ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1985/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanta A. SUD REȚELE S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 520.250,90 RON, reprezentând recalculare consum gaze naturale potrivit Facturii nr. x/19.06.2019 cu scadență la data 19.07.2019, pe temeiul răspunderii delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri, iar în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 520.250,90 RON, reprezentând recalculare consum gaze naturale potrivit Facturii nr. x/19.06.2019 cu scadență la data 19.07.2019, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 3900 din 22 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. SUD REȚELE S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 504611,35 RON reprezentând prejudiciu. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10307,50 RON, reprezentând parțial taxă timbru și onorariu expert.

Împotriva sentinței civile nr. 1582 din 30 iunie 2022, pârâta B. S.R.L. a formulat apel, solicitând anularea în tot a sentinței civile nr. 3900 din 22 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în cadrul dosarului nr. x/2020 și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către A. Sud Rețele S.R.L., ca fiind neîntemeiată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, competența de soluționare a cauzei fiind declinată prin încheierea nr. 26 din 17 octombrie 2022.

Pe rolul secției a V-a Civile a Curții de Apel București cauza a fost înregistrată sub număr de dosar x/2022

Prin decizia civilă nr. 355 din 3 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. SUD REȚELE S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3900 din 22 decembrie 2021 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta-pârâtă B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SUD REȚELE S.R.L..

În argumentarea recursului, după o succintă prezentare a situației de fapt, reclamanta a susținut, în esență, că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Sub un prim aspect, apreciază că instanța de apel nu a argumentat în niciun fel critica reclamantei referitoare la înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, care nu sunt traduse. Astfel cum se poate observa din analizarea înscrisurilor depuse ca anexă a cererii de chemare în judecată, arată recurenta, mai multe dintre acestea sunt în altă limbă decât limba română și nu sunt traduse de către un traducător autorizat.

În opinia sa, atât reclamanta, cât și instanța de apel aveau obligația respectării prevederilor art. 150 alin. (4) C. proc. civ., conform cărora:

"Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoțite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condițiile legii speciale".

În situația în care aceste documente au stat la baza emiterii raportului de expertiză, care a condus la pronunțarea hotărârii recurate, consideră că raportul este lovit de nulitate, iar singurul remediu îl reprezintă administrarea unei expertize care să aibă ca fundament documente în limba română sau traduse de către un traducător autorizat, conform legii.

În cauză, subliniază recurenta, instanța de apel nu a analizat în niciun fel această critică.

În al doilea rând, în anexele cererii de chemare în judecată formulată de către A. se regăseau și adresele emise de către B., în cadrul cărora erau evidențiate criticile recurentei față de modalitatea de schimbare a echipamentului. Nici în cuprinsul hotărârii judecătorești apelate, nici în cuprinsul hotărârii judecătorești recurate, nu se regăsește nici măcar o trimitere la înscrisurile administrate sau care este puterea probantă a acestora.

În al treilea rând, în ceea ce privește raportul de expertiză pe baza căruia instanța a pronunțat hotărârea apelată, astfel cum se poate observa în cuprinsul încheierii de ședință din 23 noiembrie 2021, se reține că în data de 19 noiembrie 2021 (cu 4 zile înainte de termenul de judecată) expertul a transmis la dosarul cauzei completare la raportul de expertiză intitulată "varianta corectă B", în care arată că varianta depusă la dosarul cauzei la data de 08.11.2021 este greșită, fiind rectificată prin ultima variantă depusă.

Se mai susține că acest raport de expertiză "în forma corectă" nu a fost comunicat recurentei. Deși era depus la dosarul cauzei cu doar 4 zile înainte de termenul de judecată, instanța de fond a reținut în mod cu totul greșit faptul că părțile nu formulează obiecțiuni față de acest raport. Atâta timp cât recurentei-pârâte nu i-a fost comunicat acest raport, este de puterea evidenței că termenul pentru formularea obiecțiunilor nici nu a început să curgă.

Faptul că prin acest raport au fost aduse corecții primului raport nu înlătură dreptul recurentei de a avea posibilitatea să formuleze critici asupra expertizei.

În măsura casării deciziei instanței de apel, precizează că înțelege să reitereze criticile aduse hotărârii de fond.

Intimata-reclamantă A. SUD REȚELE S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. SUD REȚELE S.R.L. prin întâmpinare, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L. nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deși s-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs nu pun în discuție legalitatea deciziei atacate, ci temeinicia sa.

Înalta Curte subliniază că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de stabilire a situației de fapt și de administrare a probatoriului.

Se observă că recurenta are în vedere dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Și atunci când recurenta susține că motivarea deciziei recurate este lacunară (ex.:

"instanța de apel nu a argumentat în niciun fel critica reclamantei referitoare la înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, care nu sunt traduse" etc.), în realitate, se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia, astfel cum s-a arătat, se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt (questio facti) ale cauzei.

De asemenea, simpla trimitere la dispozițiile art. 150 alin. (4) C. proc. civ., nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat, rolul instanței de recurs este acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și nu reevaluarea contextului factual stabilit de instanțele devolutive.

În altă ordine de idei, comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că o mare parte din așa-zisele critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu reprezintă altceva decât o reluare a susținerilor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe, mărturie fiind similitudinea dintre cererea de recurs și cererea de apel, formulate de aceeași parte în cauză. Aceleași motive au fost deduse Curții de Apel București spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului.

Însă, chiar dacă ne aflăm în situația în care, prin decizia instanței de apel, a fost menținută soluția primei instanțe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanței de apel, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de însăși instanța de apel.

Având în vedere că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv, motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este formal invocat, recurenta urmărind, prin reluarea criticilor cenzurate de instanța de apel, o nouă verificare și interpretare a celor susținute în fața instanței de apel.

În concret, susținerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanța de recurs nu se poate substitui părții, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanței de apel.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 355 din 3 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 355 din 3 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2023.