivelor de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ de art. 317 C. proc. civ.

Astfel, contestatorii nu dezvoltă argumente privind existența unui viciu de procedură sau a unei încălcări a ordinii publice referitoare la competență, aspecte care ar fi putut plasa cererea lor de retractare în ipoteza contestației în anulare obișnuite reglementate de art. 317 C. proc. civ.

În cauză, contestatorii invocă drept temei juridic al căii extraordinare de atac dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2, alin. (2) coroborat cu art. 318, C. proc. civ. din 1865, însă din sinteza argumentelor contestației în anulare se constată că singurul motiv pentru care se critică decizia instanței de revizuire este cel referitor la existența unei erori materiale, în sensul că instanța supremă nu a înțeles care este și cărei instanțe aparține a doua hotărâre potrivnică în raport cu care a fost invocată excepția tardivității cererii formulate, cea de-a doua decizie contradictorie fiind cea dată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, respectiv încheierea de ședință din data de 09.05.2023 și redactată la 30.06.2023.

Potrivit articolul 318 C. proc. civ. menționat mai sus, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de legiuitor, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea unei cereri de revizuire (cum este situația de față), nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestației în anulare.

În acest context, se cuvine a evidenția că un exercițiu legal al contestației în anulare, este condiționat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ., dispozițiile normelor au caracter imperativ, astfel că, nerespectarea lor, prin formularea unor motive care nu corespund celor strict prevazute de lege, obligă la respingerea contestației în anulare.

Așa fiind, se reține că prezenta contestație în anulare nu se circumscrie niciuneia din dispozițiile legale anterior citate, pentru a fi analizată ca atare de instanță, ceea ce determină caracterul nefondat al acesteia.

În ceea ce privește susținerea contestatorilor în sensul că decizia pronunțată în revizuire, a cărei retractare se solicită, are deschisă calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 328 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 (aplicabil în speță), potrivit căruia "(2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă."

Prin urmare, constatând că motivele invocate de contestatori nu se încadrează în niciuna din situațiile de admitere a contestației în anulare reglementate de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii A. S.A., prin administrator special Tudor Vladimirescu și B. împotriva deciziei nr. 1884 din 3 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în cadrul dosarului nr. x/2023

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2024.