ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1717/2023

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat - în contradictoriu cu societatea pârâtă B. S.R.L. și cu asociatul administrator C. - a se dispune pe cale judiciară excluderea asociatului din societatea pârâtă, stabilirea structurii participației la capitalul social și obligarea asociatului exclus la plata cheltuielilor de judecată efectuate în proces.

La data de 10 ianuarie 2020 s-a înregistrat la dosarul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă întâmpinarea formulată în cauză de pârâtul C. și de societatea pârâtă B. S.R.L., reprezentată de administratorul C., prin care aceștia și-au precizat poziția procesuală față de pretențiile deduse judecății, în sensul că s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, în ipoteza excluderii, s-a solicitat instanței să dea eficiență dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 31/1990, care statuează că asociatului exclus i se cuvin drepturile bănești corespunzătoare părților sociale pe care pârâtul C. le deține prin raportare la valoarea de piață a patrimoniului societății.

La termenul din 26 februarie 2020, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a luat act de faptul că prin concluzii orale a fost calificată solicitarea pârâtului de stabilire a dreptului patrimonial aferent părților sociale deținute ca fiind o cerere reconvențională, evaluată provizoriu la suma de 200.000 RON.

Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 405 din 31 martie 2022, a admis cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții C. și B. S.R.L.; a dispus excluderea asociatului pârât C. din societatea B. S.R.L.; părțile sociale aparținând asociatului exclus, în număr de 8, cu o valoare nominală de 10 RON/parte socială, au rămas la dispoziția societății, urmând a fi preluate de asociatul reclamant sau anulate, societatea continuându-și activitatea cu asociat unic; a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient C., în contradictoriu cu reclamanta A.; societatea B. S.R.L. a fost obligată la plata sumei de 179.649 RON (contravaloarea părților sociale) și a sumei de 110.034 RON (beneficii patrimoniale cuvenite, potrivit situațiilor financiare la 31.12.2020) către asociatul exclus; instanța a luat act de faptul că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita, pe cale separată, cheltuielile de judecată.

Prin decizia civilă nr. 382 din 28 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât C., împotriva sentinței civile nr. 405/31.03.2022 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și intimata-pârâtă B. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, recurentul-pârât C. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, la data de 1 februarie 2023.

În cuprinsul cererii de recurs, autorul căii extraordinare de atac a arătat că instanța de apel a respins apelul formulat de pârâtul-reconvenient, în condițiile în care o parte dintre motivele de apel au fost apreciate ca întemeiate. Recursul vizează dezlegarea eronată a apelului principal declarat de pârâtul C., iar criticile formulate prin memoriul de recurs sunt subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecarea apelului, cu consecința admiterii acestuia. În baza art. 453 din C. proc. civ., a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiilor art. 483 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege. În finalul întâmpinării, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-pârât C. nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 25 aprilie 2023 s-a fixat termen la data de 21 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata-reclamantă A., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, neputând exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Art. 483 din C. proc. civ., în forma aplicabilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, potrivit art. 24 coroborat cu art. 27 din C. proc. civ., prevede că:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, legiuitorul a determinat precis sfera hotărârilor susceptibile de recurs prin norme procesuale de ordine publică; a suprimat astfel calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care și cele pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În cauză, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și cu asociatul administrator C., să se dispună excluderea asociatului din societatea pârâtă și stabilirea structurii participației la capitalul social, cererea introductivă fiind fundamentată pe dispozițiile art. 222 lit. d) și art. 223 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 223 alin. (3

1

) din Legea nr. 31/1990 "hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este supusă numai apelului".

Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată (cererea principală) s-a solicitat excluderea pârâtului din societate, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În ceea ce privește cererea reconvențională, prin care s-a solicitat, în ipoteza excluderii, să se dea eficiență dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 31/1990, care statuează că asociatului exclus i se cuvin drepturile bănești corespunzătoare părților sociale pe care pârâtul C. le deține prin raportare la valoarea de piață a patrimoniului societății, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 460 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 382 din 28 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 382 din 28 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2023.