ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2390/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să se constate evenimentul de forță majoră și încetarea contractului nr. x/02.07.2020, precum și a actului adițional nr. x/11.09.2020 la contract, anularea facturii nr. x/11.09.2020, reprezentând penalități stabilite conform prevederilor art. 4 din contractul nr. x/02.07.2020 și actul adițional încheiat cu pârâta, precum și restituirea biletului la ordin seria x nr. x, emis pentru a garanta executarea contractului încheiat între părți.

La data de 2 martie 2021, reclamanta A. S.R.L. a depus la dosar precizări la acțiune și răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că obiectul acțiunii este, de fapt, încetarea contractului nr. x/02.07.2020 și a actului adițional nr. x/11.09.2020 la contract și, subsecvent, anularea facturii nr. x/11.09.2020, reprezentând penalități stabilite conform prevederilor art. 4 din contractul nr. x/02.07.2020 și a actului adițional încheiat cu pârâta. Reclamanta a solicitat și restituirea biletului la ordin seria x nr. x dat ca o garanție la executarea contractului, ca efect al încetării contractului și a actului adițional mai sus menționat, în urma intervenției forței majore, care a împiedicat onorarea în totalitate a prevederilor contractuale. Evenimentul de forță majoră a fost constatat de către Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani, conform diagnozelor de la Administrația Națională de Meteorologie, de procesele-verbale de calamitate pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate de societatea reclamantă cu producătorii agricoli autohtoni menționați în cererea inițială.

Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1033 din 23 iunie 2021, a respins excepția inadmisibilității, ca nefondată; a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, la data de 4 octombrie 2021.

În temeiul Hotărârii C.S.M. nr. 1083/16.09.2021 și a Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Constanța nr. 25 din 19 noiembrie 2021, dosarul a fost transferat în data de 1 ianuarie 2021 de la secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, unde a primit număr versionat.

Prin decizia civilă nr. 62 din 9 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1033 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.; apelanta a fost obligată la plata către intimată a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului, reprezentând onorariu avocațial redus.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020*, la data de 1 martie 2023.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru ca intimata-pârâtă să facă dovada efectivă a prejudiciului produs ca efect al neonorării contractului și încasarea necuvenită a sumei de 284.726,60 RON, prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., sens în care a dezvoltat următoarele critici:

Datorită fenomenului de secetă pedologică care a afectat județul Botoșani, dar și celelalte județe ale țării, producătorii particulari nu au putut onora contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu societatea reclamantă, motiv pentru care aceasta nu am putut, la rândul său, să onoreze în totalitate contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta.

Având în vedere această situație, reclamanta a notificat pârâta B. S.R.L., invocând starea de forță majoră pentru neonorarea în totalitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat și a actului adițional, în temeiul art. 1351 alin. (1) și (2) din C. civ.

La data de 26 octombrie 2020, reclamanta s-a adresat Camerei de Comerț și Industrie, solicitând constatarea și emiterea unui aviz de existență a cazului de forță majoră. Acest aviz de existență a cazului de forță majoră a fost eliberat la data de 10 noiembrie 2020, fiind menționat faptul că societatea reclamantă se află în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 02.07.2020, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 1351 alin. (2) din C. civ.

Așadar, s-a arătat și dovedit faptul că fenomenul de secetă pedologică reprezintă calamitate naturală asimilată unui caz de forță majoră sau unui caz fortuit și afectează grav atât producția obținută, cât și veniturile producătorilor agricoli din sectorul vegetal, cu implicații în asigurarea securității alimentare a populației și în reluarea ciclului de producție de către producătorii agricoli, seceta pedologică semnifică fenomenul meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unei calamități naturale sau cazului de forță majoră, manifestat prin temperaturi ridicate peste limita de confort și precipitații reduse, care provoacă scăderea conținutului de umiditate în sol, determinând compromiterea culturilor agricole, fenomen care afectează suprafața unei culturi agricole în procent de peste 30% din suprafața culturii în cauză.

Declararea stării de calamitate este aplicabilă atât producătorilor agricoli care exploatează terenuri pe raza administrativ teritorială a județului care dețin proces-verbal de constatare și evaluare a pagubelor, în care procentul de calamitare este de peste 30% aferent culturii calamitate, cât și operatorilor economici cu activități în sectorul agricol de achiziție, depozitare, comercializare, procesare produse agricole primară și/sau furnizare de input-uri agricole, care au încheiate contracte comerciale cu producătorii agricoli, situație în care se afla și societatea A. S.R.L., conform certificatului constatator nr. x/09.06.2021, emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, depus la dosarul instanței de fond.

Avizul de forță majoră exonerează de răspundere partea care invocă evenimentul de forță majoră, în condițiile în care acest eveniment este generat de circumstanțe străine de voința părții, astfel că nu poate fi reținută culpa părții și nu poate fi înlăturat de aceasta. Condiția este ca partea care invocă forța majoră să își notifice partenerul cu privire la evenimentul de forță majoră, urmând să-i prezinte avizul eliberat.

Seceta pedologică a afectat toată producția de floarea soarelui din țară și a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond (neexistând o bursă de cereale în România), iar reclamanta nu a avut posibilitatea achiziționării și livrării diferenței contractate, cum de altfel nici pârâta nu a dovedit faptul că a achiziționat acest produs de la alt furnizor cu alt preț pentru a fi obligată reclamanta la plata diferenței de preț.

Așadar, pârâta nu a probat prejudiciul suferit.

În cuprinsul actului adițional, la art. 1, se prevede că vânzătorul trebuie să achite penalități conform art. 4 pct. 4.2 subpct. b).

Or, în contractul inițial, la subpct. b) se menționează că cumpărătorul are dreptul de a procura de la un terț marfă de aceeași parametri, la prețul mărfii procurate de la terț de la acel moment, urmând ca vânzătorul să suporte orice diferență pozitivă dintre prețul plătit de cumpărător terțului și prețul prevăzut în contract, precum și orice prejudiciu suferit de cumpărător.

Mai mult decât atât, așa cum reiese din actul adițional la contractul inițial, a fost modificată cantitatea contractată de la 1000 to metrice la 305,54 to metrice, astfel că, din punct de vedere juridic, contractul a încetat de drept.

Împrejurarea că a fost emisă factura nr. x/11.09.2020 o îndreptățește pe reclamantă să solicite anularea acesteia, deoarece penalitățile au fost calculate nelegal conform subpct. b), iar nu subpct. a), deoarece pârâta nu a făcut dovada faptului că a achiziționat de la vreun terț diferența din contract.

Deși s-a solicitat ca pârâta să facă dovada achiziționării de la terți a cantității de marfă din contract nelivrată, la un preț superior celui contractat, calculând doar diferența de preț dintre cel contractat și cel achiziționat de la terți, instanța de apel nu a analizat această cerere a reclamantei.

Instanța de apel s-a rezumat la a îmbrățișa apărările părții adverse, în sensul că obiectul contractului are în vedere bunuri de gen și că societatea reclamantă trebuia să procure cantitatea nelivrată de pe piața liberă de la alți producători români, care nu au fost afectați de secetă, cu toate că s-a invocat și dovedit faptul că seceta pedologică a fost un eveniment ce a afectat toată România.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru lipsa motivării, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a face dovada existenței și întinderii lor.

La data de 3 mai 2023 recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată.

Prin rezoluția din 12 iunie 2023 s-a fixat termen la data de 2 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Prin încheierea din 30 august 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, termenul din 2 noiembrie 2023 a fost preschimbat, din oficiu, la data de 16 noiembrie 2023, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L., cu privire la care, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alineatul (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel încât autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege.

Referitor la primul motiv de recurs indicat de parte, respectiv cel reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta a fost invocat în mod formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei unei motivări sau a unei motivări contradictorii ori total străine de natura cauzei, neputându-se identifica critici ce ar putea fi subsumate acestui caz de nelegalitate.

În realitate, recurenta-reclamantă își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată, susținând faptul că nu a avut posibilitatea achiziționării și livrării diferenței contractate, cum de altfel nici pârâta nu a dovedit faptul că a achiziționat acest produs de la alt furnizor cu alt preț pentru a fi obligată reclamanta la plata diferenței de preț. Autoarea recursului consideră că pârâta nu a probat prejudiciul suferit, iar împrejurarea că a fost emisă factura nr. x/11.09.2020 o îndreptățește să solicite anularea acesteia, deoarece penalitățile au fost calculate nelegal, conform subpct. b) din contract.

A mai arătat că s-a solicitat ca pârâta să facă dovada achiziționării de la terți a cantității de marfă din contract nelivrată, la un preț superior celui contractat, calculând doar diferența de preț dintre cel contractat și cel achiziționat de la terți, însă instanța de apel nu a analizat această cerere a reclamantei. Instanța de apel s-a rezumat la a îmbrățișa apărările părții adverse, în sensul că obiectul contractului are în vedere bunuri de gen și că societatea reclamantă trebuia să procure cantitatea nelivrată de pe piața liberă de la alți producători români, care nu au fost afectați de secetă, cu toate că s-a invocat și dovedit faptul că seceta pedologică a fost un eveniment ce a afectat toată România.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte constată că nu sunt proprii recursului și nu reprezintă motive apte să ofere instanței de recurs pârghiile unui control de legalitate.

Amintind recurentei că nu este suficientă enunțarea unei critici care reproduce dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte subliniază faptul că invocarea aplicării greșite ori a încălcării unei norme de drept material într-un recurs presupune indicarea în mod punctual a normei de drept material pretins nesocotite de către prima instanță de control judiciar, dar și reflectarea mecanismului său corect de aplicare ori interpretare și modul în care instanța de apel a înfrânt acest procedeu.

De aceea, o nemulțumire a recurentei legată de soluția pronunțată, de modul în care instanța de apel concluzionează asupra stării de fapt, considerând, în cele din urmă, asupra temeiniciei acțiunii, contestație care nu deduce instanței de casare examinarea precisă a normei de drept pretins încălcate, reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu poate fi examinată în recurs, raportat la prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul fiind o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L. și, pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62 din 9 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.R.L., de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", obligație neîndeplinită de către intimata-pârâtă.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62 din 9 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2023.