ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 701/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3142/14.12.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea reclamantelor A.. și S.C. A. (Bucharest) S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și a obligat pârâta să le plătească reclamantelor suma de 1.712.790,44 RON, reprezentând garanție bancară, precum și dobânda legală penalizatoare, calculată de la 15.06.2022 până la data plății efective a debitului, dar și suma de 34.726,70 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru și suma de 18.591,88 RON, onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe civile, S.C. B. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2001/18.12.2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat intimatele-reclamante la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 9.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 19.01.2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrată o cerere de revizuire a acestei din urmă decizii civile, prin care revizuentele A.. și S.C. A. (Bucharest) S.R.L. au solicitat anularea ei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

În motivare, au arătat că hotărârea atacată este potrivnică deciziei civile nr. 362/A/14.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, susținând că ea cuprinde considerente incompatibile cu cele ale deciziei pronunțate în litigiul anterior, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021

Astfel, au arătat că, în primul litigiu au fost respinse pretențiile intimatei (atunci reclamantă), întemeiate pe îndeplinirea defectuoasă, de către ele însele, a obligațiilor, aspect care conduce la concluzia că executarea scrisorii bancare nu a fost justificată. Iar ulterior, prin decizia supusă revizuirii, Curtea de Apel București, admițând apelul S.C. B. S.A., le-a respins acțiunea formulată în baza statuărilor definitive din primul litigiu, exonerând intimata de răspundere pentru executarea scrisorii de garanție bancară.

În opinia revizuentelor, contradicția dintre cele două hotărâri judecătorești este evidentă, întrucât în primul proces s-a infirmat definitiv pretinsa încălcare a contractului de către revizuente, iar în al doilea litigiu, a fost validată executarea scrisorii de garanției bancară în temeiul încălcării acelorași obligații din convenția părților.

Au mai precizat că, încălcând puterea de lucru judecat a primei hotărâri definitive, Curtea de Apel București a nesocotit principiul securității raporturilor juridice, în temeiul căruia soluția definitivă a unei instanțe nu mai poate fi pusă în discuție în alt proces, întrucât este prezumată a exprima adevărul, potrivit principiului res iudicata pro veritate habetur.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice intervenită între aceleași părți.

Posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este supusă însă cerinței ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; această condiție izvorăște din natura juridică a revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare, care nu permite reexaminarea dezlegării date autorității de lucru judecat de către instanța în fața căreia a fost invocată.

În speță, contrar susținerilor revizuentelor, Înalta Curte constată că la pag. 6 și 7 din decizia supusă revizuirii, curtea de apel a analizat incidența deciziei civile nr. 362/A/14.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin prisma puterii de lucru judecat, reținând că, deși s-a constatat lipsa răspunderii civile contractuale a revizuentelor (atunci apelante), ca urmare a inexistenței unor obligații neîndeplinite de către acestea, considerentele respective nu pot conduce la înlăturarea caracterului temeinic al activării mecanismului scrisorii de garanție bancară de către S.C. B. S.A., ci, cel mult poate pune în discuție caracterul oportun al executării garanției autonome la un moment la care hotărârea judecătorească a primei instanțe, care confirma susținerile vizând neexecutarea contractului de către prestatori, nu era definitivă. În continuare, instanța de apel a prezentat raționamentul său propriu pentru care a confirmat executarea garanției autonome de bună execuție de către S.C. B. S.A., subliniind că hotărârea opusă de cele două revizuente (intimate în calea devolutivă de atac) nu prezintă relevanță juridică pentru cauza examinată, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală.

Așadar, din cuprinsul deciziei supuse revizuirii rezultă, în mod neechivoc, că în al doilea litigiu instanța de apel a examinat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 362/A/14.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, așa încât nu poate fi reținută incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De aceea, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire și, în aplicarea art. 453 alin. (1), cu aplicarea art. 513 alin. (1) și a art. 482 C. proc. civ., va obliga revizuentele la plata către intimată a sumei de 9.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele A.. și S.C. A. (Bucharest) S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2001/18.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă revizuentele la plata către intimata S.C. B. S.A. a sumei de 9.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2024.