ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 16.11.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând obligarea acesteia la recalcularea cuantumului pensiei stabilite prin decizia nr. 253051/16.06.2005, cu luarea în considerare a adeverinței nr. x/07.09.2021, eliberată de S.C. B. S.A., la emiterea unei noi decizii privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea veniturilor suplimentare detaliate în cartea de muncă și la plata retroactivă a sumelor care nu au fost avute în vedere la emiterea deciziei nr. 253051/16.06.2005, începând cu depunerea dosarului de pensionare și până la data introducerii acțiunii; a solicitat, totodată, admiterea cererii sale de pensionare.

Prin sentința civilă nr. 968/05.05.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru reclamant, cu luarea în calculul pensiei a sporului de toxicitate obținut în perioadele mai- decembrie 2001 și ianuarie- august 2002 și a sporului de vechime de 25%, pentru perioada 01.04.2001-01.09.2002, ambele cuprinse în adeverința nr. x/07.09.2021, precum și la plata diferențelor de pensie astfel rezultate, începând cu data depunerii adeverinței la casa teritorială de pensii.

Împotriva acestei sentințe, Casa Județeană de Pensii Dâmbovița a declarat apel.

Prin decizia nr. 296/14.02.2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că respins acțiunea ca neîntemeiată.

A. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 31.01.2024, Înalta Curte a suspendat judecata căii de atac, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin rezoluția din 12.09.2024, a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării și a dispus ca părțile să fie citate.

Astăzi, în ședință publică, instanța supremă a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare a părților de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea poate fi constatată de instanță din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., și operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că ultimul act de procedură a fost îndeplinit în cauză la 31.01.2024, când judecata a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ulterior acestei date, părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

În aceste condiții, luând act că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 296/14.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2024.