ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1545/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Ilfov la data de 24.09.2018, reclamantele A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata către reclamanta A., a sumei de 200.000 Euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 7700 RON, cu titlu de daune materiale și către reclamanta B., a sumei de 100.000 Euro cu titlu de daune morale și a sumei de 800 RON, cu titlu de daune materiale. În temeiul art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, a solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalităților de întârziere, de 0,2 % pentru fiecare zi scursă între data înaintării către asigurător a cererilor de despăgubire data plății despăgubirilor precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 868/25.03.2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei de 100.000 euro, echivalentul în RON, la cursul de referință BNR de la data plății, cu titlu de daune morale, precum și la plata sumei de 7.700 RON, cu titlu de daune materiale, obligarea pârâtei la plata către reclamanta B. a sumei în cuantum de 50.000 euro, echivalentul în RON, la cursul de referință BNR de la data plății, cu titlu de daune morale, precum și la plata sumei de 800 RON, cu titlu de daune materiale, obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, aferente sumei de 100.000 euro, de la data de 07.06.2018, până la data achitării integrale și obligarea pârâtei la plata către reclamanta B. a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, aferente sumei de 50.000 euro, de la data de 07.06.2018, până la data achitării integrale; s-a respins cererea reclamantelor privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,2%, aferente daunelor materiale, ca neîntemeiată; s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei în cuantum de 3.000 RON, constând în onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporționale pretențiilor admise și obligarea pârâtei la plata către reclamanta B. a sumei în cuantum de 3.570 RON, constând în onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporționale pretențiilor admise.

Prin decizia civilă nr. 1486A din 3 octombrie 2019 pronunțată de CURTEA DE APEL București, secția a VI-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 868/25.03.2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu apelantele reclamante A. și B.. A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în ceea ce privește soluția asupra capătului de cerere privind penalitățile de întârziere, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantelor A. și B. penalități de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi, aferente sumelor stabilite cu titlu de daune morale, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a prezentei decizii. A fost menținută, în rest, sentința civilă apelată. Au fost respinse apelurile declarate de apelantele-reclamante A. și B. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. C. S.A.

Recurenta invocă motiul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. și susține că instanța de apel, ori nu a stabilit corect situația de fapt ori prezintă motive contradictorii având în vedere că hotărârea nu este motivată în privința daunelor morale câtă vreme argumentele instanței nu au suport în starea de fapt, respectiv în faptul că victima nu a purtat centura de siguranță, situație în care s-ar fi putut reține art. 1371 C. civ.

Instanța de apel nu stabilește nivelul daunelor morale în raport de jurisprudența din România, ceea ce echivalează cu o nemotivare care nu poate face posibilă exercitarea controlului judiciar. Înlăturând în totalitate practica relevantă și nemotivând de ce a procedat astfel, instanța a încălcat în mod evident norma imperativă a art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Referitor la cel de al doilea motiv de casare, respectiv art. 488 pct. 8 C. proc. civ. recurenta susține că soluția pronunțată de instanța de apel este greșită ca urmare a neobservării concursului dintre norma generală și norma specială. Astfel, instanța a nesocotit criteriile legale care au stat la baza stabilirii despăgubirilor, încălcând dispozițiile legale care stipulează că daunele morale, în caz de vătămare corporală a persoanei se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, neobservând că despăgubirea acordată echivalează cu îmbogățire fără just temei.

Prin întâmpinarile formulate intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta deși a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. recurenta a susținut că instanța de apel ori nu a stabilit corect situația de fapt ori prezintă motive contradictorii având în vedere că hotărârea nu este motivată în privința daunelor morale câtă vreme argumentele instanței nu au suport în starea de fapt, or aceste critici nu vizează legalitatea hotărârii ci reanalizarea situației de fapt, aspect care nu intră în atribuțiile instanței de recurs. În plus, critica recurentei referitoare la cuplarea centurilor de siguranță nu a făcut obiectul apelului, ca atare este invocată omisso medio.

Deși a susținut incidența art. 488 pct. 8 C. proc. civ. recurenta a arătat că instanța a nesocotit criteriile legale care au stat la baza stabilirii despăgubirilor fără a arăta în concret care sunt normele de drept material încălcate prin decizia atacată.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 a fost făcută doar formal.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 10 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate. În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 1486A din 03 octombrie 2019 pronunțatăde Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 1486A din 03 octombrie 2019 pronunțatăde Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iulie 2020.