ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1860/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 07.04.2022 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, reclamanții A. și S.C. B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de cesiune de părți sociale nr. x/05.07.2018 și a actului adițional nr. x/16.12.2020, repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea de către pârât a părților sociale către reclamantul cedent și a dividendelor încasate către societatea reclamantă, precum și anularea parțială a hotărârilor adunărilor generale ale asociaților S.C. B. S.R.L., nr. 3/07.06.2018 și nr. 4/05.07.2018; au solicitat, totodată, acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepțiile inadmisibilității capătului al treilea de cerere și tardivității celui de-al doilea.

Prin sentința civilă nr. 1298/15.11.2022, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins atât excepțiile, cât și acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, A. și S.C. B. S.R.L. au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 178/LP/22.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

A. și S.C. B. S.R.L. au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, spre rejudecare.

În motivare, au susținut că instanța de apel a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material; au invocat, astfel, cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsecvent expunerii situației de fapt și a evidențierii critice a modului în care instanța de fond a evaluat probatoriul administrat, recurenții au susținut că, în raport cu art. 1.270 alin. (1) și art. 1.719 C. civ., față de neexecutarea obligației intimatului cumpărător de achitare a părților sociale, vânzătorul are dreptul, alternativ, să obțină executarea silită a obligației de plată sau rezoluțiunea vânzării; au arătat că sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii, în baza art. 1.549, art. 1.516, art. 1.517, art. 1.551 și art. 1.552 C. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 13.05.2024, C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată.

Astăzi, în dezbateri, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenții și-au întemeiat recursul pe ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care Înalta Curte reamintește că legala motivare a recursului pe acest temei presupune argumentarea în concret a modului în care instanța de apel a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material, deoarece sancțiunea nulității este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci și atunci când ele sunt invocate formal, vizează aspecte de netemeinicie sau reproduc întocmai susținerile expuse în etapele procesuale anterioare, fără a le adecva obiectului recursului, reprezentat de decizia pronunțată în apel.

Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Transpunând aceste considerente teoretice la calea extraordinară de atac de față, Înalta Curte reține că, validând starea de fapt reținută de tribunal, curtea de apel a respins apelul reclamanților, statuând că singura obligație neexecutată de intimatul-pârât, relevantă din perspectiva art. 1.551 C. civ., este neachitarea sumei de 10.000 RON, reprezentând 50% din dividendele încasate la 10.02.2022, care însă, fiind de mică însemnătate, nu dă dreptul creditorului la rezoluțiune.

Cu ignorarea raționamentului aplicat al instanței de apel și cu nesocotirea caracterului nedevolutiv al căii de atac declarate, recurenții au ales să reproducă integral, prin susținerile circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele apelului promovat, fără a combate considerentele deciziei recurate printr-o argumentație care să poată fi verificată de instanța de recurs.

Astfel, fără nicio raportare critică la conformitatea deciziei curții de apel cu regulile de drept aplicabile, autorii căii de atac reiau în întregime descrierea înțelegerii formalizate în contractul de cesiune de părți sociale nr. x/05.07.2018, își expun aprecierile cu privire la efectele actului adițional nr. x/16.12.2020, inventariază încasările de dividende realizate de intimatul-pârât, reiterează interpretarea răspunsurilor date de acesta la interogatoriu, susțin, neargumentat, că instanțele de fond au încălcat art. 1.522 C. civ., evocă prevederile art. 1.270 alin. (1), art. 1.719, art. 1.508 C. civ. și conchid că ar fi îndeplinite condițiile rezoluțiunii contractului de cesiune a părților sociale nr. x/05.07.2018.

În consecință, Înalta Curte constată încălcarea art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impune recurentului dezvoltarea unor motive de nelegalitate îndreptate împotriva deciziei recurate, câtă vreme, în cauză, suma criticilor expuse în memoriul de recurs a primit deja o dezlegare prin hotărârea curții de apel, iar recursul nu îngăduie reevaluarea acestora, căci scopul căii extraordinare de atac, prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., este cel de a verifica conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De aceea, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

Totodată, reținând că art. 453 C. proc. civ. abilitează instanța de recurs să acorde părții care câștigă procesul cheltuielile de judecată efectuate în calea de atac dedusă judecății și nu în etapele procesuale anterioare, va admite cererea formulată în acest sens de intimatul-pârât, însă doar cu privire la suma de 5.000 RON, avansată pentru asistența juridică în recurs, conform înscrisului aflat la dosarului, nu și cu privire la sumele pretinse pentru fazele procesuale ale fondului și apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 178/LP/22.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Obligă recurenții-reclamanți la plata către intimatul-pârât C. a sumei de 5.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2024.