ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 737/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 04.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. prin reprezentant legal, H. prin reprezentant legal, și I. au chemat în judecată pe pârâta J. S.A. și intervenientul K., solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata următoarelor sume, în echivalent în RON la data plății,:

- 300.000 euro, cu titlu de daune morale si 1.080,00 RON, reprezentând daune materiale, către reclamanta A., ca urmare a decesului fiicei sale, L.,

- 300.000 euro, cu titlu de daune morale si 6.870,92 RON și 309,01 euro, cu titlu de daune materiale, către reclamantul B., ca urmare a decesului nepoatei sale, L.,

- câte 150.000 euro, cu titlu de daune morale, către reclamanții C., D., E., F., G., H., ca urmare a decesului decesului surorii lor, L.,

- 100.000 euro, cu titlu de daune morale, către reclamanta I., ca urmare a decesului nepoatei sale, L..

Prin sentința nr. 2045/26.07.2022, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata, în echivalent în RON la cursul de referință B.N.R. de la data plății pentru sumele în euro, către reclamanta A. a sumei de 60.000 euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 1.080 RON, cu titlu de daune materiale, către reclamantul B. a sumei de 60.000 euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 14.827,15 RON, cu titlu de daune materiale, către fiecare dintre reclamanții C., D., E., F., G., H. a sumei de 50.000 euro, reprezentând daune morale și către reclamanta I. a sumei de 40.000 euro, reprezentând daune morale; a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții și pârâta au declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1155/A/12.09.2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul apelantei-pârâte, a schimbat în parte sentința pronunțată, în sensul că a obligat pârâta să plătească următoarele sume reclamanților, cu titlul de daune morale, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plății, astfel: câte 30.000 de euro, reclamantei A. și reclamantului B., câte 12.000 de euro reclamanților C., D., E., F., G., H. și 8.000 de euro reclamantei I., a păstrat în rest sentința apelată, a respins ca nefondat apelul apelanților-reclamanți și ca neîntemeiate cererile acestora de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., și I. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curții de apel.

În motivare, după expunerea situației de fapt și a etapelor procesuale anterioare, recurenții au arătat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât diminuarea daunelor morale acordate de prima instanță s-a realizat în contextul reținerii existenței unui prejudiciu moral semnificativ.

De asemenea, au afirmat că prejudiciul reclamat este și unul viitor și cert, determinabil ca și prejudiciul acordat și că instanța de apel a diminuat daunele morale încuviințate de tribunal fără a analiza situația familială în care se aflau aceștia și fără a-l evalua în mod corect.

Totodată, au susținut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 50 pct. 2 lit. d) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, în contextul în care rudelor defunctei M., victimă decedată a aceluiași eveniment rutier din 19.12.2016, le-a fost acordată, cu titlu de daune morale, suma de 50.000 euro.

În drept, au invocat motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 27.12.2023 intimata J. S.A., prin lichidator judiciar, a depus întâmpinare prin care, în principal, a solicitat suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, dat fiind că prin sentința civilă nr. 2920/09.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a deschis procedura falimentului împotriva sa. În subsidiar, a invocat excepția nulității recursului, arătând, în esență, că susținerile recurenților nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate invocate, prin intermediul lor autorii căii de atac urmărind, în realitate, reevaluarea cuantumului daunelor morale și a probatoriului administrat în cauză. Pe fond, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, care primează oricăror altor cereri formulate de părți, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit articolului 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) și ale art. 489 alin. (2) din același Cod, recursul este nul dacă nu este motivat în termenul legal sau dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la cenzurarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea ca dezvoltarea criticilor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ de lege.

În speță, recursul reclamanților este întemeiat pe cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., care vizează situațiile în care hotărârea recurată este nemotivată și instanța de apel fie a aplicat un text de lege străin cauzei, fie a extins sau, dimpotrivă, a restrâns domeniul de aplicare a unei norme legale sau a încălcat principii generale de drept.

Analizând memoriul depus în justificare căii de atac de față, Înalta Curte constată că din cuprinsul acestuia nu se pot desprinde critici ce ar putea fi circumscrise ipotezelor indicate, întrucât argumentele subsumate acestora sunt integrate elementelor de fapt și probatorii ale cauzei, care, în raport cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., nu mai pot fi valorificate în această etapă procesuală în prezentul context legislativ.

Astfel, primul motiv de recurs deduce verificării situația existenței unor motive contradictorii în cuprinsul deciziei atacate. Aspectele sesizate de recurenți vizează considerentele instanței de apel expuse ce au stat la baza soluției de diminuare a daunelor morale acordate de prima instanță, în contextul reținerii unui prejudiciu semnificativ.

O astfel de ipoteză nu se încadrează, însă, în situațiile avute în vedere de legiuitor la reglementarea cazului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., de vreme ce, pentru a constitui temei al casării, motivarea contradictorie trebuie să vizeze considerente care, simultan, infirmă și susțin dispozitivul hotărârii, făcând, în realitate, neclar raționamentul judiciar care ar trebui să explice coerent rezultatul deliberării.

Or, prin argumentele lor, titularii demersului judiciar de față critică, în realitate, maniera de stabilire a unor despăgubiri echitabile în raport cu probatoriul administrat în cauză, nicidecum anumite considerente care, pe de o parte, ar confirma soluția dată, iar, pe de altă parte, ar exclude-o.

Totodată, Înalta Curte constată că și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, întrucât, criticile dezvoltate prin memoriul de recurs relevă, în realitate, nemulțumirea autorilor căii de atac față de modul în care, statuând asupra faptelor și probelor cauzei, instanța de apel a fixat cuantumul daunelor morale.

Deși impută instanței de apel încălcarea art. 50 pct. 2 lit. d) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 din perspectiva cuantumului daunelor morale acordate într-un alt dosar rudelor defunctei M., victimă decedată a aceluiași eveniment rutier din 19.12.2016, recurenții nu au formulat nicio critică care să invalideze raționamentul instanței de prim control judiciar și să releve interpretarea ori aplicarea greșită a normelor de drept material, prin raportare la argumentele expuse de instanță în fundamentarea hotărârii pronunțate.

De altfel, argumentarea criticii indicate este integrată demersului realizat de instanța de apel în cuantificarea daunelor morale, demers incompatibil cu examenul de legalitate pe care instanța supremă îl poate desfășura în această cale extraordinară de atac.

De asemenea, așa cum au fost sesizate, aspectele de mai sus aduc în discuție elemente de practică neunitară, și nu chestiuni de nelegalitate de natură să combată raționamentul pretins greșit al instanței de apel.

Circumscris aceluiași caz de casare, autorii căii de atac susțin că la pronunțarea soluției în apel, instanța de prim control judiciar nu a analizat situația familială în care aceștia se aflau și nu a evaluat în mod corect prejudiciu reclamat prin prisma consecințelor negative suferite de recurenți.

Aspectele privind cuantificarea despăgubirilor morale acordate în funcție de criteriile jurisprudențiale în materie și de probatoriul administrat nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât ele reprezintă chestiuni de netemeinicie ce implică o reevaluare a materialului probator și a situației de fapt. Or, examinarea instanței de recurs este limitată de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie.

Așa fiind, nu sunt întrunite nici exigențele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cum sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, iar o astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenții nu au formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A., G., B., C., D., E., F., H. și I. împotriva deciziei civile nr. 1155/12.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă J. S.A., prin lichidator judiciar N. și intimatul-intervenient K..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2024.