ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1142/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 iulie 2020, pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub nr. x/2020, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și intervenienta D., au solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei de 1.000.000 de euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și a sumei de 1.070 de RON cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale; la plata către reclamanta B. a sumei de 1.000.000 de euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și a sumei de 39.467 de RON cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, calculate de la data decesului mamei reclamantei și până la împlinirea majoratului reclamantei (21.07.2021).

Prin sentința civilă nr. 604/13.03.2023, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2020, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și intervenienta D., a fost obligată pârâta la plata către fiecare reclamantă a sumei de 70.000 euro, echivalentul în RON la cursul de referință BNR de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale; la plata către reclamanta A. a sumei de 401,70 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și la plata către reclamanta A. a sumei în cuantum de 9.866,75 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, și a fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta C. S.A., prin lichidator judiciar E.. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1836 A din 5 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins excepția tardivității apelului, invocată de intimatele-reclamante, ca neîntemeiată; a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A. prin lichidator judiciar E.., împotriva sentinței civile nr. 604/13.03.2023, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2020; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a redus cuantumul despăgubirilor pentru daunele morale, de la suma de 70.000 euro pentru fiecare dintre reclamante la suma de 50.000 euro pentru fiecare dintre reclamante. A menținut în rest dispozițiile sentinței.

Împotriva deciziei sus-menționate, recurentele-reclamante au declarat recurs, prin care au solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În drept, recurentele-reclamante au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A., prin lichidator judiciar E.., a depus la dosar întâmpinare, la 14 martie 2024, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, precum și suspendarea judecății cauzei, având în vedere cazul de suspendare de drept prevăzut de dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, raportat la faptul că, prin sentința nr. 2920/2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei C. S.A.

La 15 aprilie 2024, recurentele-reclamante au depus răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 referitoare la sintagma "a asigurărilor", precum și a dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 și suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În privința cererilor formulate de petentele B. și A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor pronunțate în materia asigurărilor, precum și a dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, s-a format dosarul asociat cu nr. x/2020, în care s-a pronunțat încheierea din 23 mai 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus admiterea cererii formulate de petentele B. și A. și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor pronunțate în materia asigurărilor, invocată de petente. De asemenea, a dispus respingerea cererii formulate de petentele B. și A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, ca inadmisibilă.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1836 A din 5 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretențiile deduse judecății sunt pretinse de terții vătămați de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie și care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător și intervenientul forțat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererilor de chemare în judecată conexate deduse judecății - 02 iulie 2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Față de soluția ce se va pronunța în cauză, instanța supremă reține că nu se mai impune analiza excepției nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-reclamante B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1836 A din 5 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1836 A din 5 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.