ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 201/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1667/2013 din 7 iunie 2013 pronunțată de Tribunalulul Specializat Cluj a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta A..

A fost admisă cererea în contradictoriu cu pârâtul B., fiind obligat pârâtul să plătească întregul pasiv al debitoarei C. S.R.L., în cuantum de 3.106.701 RON.

Prin decizia civilă nr. 1208 din 10 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins recursul pârâtului.

În susținerea cererii, s-a arătat, în esență, că cererea formulată în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 a fost judecată fără a se ține cont de existența dosarului penal constituit împotriva administratorului de fapt al C. S.R.L., D., soluționat prin sentința penală nr. 306/05.11.2018 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1140/A/2020 din 12.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Astfel, a fost ignorat faptul că, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata în fața instanței civile se suspendă după punerea în mișcare a acțiunii penale și până la soluționarea cauzei în primă instanță.

Potrivit revizuentului, prin hotărârea penală invocată s-a reținut faptul că acesta nu a săvărșit nicio faptă incriminată de lege în calitate de administrator statutar al C. S.R.L., insolvența societății fiind imputabilă persoanei care s-a ocupat de contabilitatea societății. În continuare, a evocat tranzacțiile ilicite realizate de D., în calitate de administrator de fapt, arătând, totodată, că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a depune declarațiile și bilanțurile societății la organele fiscale.

A mai arătat revizuentul că, deși s-a invocat în fața judecătorului-sindic existența dosarului penal cu privire la aceleași fapte care au condus la insolvența societății C. S.R.L., litigiul civil nu a fost suspendat, cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale, fiind încălcat principiul de drept potrivit căruia penalul ține în loc civilul.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj sub nr. x/2023.

La data de 11 septembrie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj prin care au fost invocate necompetența materială a Tribunalului Specializat Cluj, precum și tardivitatea și inadmisibilitatea cererii.

Prin sentința civilă nr. 1592/2023 din 17 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj, invocată prin întâmpinare, fiind declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

La 6 decembrie 2023, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub același număr.

La data de 22 ianuarie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata D. prin care s-a solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtului B. la plata pasivului C. S.R.L.

La data de 29 ianuarie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata A. prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și ca tardivă.

Cu titlu prealabil, se constată că, raportat la data formulării cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, așa cum corect s-a reținut și prin sentința civilă nr. 1592/2023 din 17 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, prin care a fost declinată competența materială de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți.

Motivul de revizuire invocat în susținerea cererii de retractare a deciziei civile nr. 1208 din 10 februarie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal îl reprezintă contrarietatea de hotărâri, ipoteză ce se regăsește reglementată la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs."

De asemenea, dispozițiile art. 327 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Rezultă astfel că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea supusă revizuirii să fie ulterioară celei a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde că a fost încălcată.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea respectării principiului autorității de lucru judecat, cu consecința anulării ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Trebuie precizat și că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

Față de aceste considerații de ordin teoretic, Înalta Curte reține că, în cauză, revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., retractarea deciziei civile nr. 1208 din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în raport cu decizia penală nr. 1140/A/2020 din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, ce a fost pronunțată ulterior hotărârii atacate cu revizuire.

Așa cum s-a arătat, o cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri dintre cele pretins potrivnice, situație regăsită în cauză, iar nu a celei de a doua, nu este admisibilă.

Condiția încălcării autorității de lucru judecat de către decizia civilă nr. 1208 din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, atacată pe calea revizuirii, nici nu ar putea fi îndeplinită, câtă vreme decizia penală, nr. 1140/A/2020 din 12 octombrie 2020, nu exista la data pronunțării sale.

În cauză, fiind atacată prima hotărâre dintre deciziile pretins potrivnice, nu se mai impune a se verifica respectarea termenului legal de introducere a cererii prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 în raport cu data pronunțării celei din urmă hotărâri.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 1208 din 10 februarie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2011.

Totodată, se va respinge cererea intimatei A. privind obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că în probațiune au fost depuse numai chitanțele reprezentând onorariul avocațial solicitat, nu și facturile aferente acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 1208 din 10 februarie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2011.

Respinge cererea intimatei A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.