ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 293/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 1012 din 2 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost anulat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B. și prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei nr. 155-A din 31 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Prin cererea formulată la 27 noiembrie 2023 și înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub număr de dosar x/2023, A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. a solicitat anularea deciziei nr. 1012 din 2 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

În motivare, invocând, în drept, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea a criticat hotărârea atacată, susținând, în esență, că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe niciunul dintre motivele de casare invocate prin cererea de recurs.

Solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și, rejudecând recursul, admiterea acestuia, cu consecința casării hotărârii instanței de apel, în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică a hotărârii instanței de fond.

Intimata D. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. împotriva deciziei nr. 1012 din 2 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte urmează a o respinge pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs.

Prin motivarea recursului, trebuie să se înțeleagă nu numai indicarea textelor de lege pe care se încadrează criticile și dezvoltarea lor, ci și încadrarea lor în limitele recursului, cale de atac extraordinară nedevolutivă prin care o hotărâre poate fi modificată sau casată doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres în pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Prin decizia a cărei anulare se solicită, Înalta Curte de Casație și Justiție a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu raportare la aceste cerințe legale, astfel că, în aceste condiții, nu se poate pe calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. să se invoce neanalizarea motivelor de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Din analiza textului de lege anterior evocat, rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanța respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia și nu atunci când soluționează recursul pe o excepție, chiar dacă aceasta vizează însăși condiția motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea excepției, ceea ce excedează contestației în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Prin promovarea contestației în anulare, prevalându-se de împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat pe niciunul dintre motivele de casare invocate de către aceasta prin cererea de recurs, contestatoarea tinde în realitate să se treacă peste nulitatea constatată ca urmare a neîndeplinirii cerințelor legale de promovare și de susținere a căii de atac a recursului, ceea ce nu este permis, având în vedere rațiunile anterior expuse.

Instanța de recurs a constatat și a reținut în mod expres în considerentele hotărârii împrejurarea că recurenta-reclamantă A. S.R.L. a invocat formal motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neinvocând critici care să conțină o minimă argumentație în drept în sensul nelegalității hotărârii din perspectiva acestui motiv de recurs.

S-a mai arătat că, deși a invocat încălcarea puterii de lucru judecat, recurenta a contestat situația fapt reținută de instanța de apel și constatările acestei instanțe, în raport cu hotărârile evocate.

Totodată, pornind de la alte premise decât cele stabilite de instanța de apel și oferind propriile interpretări în ceea ce privește considerentele hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic, s-a reținut că recurenta încearcă, în faza recursului, să demonstreze că starea de fapt este alta decât cea reținută, în fond, de instanța de apel.

În egală măsură, recurenta a susținut formal încălcarea dispozițiilor legii speciale, întrucât criticile enunțate vizează fondul cauzei, și nu erorile de drept imputabile instanței de apel, respectiv modul concret în care această instanță ar fi interpretat sau aplicat greșit legea.

Instanța de recurs a conchis că întreaga construcție a recursului, întemeiată pe aspecte vizând fondul pricinii, prin care recurenta tinde la reaprecierea probelor și la schimbarea situației de fapt, prezintă valențele unui veritabil control de temeinicie, incompatibil cu structura căii extraordinare de atac, în care se exercită exclusiv un control de legalitate al hotărârii recurate.

Totodată, simpla reiterare a susținerilor din etapele procesuale anterioare, dublată de expunerea propriei viziuni asupra situației de fapt dedusă judecății, nu este suficientă pentru a considera motivată calea extraordinară de atac.

Astfel, instanța de recurs a constatat că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului, în cuprinsul cererii nefiind regăsite veritabile critici de nelegalitate, la care instanța de recurs să fie ținută a răspunde.

Prin urmare, câtă vreme instanța de recurs a constatat că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. au fost invocate strict formal, în contextul în care nu au fost susținute de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluției pronunțate, promovarea unei contestații în anulare întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nu-și găsește justificare legală.

Astfel, pentru considerentele reținute și nefiind întrunite cerințele art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. împotriva deciziei nr. 1012 din 2 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. împotriva deciziei nr. 1012 din 2 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2024.