ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 213/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

La data de 18 noiembrie 2021 a fost înregistrată cererea reconvențională a pârâtului A., prin care s-a solicitat să se constate că este îndreptățit la plata indemnizației de hrană, în temeiul art. 18 din Legea nr. 153/2017, să fie obligat reclamantul la plata indemnizației de hrană, calculate potrivit dispozițiilor legale, începând cu 01.08.2021, precum și a dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor datorate, de la 01.08.2021 și până la plata integrală a acestora.

La data de 8 martie 2022 reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca a depus cerere modificatoare prin care a restrâns valoarea pretențiilor, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 14.796,7 RON, din care 9.023 RON, indemnizație hrană, 1.450 RON, vouchere de vacanță, 590 RON, contribuție angajator și 3.733,7 RON, dobândă legală penalizatoare la 31.08.2021. De asemenea, a solicitat dobânda legală penalizatoare de la 01.09.2021 și până la data plății integrale a debitului principal.

Prin sentința civilă nr. 761/2022 din 20 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, Completul Specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 9.023 RON, reprezentând contravaloare indemnizație de hrană, suma de 1.450 RON, contravaloare vouchere de vacanță, suma de 590 RON, contribuție angajator și suma de 3.733,70 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată până la data de 31.08.2021, aceasta urmând a se calcula și în continuare începând cu data de 01.09.2021 și până la data plății efective a debitelor principale.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârât.

Prin decizia nr. 1986 din 8 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost admis apelul pârâtului, fiind schimbată în tot sentința apelată. S-a constatat încetată orice formă de recuperare a sumelor pretinse de reclamant, cu consecința respingerii acțiunii.

În susținerea cererii, s-a arătat că reclamantului îi revine, potrivit sentinței nr. 176 din 9 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 729 din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de Contecios Administrativ și Fiscal, atât dreptul cât și obligația de a recupera de la salariatul A. prejudiciul în valoare de 29.213 RON, reprezentând indemnizații de concediu de odihnă, vouchere de vacanță și indemnizații de hrană necuvenite, la care se adaugă majorări de întârziere conform art. 73

1

din Legea nr. 500/2002.

Or, prin decizia nr. 1986 din 8 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, instanța de apel a schimbat în tot sentința civilă nr. 761/2022 din 20 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, Completul Specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, reclamantul fiind în imposibilitatea de a mai recupera prejudiciul din partea salariatului.

Prin urmare, s-a apreciat că, prin decizia nr. 1986 din 8 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost adusă atingere autorității de lucru judecat a sentinței nr. 176 din 9 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, rămase definitivă prin decizia nr. 729 din 26 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de Contecios Administrativ și Fiscal.

Potrivit revizuentului, contrarietatea dintre cele două hotărâri rezultă din faptul că, pe de o parte, în dosarul nr. x/2021, a fost constatat prejudiciul în cuantum de 29.213 RON cauzat Spitalului ca urmare a efectuării, în mod nelegal, a unor plăți către salariatul A. iar, pe de altă parte, în dosarul nr. x/2021, instanța de apel, prin decizia nr. 1986 din 8 noiembrie 2023, a dispus încetarea oricărei forme de recuperare a aceluiași prejudiciu.

A concluzionat că, urmare a deciziei nr. 1986 din 8 noiembrie 2023, prin care s-a respins acțiunea formulată cu scopul recuperării prejudiciului constatat prin decizia nr. 4/09.04.2021a Curții de Conturi, sentința nr. 176 din 9 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 729 din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de Contecios Administrativ și Fiscal, a devenit imposibil de executat.

La data de 30 ianuarie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul A., prin care s-a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă.

Revizuentul a solicitat retractarea, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a deciziei nr. 1986 din 8 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă și rejudecarea apelului formulat în dosarul nr. x/2021.

Se pretinde că decizia atacată înfrânge autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 176 din 9 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămase definitivă prin decizia nr. 729 din 26 septembrie 2023 pronunță de Curtea de Apel Ploiești, secția de Contecios Administrativ și Fiscal.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

De asemenea, dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, (…) în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești definitive, se poate manifesta atât sub aspect negativ, cât și pozitiv.

Efectul pozitiv al autorității lucrului judecat presupune ca o chestiune litigioasă, care și-a găsit deja dezlegare într-un litigiu purtat anterior între aceleași părți, să se impună unei judecăți ulterioare care are legătură cu aceasta, fără a mai putea fi reevaluată și fără a se mai putea reveni asupra ei.

Astfel, potrivit art. 431 alin. (2) din același cod, "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

Puterea de lucru judecat este valorificată astfel ca prezumție, care nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare. Or, dând eficiență prezumției de lucru judecat, în al doilea proces trebuie să se țină cont de cele statuate printr-o hotărâre judecătorească anterioară.

Dacă, în cazul efectului negativ, legea pretinde cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, atunci când autoritatea de lucru judecat se manifestă sub aspect pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părțile.

Potrivit dispozițiilor art. 435 C. proc. civ., "(1) Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora. (2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.

Principiul relativității hotărârii judecătorești presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, ca regulă, să nu poată fi opus decât de către părți și succesorii lor, întrucât doar acestea au participat la judecată, au avut ocazia de a-și susține apărările, de a propune și administra probe, de a dezbate pricina în contradictoriu și de a exercita căile legale de atac.

Prin urmare, ipoteza legală de revizuire prevăzută la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune ce hotărârile pretins potrivnice să fi fost pronunțate între aceleași părți.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că această cerință a legii nu este îndeplinită.

Acțiunea înregistrată sub nr. x/2021, având ca obiect anularea în parte a măsurii II.4 din Decizia nr. 4/09.04.2021, emisă Camera de Conturi Buzău, în ceea ce privește suma de 1.450 RON, reprezentând vouchere de vacanță aferente anului 2020, a fost formulată de reclamantul Spitalul de Psihiatrie și Măsuri pentru Siguranță Săpoca în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi și Camera de Conturi Buzău.

Prin sentința nr. 176 din 9 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 729 din 26 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea, fiind anulată, în parte, măsura dispusă la pct. II.4 din Decizia nr. 4/09.04.2021 a Camerei de Conturi Buzău, în ceea ce privește suma de 1.450 RON, ca urmare a faptului că nu s-a făcut dovada achitării acestei sume către angajatul A..

Pe de altă parte, prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2021, reclamantul Spitalul de Psihiatrie și Măsuri pentru Siguranță Săpoca a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 31.496,70 RON, reprezentând prejudiciul constatat prin Decizia nr. 4/09.04.2021 emisă de Camera de Conturi Buzău și dobânda legală aferentă.

Prin decizia nr. 1986 din 8 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost admis apelul pârâtului A. împotriva sentinței nr. 761/2022 din 20 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul Buzău, secția I civilă - Completul Specializat conflicte de muncă și asigurări sociale. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii, constatându-se încetată orice formă de recuperare a sumelor solicitate de reclamant. În considerentele acestei decizii s-a reținut că pârâtului, în calitate de angajat al reclamantului, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 78/2018, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 329/2022, fiind exonerat prin voința legiuitorului de la obligația de restituire a sumelor reprezentând veniturile salariale încasate nelegal ca urmare a constatărilor Curții de Conturi.

Din cele de mai sus rezultă că primul litigiu, de contencios administrativ, în cadrului căruia s-a verificat legalitatea măsurii II.4 dispuse prin Decizia nr. 4/09.04.2021 în ceea ce privește suma de 1.450 RON, a avut loc între reclamantul Spitalul de Psihiatrie și Măsuri pentru Siguranță Săpoca și pârâtele Curtea de Conturi și Camera de Conturi Buzău.

Or, al doilea proces, reprezentând un conflict de muncă, întemeiat pe răspunderea patrimonială a salariatului, având ca obiect pretenții de 14.796,7 RON, reprezentând prejudiciul stabilit la pct. 4 din Decizia nr. 4/09.04.2021 și dobânda legală penalizatoare, s-a purtat între reclamantul Spitalul de Psihiatrie și Măsuri pentru Siguranță Săpoca și pârâtul A..

Înalta Curte reține că identitatea de părți se verifică din perspectiva dispozițiilor art. 55 C. proc. civ., potrivit căruia "Sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces".

Prin urmare, câtă vreme intimatul din prezenta cauză, A., nu a fost parte la judecata litigiului în cadrul căruia s-a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 4/09.04.2021, emise de Camera de Conturi Buzău, în ceea ce privește suma de 1.450 RON, fiind terț față de hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2021, invocate de revizuent, în cauză este exclusă încălcarea puterii de lucru judecat și, prin urmare, incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ca o consecință, litigiile nefiind purtate între aceleași părți, nu se mai impune analiza caracterului pretins potrivnic al deciziei nr. 1986 din 8 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în raport cu hotărârea anterioară, invocată de revizuent, din perspectiva chestiunilor litigioase tranșate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca împotriva deciziei nr. 1986 din 8 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca împotriva deciziei nr. 1986 din 8 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.